1,813 matches
-
este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai puțin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este înconjurat de un alb curat; spatele este stropit cu puncte mici albe iar flancurile corpului sunt de culoare închisă. Cuibărește în nordul Europei (în general la 50°N) pe bălți și lacuri mici. Deseori zboară pe distanțe mari spre lacuri mai întinse sau pe mare pentru a pescui. Iernează deobicei pe mare. Când înoata își ține deseori capul și ciocul
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
mari decât masculii, lucru des întâlnit la păsările de pradă. Condorul andin se hrănește preponderent cu hoituri de animale, mai ales mari, cum ar fi cerbii, guanaco sau vitele mari cornute. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani și cuibărește la altitudinea de 3.000-5.000 m deasupra nivelului mării, de regulă pe pante abrupte și greu accesibile. Femela depune 1-2 ouă. Acest unic reprezentant al genului "Vultur" este una dintre cele mai longevive păsări,putând atinge vârsta de 50
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
un clocește se întinde din regiunea boreală, arctică până în regiunile subtropicale din Caraibe, Asia de Sud Est și Australia. În Europa datorită vânării păsării prin anii 1950 efectivul de păsări s-a redus simțitor, fiind o specie periclitată. În Europa de Vest, vulturul pescar cuibărește numai în Scoția, regiunea centrală din Franța și Țara Galilor. În Europa Centrală se mai găsește numai în Germania și Polonia ca și Scandinavia. În România pasărea a fost semnalată pentru prima dată cu certitudine în anul 1960, că clocește în
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
România rămâne și iarna și este răspândita aproape în toate pădurile, la șes și la munte, unde urcă până în zona coniferelor; preferă pădurile mari cu arbori bătrâni. De asemenea, în parcuri, grădini, chiar livezi, însă numai unde sunt copaci bătrâni. Cuibărește în găuri mici din arbori sau sub scoarța lor. Este o specie sedentară, iarna fiind înclinată spre eratism. Este o pasăre mică cu o lungime de 11-14,4 cm și o greutate de 7-10 g. De culoarea scoarței copacilor, este
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
de situri care pot fi vizitate de turiști, în jurul arhipelagului. Turiștilor li se cere să umble doar pe traseele marcate la majoritatea siturilor și toți trebuie să fie acompaniați de un ghid antrenat. Multe drumuri se țes prin coloniile de cuibărit ale păsărilor marine, ca pescărușul cu picioare albastre, specia de cormoran care nu zboară specifică arhipelagului sau fregate. Turiștii fac adesea greșeala de a speria păsările în încercarea de a se apropia mai mult, făcându-le să zboare din cuiburi
Turismul în Galápagos () [Corola-website/Science/316428_a_317757]
-
Cristofor Columb. Insula are o suprafață de 173 kilometri pătrați și o altitudine maximă de 640 metri. Este una din insulele cu cea mai interesantă istorie umană și una din insulele cel mai devreme populate. Păsări flamingo și țestoase marine cuibăresc aici din decembrie până în mai. La „Coroana Diavolului”, un con vulcanic subacvatic, se găsesc nenumărate formațiuni de corali, pe când la Punta Cormorant, există o plajă unde pot fi observați lei de mare, flamingo, rândunici, țestoase marine și crabi. În septembrie
Floreana () [Corola-website/Science/316436_a_317765]
-
sud-estul Europei, în sudul Spaniei și în Olanda. Pentru iernat călătorește în Africa. În Delta Dunării și Balta Dunării trăiește în colonii numeroase. În prezent mult împuținat, fiind și ocrotit de lege. Țigănușul ("Plegadis falcinellus"), o pasăre călătoare rătăcitoare care cuibărește în Europa de sud-est, în Italia de nord, în Asia de sud-vest, în sud-estul Americii de Nord și într-o bună parte din Africa. În România este încă frecvent. Ibisul sacru ("Threskiornis aethiopicus") răspândit azi în Africa tropicala, dar în trecut și
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
are o pată albastră. Pasărea duce o viață foarte ascunsă de vederea omului. Gușa albastră trăiește în regiunile joase cu întinderi mari, inaccesibile, de mlaștină cu stufăriș. În România în anul 1968 a fost descoperit prima oară locul ei de cuibărit din delta Dunării. Pasărea își face cuibul ascuns în vegetația umedă, la marginea plaurului cu iarbă. Prin luna mai femela depune 5-6 ouă alb-verzui, cu puncte ruginii, pe care le clocește singură 13-14 zile. Toamna migrează în Africa de Nord și Asia
Gușă albastră () [Corola-website/Science/316921_a_318250]
-
pe sol sau se cațără pe trunchiuri arbori în căutarea de insecte care sunt hrana lor principală. Sunt păsări periclitate de dispariție, deoarece rozătoarele aduse de corăbieri în Noua Zeelandă, consuma aceeași hrană , ocupând aceași nișă ecologică. Păsările sunt monogame, care cuibăresc pe sol, mai rar în copaci, puii fiind hrăniți de ambii părinți.
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
cm, de mărimea unui curcan), cu corpul cafeniu, coada albă, ciocul galben puternic, lung, drept, încovoiat spre vârf și picioare galbene, la fel ca și degetele; unghii negre, mult curbate. Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, rațe, iepuri, popândăi, hoituri. Cuibărește în arbori din vecinătatea apelor. ul este corpolent și cu o talie mare, are o silueta masivă caracterizată prin o anvergură mare și o coadă scurtă cuneiformă. Codalbul are o talie mare, 70-90 cm lungime (între curcă și curcan), cu
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (ochiuri de apă, mlaștini eutrofe, turbării, izvoare sulfuroase, stuf și păpuriș) din Podișul Dobrogean ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări. Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000 - "Mlaștina Hergeliei - Obanul Mare și Peștera Movilei". Aria naturală are o importanță mare datorită prezenței în arealul său a mai multor specii de păsări migratoare: lebădă de
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
brădet ("Periparus ater"), pițigoiul de creastă ("Lophophanes cristatus"), alunarul ("Nucifraga caryocatactes"), huhurezul mare ("Strix uralensis"), buha ("Bubo bubo"), scorțarul ("Sitta europaea"), ciocănitoarea pestriță mare ("Dendrocopos major"), pănțărușul ("Troglodytes troglodytes") sau pițigoiul albastru ("Cyanistes caeruleus"), de pe fiind obsevate printre păsările care cuibăresc în pădure și păsări răpitoare diurne. Cel mai frecvent zărit este șorecarul comun ("Buteo buteo"), dar se mai pot vedea și uliul păsărar ("Accipiter nisus"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), uliul porumbar ("Accipiter gentilis") și uneori și acvila țipătoare mică ("Aquila
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
Fabaceae, orhidee ("Hammarbya paludosa"), șopârliță albă ("Parnassia palustris"), broscăriță ("Triglochin palustre"), frigări ("Geranium palustre"), bolonică ("Sium latifolium"), gălbinea ("Rorippa amphibia"), mărăraș ("Oenante aquatica"), ferigă ("Dryopteris thelypteris") sau rogojel ("Carex paniculata"). Fauna este reprezentată de peste 180 specii de păsări migratoare, care cuibăresc sau tranzitează zona. În arealul rezervației este semnalată prezența broaștei-de-mlaștină ("Rana arvalis"), un amfibian protejat, aflat pe lista roșie a IUCN. În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Lacul Fărăgău () [Corola-website/Science/324432_a_325761]
-
ușor distrus de dinamica activă a circulației zilnice a apelor cu temperatură mai ridicată. Această condiție alăturată unei clime propice și unor resurse trofice bogate, asigură luciului de apă și împrejurimilor acestuia un mediu favorabil pentru găzduire (iernat), hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Se întâlnesc aici rațe (mare, sunătoare, roșie), lebădă de iarnă, populații de pescăruș argintiu, dar și exemplare de lebede de vară, corcodel mic, rațe sulițar sau cu cap
Lacul Vaduri () [Corola-website/Science/327499_a_328828]
-
ușor distrus de dinamica activă a circulației zilnice a apelor cu temperatură mai ridicată. Această condiție alăturată unei clime propice și unor resurse trofice bogate, asigură luciului de apă și împrejurimilor acestuia un mediu favorabil pentru găzduire (iernat), hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare de apă ale culoarului est-carpatic. Se întâlnesc aici rațe (mare, sunătoare, moțată), lebădă de iarnă, lișite și populații de pescăruș argintiu, dar și exemplare de lebede de vară, corcodel mic, rațe sulițar sau
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
întâlni 36 de specii. </br> Lebedele (cucovă) sunt păsări acvatice migratoare palmipede de talie mare, mai mari decât gâștele, cu pene albe sau (mai rar) negre și cu gâtul lung și arcuit. În România lebedele vine în sezonul cald și cuibăresc mai ales în Delta Dunării. <br> <br> <br> </br> Gâștele sunt păsări înotătoare, de talie mare, având gât și cioc lung, picioare palmate și penaj, de obicei, gri pe spate și alb pe piept. <br> <br> <br> <br> <br> <br
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
obicei, gri pe spate și alb pe piept. <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> Călifarii (numiți și caharcă) sunt specii de păsări migratoare acvatice, din ordinul anseriformelor, cu caractere intermediare între rațe și gâștele. Ei cuibăresc în Delta Dunării și pe malurile lacurilor Dobrogene. <br> Călifarul roșu măsoară între 61-67 cm având o greutate de 1,2 - 1,6 kg. Caracteristica sa este penajul cărămiziu. <br> <br> Rața este o pasăre acvatică cu ciocul lat și
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
o zonă umedă (luciu de apă, fânețe și vegetație din stuf și papură) în bazinul mijlociu al văii Hamaradia (afluent de de stânga al râului Homorod) cu o importantă și diversificată faună de păsări acvatice. Aria protejată asigură condiții de cuibărit, hrană și viețuire pentru specii de păsări migratoare și de pasaj care tranzitează Munții Carpați. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, asfel: lacuri (luciu de apă), cursuri de apă, mlaștini și turbării, terenuri arabile cultivate și necultivate, fânețe
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
arealul rezervației este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 79/409/ CE din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); sau aflate pe lista roșie a IUCN. Rezervația naturală asigură condiții de cuibărit, hrană și viețuire mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare; dintre care: egretă ("Egretta garzetta"), egretă mare ("Egretta alba"), barză neagră ("Ciconia nigra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), exemplare de rațe mici din specia "Mergellus albellus", lebădă cântătoare
Divici - Pojejena () [Corola-website/Science/325759_a_327088]
-
apă (cca. 700 ha.) și soluri sărăturoase cu vegetație halofilă, unde habitează mai multe specii faunistice de mamifere, păsări, reptile, insecte, unele protejate protejate prin lege. În cadrul parcului este inclusă și rezervația naturală Colonia de păsări de la Pădurea Rădvani unde cuibăresc speciile de păsări ocrotite: stârcul cenușiu și egreta albă. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară "Cefa" și ariei de protecție specială avifaunistică "Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani". prezintă o arie naturală (de câmpie) cu o gamă floristică și faunistică
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
în anul 1880, acoperea o suprafațăa de doar 3.222 km ², astăzi, magnifica Delta a Volgăi se întinde pe 27.224 km ² (o creștere de 9 ori în 130 de ani!). Delta Volgăi este un important loc de popas și cuibărit pentru păsări de apă, păsări de pradă și alte passeriforme (flamingo, pelicani, stârci). Cu toate că este celebră la nivel mondial pentru numeroasele specii de sturioni care inca abundă în apele sale, crapii și somnii reprezintă grosul populației piscicole de la gurile de
Delta Volgăi () [Corola-website/Science/326084_a_327413]
-
achitarea unei taxe, iar pentru pescuit trebuie să existe un permis emis de Asociația Pescarilor Sportivi. Au fost montate pe teritoriul parcului observatoare ornitologice între municipiul Galați și Complexul Mata - Rădeanu. Turiștii au astfel posibilitatea de a urmări păsările care cuibăresc, migrează sau se hranesc în teritoriu în următoarele puncte: Lacul Brateș, Lacul Vlăscuța, Lacul Vlădești, Lacul Pochina, Zona Șivița, Baltă Mata - Rădeanu. Există aviziere și panouri de informare. Localitățile limitrofe parcului posedă unele resurse arheologice și istorice. Există vestigii ce
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
deschise, libere, cum ar fi: pusta, zonele mlăștinoase și semideșertice, stepa, unde își poate utiliza cel mai eficient vederea excelentă. În Europa Centrală cea mai mare răspândire o are în zonele muntoase, unde crăpăturile dintre stânci oferă locuri excelente de cuibărit. Prădătoarele din vârful lanțului trofic, cum este și șoimul călător, sunt deosebit de sensibile la substanțele toxice ingerate odată cu hrana. Scăderea dramatică a efectivelor coincide evident cu folosirea unor pesticide. Aceste substanțe toxice nu se metabolizează, ci sunt acumulate și transmise
Șoim călător () [Corola-website/Science/322673_a_324002]
-
grele decât masculii. Culoarea corpului este brun închis, iar umerii, vârfurile aripilor, coapsele, coada si fruntea sunt albe. Subspecia "Niger", găsită în Coreea, este în totalitate neagră. Pe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk, iernează mai la sud, până în Coreea. Cuibărește mai ales în Peninsula Kamceatka, Marea Ohotsk în cursul inferior al fluviului Amur și în nordul insulei Sahalin. Trăiesc pe țărmurile mărilor și cursurilor inferioare ale râurilor, mai rar pe uscat de-a lungul râurilor și lacurilor unde peștii sunt
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
cu gorbușa ("Oncorhynchus gorbuscha"), dar vânează și păsări de talie mare și medie: cocoși de munte ("Tetrao urogallus"), ptarmigani ("Lagopus lagopus"), mamifere: iepuri de câmp, foci tinere, vulpi polare. Sunt și necrofage, hrănindu-se cu cadavre. Sunt păsări monogame. Majoritatea cuibăresc în copaci mari, dar și pe țărmurile stâncoase ale mărilor și pe faleze departe de mare lângă lacuri și râuri mari. Ponta are loc în aprilie-mai într-un cuib mare făcut din crengi. Depun de obicei două ouă; incubația durează
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]