4,174 matches
-
un cadavru. Își face treaba ca la carte. I se spune Marlowe-ziua-și-crima. În urma lui umblă mașina frigorifică să încarce marfa pe care-o găsește. E, în felul lui, un tip destul de cumsecade. Stilul cinic-fotografic al redării amănuntelor, precizia plină de cruzime a reconstituirii întâmplărilor, eliminarea subiectivității din raportarea la evenimente indică o serioasă preocupare în direcția obiectivării discursului literar. Ca formulă artistică, The Lady in the Lake se apropie, și el, de romanul polițist anglo-saxon clasic și se îndepărtează de propria
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un editor din Boston, Houghton Mifflin, și să-și ia un nou agent literar, Carl Brandt. Toate acestea mai mult i-au dăunat decât i-au ajutat în procesul scrierii. Corespondența din perioada 1946-1949 constituie un document de o extremă cruzime, în care meditația mai largă asupra artei scrisului e condimentată cu veritabile izbucniri autonegatoare. Scrisul este un chin, un sacrificiu ritualic, o pedeapsă expiată în fața unui cititor (Hamish Hamilton) cel puțin la fel de nemilos ca și expeditorul. Fie că e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îi scrie: „Tot restul a fost actorie” (Spender, 1977, p. 134). Corespondența, scrisorile deschise către diversele publicații ale timpului, notațiile din ceea ce s-ar putea numi „jurnalul” său (Chandler, 1991) dezvăluie adeseori un personaj anxios, reactiv, depresiv, ranchiunos, capabil de cruzimi și meschinării. Imaginea o evocă izbitor pe aceea a scriitorului din roman: Asemenea celui al lui Roger Wade, scriitorul plin de succes, între două vârste, alcoolic și egocentric, fluxul conștiinței lui Raymond putea fi, la beție, în momentele proaste, plin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanele chandleriene. Fără a ieși deloc din modelul și universul maestrului, ucenicul reușește să construiască o tramă viabilă, în care întâlnim nu doar obsesiile lui Chandler, ci și o identică formulă a rezolvării conflictului: undeva între complicitatea cu vinovații și cruzimea unei pedepse ce seamănă mai degrabă a fatum decât a justiție umană. Odată depășite ambarasantele capitole introductive, acțiunea demarează în forță: Marlowe acceptă să lucreze pentru Lipshultz (figură de gangster stilat, din aceeași familie cu Eddie Mars și Clark Brandon
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dezbaterea este deschisă și nu avem pretenția că varianta noastră este singura acceptabilă; este vorba doar de o alegere personală. Un cuvânt și despre capitolul „Instantanee macabre”. Deși am fi preferat poate să nu împărtășim publicului larg scene de o cruzime terifiantă, credem că ar fi incorect să ascundem aceste întâmplări doar pentru că sunt greu de îndurat. Ele au fost parte a sistemului de la Pitești, au contribuit decisiv la înfrângerea rezistenței victimelor și sunt semnificative pentru bestialitatea regimului comunist, astfel încât cunoașterea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
carieră politică, el s-a trezit cu o condamnare de 7 ani pentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel că aceștia au devenit principala sa țintă, întocmai pe placul autorităților comuniste. În același timp, ambiția, vanitatea, lipsa de scrupule și cruzimea patologică l-au recomandat pentru a conduce torturile. Țurcanu nu era doar inteligent, ci și un bun psiholog, fiindcă știa cum să le vorbească victimelor sale. Pe Aurel Vișovan l-a amenințat că îi pregătește ceva special, astfel că acesta
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sau de către foști colegi, volubili și prietenoși, nou-sosiții se simțeau eliberați și mulți dintre ei cădeau în capcana întinsă, începând să povestească inclusiv despre activitatea politică din libertate. Surpriza produsă de momentul declanșării torturilor era imensă, fiind amplificată doar de cruzimea loviturilor și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost preluat apoi de mașina de propagandă rusă și, foarte probabil, de serviciile secrete. Uniunea Sovietică mai beneficia, în același timp, de experiența lagărelor de muncă și a închisorilor politice, precum și de învecinarea cu zona orientală, în care actele de cruzime nu erau puține. Credem, așadar, că principiile fundamentale care au fost aplicate la Pitești, Gherla și, în mai mică măsură, la Târgu Ocna, Brașov și Canal au venit de la Moscova, prin agenții NKVD aflați la conducerea României: Alexandru Nicolschi, Gheorghe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
școală și familie împotriva violenței”. De asemenea, UNITER-ul își propune dezvoltarea unor prezentări dramatice ale violenței domestice. Mass-media De obicei, mass-media prezintă multe cazuri individuale de violență împotriva femeii. Aproape fără excepție, acestea sunt cazuri extreme, șocante: crime, violuri, cruzimi și exploatare sexuală. Cazurile mai „ușoare”, mult mai frecvente, sunt prezentate doar în mod excepțional. Cazurile de hărțuire sexuală la locul de muncă sunt încă excepții sau absente în mass-media, fiind foarte puține analizate profesionist. Ceea ce lipsește, de asemenea, este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la această pacientă agresivitatea refulată. În timp ce, pe de o parte, ea împinge refuzul de a face vreun rău cuiva până acolo încât nu numai că devine vegetariană, dar își propune să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe de altă parte, ea resimte o fascinație deosebită pentru reportajele despre lagăre de concentrare și închisori. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă interesul ei morbid nu trădează de fapt reizbucnirea, într-un cu totul alt domeniu, a cruzimii pe care ea se străduiește să o refuleze. A. Freud a pus în evidență efectul benefic pe care-l poate avea altruismul ca mijloc de evitare a agresivității. Acest mecanism permite crearea unui mijloc de a te debarasa de o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
colege; sau un binefăcător luptând din răsputeri să obțină bani pe care-i va dărui altora. Freud făcuse deja aluzie la una dintre eroinele lui Zola, descrisă în Bucuria de a trăi, care trece de la abnegație și devotament la o cruzime implacabilă (1905/1987). Și atunci când A. Freud spune despre grupurile care luptă împotriva vivisecției și a vânătorii că sunt capabile de mijloace violente pentru a-și atinge scopurile, ea nu exagerează câtuși de puțin. Ferry (1992) relatează că Asociația Colegiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar acest lucru nu este decât o iluzie, ne avertizează Freud. Într-adevăr, vom vedea că în formațiunea reacțională încape o bună parte de ambivalență, iar pulsiunea transformată nu dispare în întregime. În sfârșit, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aspectul frustrant și deci patogen al civilizației, el recunoaște că umanitatea trage foloase de pe urma reprimării instinctelor pe care o impune membrilor săi. Ce-ar fi devenit societatea umană fără transformarea (adesea fragilă și limitată) a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune? Atunci când e rigidă, formațiunea reacțională poate fi extrem de dăunătoare. În nevroza obsesională, ea ocupă un loc deosebit de important, întrucât joacă un rol hotărâtor în modificarea eului (1926/1995). Unele dintre exemplele de mai sus demonstrează aspectul său nociv
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie peste grămadă... Trebuia să reușești să fii insensibil în fața tuturor acestor cruzimi” (în Fischer, 1994). În sfârșit, relatând niște circumstanțe similare, Levi (1958/1987) scrie: „Am suportat cu toții noua primejdie (bombardamentele) și noile greutăți cu aceeași indiferență, care nu era o resemnare, ci mai degrabă inerția obtuză a animalelor bătute, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Muncă nr. 1 Capul Midia (1 iulie 1951 - august 1953). Câtă vreme a fost comandant la Capul Midia, a manifestat o brutalitate excesivă atât față de deținuți cât și față de cadrele lagărului. Literatura memorialistică Îl caracterizează drept un: „Individ de o cruzime ieșită din comun. Supraviețuitorii spun că verifica starea cadavrelor Înfigând În ele o țeapă lungă de fier. Cei decedați erau depozitați Într-o magazie, ridicați săptămânal, apoi aruncați În gropi comune, fără niciun semn”. Într-un referat Întocmit de Servicul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea, apare clară în această scenă cruzimea, lipsa de omenie a exploatatorului care rostește brutal condamnarea la moarte a muncitorului: «Nu-mi mai trebuie. Svârle-l înapoi în baltă» (...). Pescarii sunt jecmăniți nu numai de negustori, de cherhanagii ci și de chiaburi ca Grozuță și fiul său Macarie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Au urmat apoi o altă țară, un alt război și mi-am dat seama că diferențele de peisaje și de moravuri se estompau tot mai mult în cotidianul luptelor, același sub toate cerurile, cu monotonia lui de suferință și de cruzime. Etiopia, Angola, Afganistan... Paginile jurnalului meu mă dezgustau de acum prin tonul lor asemănător celui al unui turist curios, prin detașarea observatorului care pleacă a doua zi. Știam deja că nu voi pleca. Somnul îmi era populat, nu de chipuri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nimic fără mâna asta străbătută de o lungă cicatrice. Că lumea n-ar avea nici un sens dacă ar uita viața acestei femei venite de aiurea, care a împărtășit fără să se clintească soarta uriașului neant alb, cu războaiele sale, cu cruzimea sa, cu frumusețea și durerea sa. Își înclină tot mai tare capul ca să nu-și arate lacrimile. Femeia se așază, gata să-și reia lectura. Și chiar înaintea primei fraze, el dă drumul, într-o șoaptă poticnită, cuvintelor: „De ce l-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le este celor bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu! Căci mai ușor trece cămila prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția Cerului. (Luca 18,24
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
al afirmării sinelui și al energiei. Cu toate acestea, ne avertizează și împotriva pericolului de a ceda în fața orgoliului și a vanității, deoarece animalul este recunoscut și pentru faptul că își cultivă defectele. Lup Dușman dintotdeauna al omului, lupul simbolizează cruzimea și agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea față de instincte. Asociat cu foamea insațiabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dorinței de reabilitare și de reparare. Bici Biciul are un dublu simbolism. Depinde dacă loviturile sunt suportate sau consimțite. În inconștient are: - fie o semnificație de purificare, evocând flagelarea asceților și a călugărilor; - fie o semnificație de pedeapsă și de cruzime, amintind de stăpânul ce-și torturează sclavul nesupus. Biciul mai este asociat cu bătaia la fund, având diferite sensuri, în funcție de scenariul oniric. Ea îl aduce pe cel ce visează la un stadiu infantil și la autoritatea parentală sau are o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atinge un obiectiv, dar și că are înțelepciunea de a aștepta, de a observa, întrucât vânătoarea cere răbdare și concentrare; - când este vânat, urmărit, hăituit, înseamnă că este victima atacurilor și amenințărilor, că este prada neputincioasă a ambiției sau a cruzimii altora. Verbul «a vâna» are și o semnificație de renunțare la gândurile negre, de eliberare a energiilor negative și a emoțiilor înăbușite. Castel, palat În vis, ca și în basme, în castel se află comoara sau prințesa, simbol al sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]