139,341 matches
-
memorialistica, drama Basarabiei etc. Falimentul Editurii Minerva e ultima dintre problemele de actualitate înregistrate în volum, o situație dureroasă care l-a afectat profund pe încercatul editor al clasicilor, care se vedea neputincios în fața pierderii (adică a distrugerii) unei instituții culturale ce fusese principalul instrument de realizare a unui program de importanță națională în gestionarea patrimoniului literar. Z. Ornea a tras semnale de alarmă de nenumărate ori, și-a exprimat neliniștea, dând o pildă de vigilență culturală. Nu zăbovește în textologie
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
a distrugerii) unei instituții culturale ce fusese principalul instrument de realizare a unui program de importanță națională în gestionarea patrimoniului literar. Z. Ornea a tras semnale de alarmă de nenumărate ori, și-a exprimat neliniștea, dând o pildă de vigilență culturală. Nu zăbovește în textologie decât rareori, căci ar însemna să facă observații ce se cuvin făcute la masa redacțională, în editură. Cititorul de revistă vrea o deschidere de orizont, iar Z. Ornea a știut să i-o dea. O rubrică
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
i-o dea. O rubrică de "cronică a edițiilor" impune verificarea, la modul deschis-public, a unei gestiuni speciale a patrimoniului nostru literar. Implică o participare critică la gestiunea meticuloasă și responsabilă a valorilor, realizată prin intermediul editurilor și al altor instituții culturale. Oricât ar fi de ostracizată, istoria literară trebuie să-și asume obligații atât față de scriitorii clasici, aflați în prim-plan, cât și față de literatura minoră, pierdută adesea, fără mari speranțe de recuperare, în umbrele celui de-al doilea raft. Prea
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
pot reactiva periodic interogații privitoare la opera unor mari scriitori (Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, E. Lovinescu sau M. Sadoveanu, de exemplu). Toate aceste subiecte posibile sunt "povestiri" de istorie literară cu final deschis. Ornea a fost, în sine, o instituție culturală și editorială, o personalitate de opinie clară și fermă, neezitând să se exprime limpede atât despre politica trecutului, cât și despre aceea a prezentului, citită din perspectivă istorică. A fost un editor excepțional, căruia cultura noastră clasică, modernă și contemporană
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
enorm pentru programul înțelept de promovare. În istoria literară, a fost un mentor, un exemplu de dăruire, erudiție și competență. Oare câți vor ști să-i urmeze nu ideile și interpretările (care sunt irepetabile), ci principiile și direcțiile de acțiune culturală?
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
au încetat să mai existe..." (p. 103) Re-povestită de Stelian Țurlea, istoria lui Harap Alb este aceeași (riguros, aceeași, la nivelul osaturii textului). Peste scheletul epic al poveștii lui Creangă se toarnă însă din abundență material postmodern: citate și aluzii culturale, strategii narative sofisticate, situații incompatibile cu presupusa epocă a derulării evenimentelor (salata pe care trebuie să o aducă protagonistul din grădina Ursului la prima sa probă inițiatică este de fapt hașiș, clasicele dueluri dintre protagoniști au loc sub forma unor
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
din America de Sud pînă în Nordul înghețat, iar unele dintre personajele care iau parte la ea au trăit în epoci diferite. Astfel privite lucrurile, Relatare despre Harap Alb devine un soi de carte a cărților în care este condensată întreaga memorie culturală a lumii, din antichitate pînă în zilele noastre. Fiecare personaj al cărții are trăsături, gesturi sau replici care fac cu ochiul spre alte personaje din istorie sau literatură. Nu este însă vorba, cum s-ar putea înțelege, despre un roman
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
avea ca țintă formarea statelor naționale, să se transforme "bătrânul continent" într-o entitate unitară pe toate planurile și din toate perspectivele? Cum se va realiza o asemenea întreprindere și ce consecințe va avea pentru grupurile etnice implicate, grupuri deosebite cultural, religios, economic? Cât de extinsă ar trebui să fie organizația, ce puteri va avea și cum vor funcționa ele? întrebările sunt legitime pentru că formarea UE încheie o istorie multimilenară de conflicte politice, economice, culturale și religioase, culminând cu bătăliile "sângerosului
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
pentru grupurile etnice implicate, grupuri deosebite cultural, religios, economic? Cât de extinsă ar trebui să fie organizația, ce puteri va avea și cum vor funcționa ele? întrebările sunt legitime pentru că formarea UE încheie o istorie multimilenară de conflicte politice, economice, culturale și religioase, culminând cu bătăliile "sângerosului secol XX", bătălii provocate de Europa și întinse la nivelul planetei. Și desigur, ca o întrebare-corolar, dacă acest hegelian "sfârșit al istoriei" se va produce, cum va arăta lumea, mapamondul, ținând cont de faptul
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
acesta părea să stagneze. Poporul român nu și-a pierdut niciodată voința reîntoarcerii la originile sale europene, chiar dacă împrejurări vitrege, politice sau economice, ideologii perverse și doctrine alienante i-au frânt tendința naturală de sincronizare cu restul continentului, cu paradigmele culturale prin care acesta s-a definit. Românii, susține Gheorghe Ceaușescu, sunt europeni prin origini, prin cultură (în care grund-ul european s-a regăsit mereu, în ciuda imixtiunilor în forță ale unor forma mentis dominatoare), prin aspirație. încercările de izolare a
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
lumea romană. Roma a fost, după Gheorghe Ceaușescu, al doilea "stâlp" al constituirii Europei. Prin spiritul lor organizatoric, prin dreptul și sistemul lor administrativ, romanii au realizat, pentru prima oară, unificarea reală a Europei, generând după asimilarea culturii grecești - grundul cultural care a supraviețuit prin veacuri, prăbușirii imperiului, asaltării lui de către migratori, în Vest, și orientalizării lui, în Estul bizantin. Sub romani, Europa și-a continuat confruntarea cu Asia, ca Occident în raport cu Orientul. Și, poate că Occidentul ar fi sucombat tentației
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
Jean Monet) și, apoi, a comunității politice. Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă fără ajutorul Americii, produs al spiritului european și salvator al acestuia, pentru că "New York-ul este mai aproape de Europa decât Smolenskul și Moscova". Cum se va finaliza lingvistic, cultural, instituțional și, evident, identitar, noua unitate a Europei? Gheorghe Ceaușescu adună toate documentele pe care Uniunea le-a produs, documente ce dezvăluie drumul treptat, nu fără ezitări, spre o Europă de-sine-stătătoare, respectându-și valorile diferențiate, comunitățile deosebite, dar armonizate în
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
90, voiam să mă întorc la Cluj, nu la București, și am rugat două familii de prieteni să-mi găsească un apartament. Convins nu numai că "Clujul aristocrat și genial literar de altădată va renaște", dar și de necesitatea descentralizării culturale a României, care trebuia să fie făcută în paralel cu cea financiară și administrativă. Nu s-au realizat nici unele din aceste... utopii. Clujul sau Iașul de exemplu, produc scriitori de rasă, de prim rang, apți de a deveni vedete și
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
dar și sociale, dar... le lipsește, cum o spuneam amicilor mei din tinerețe, "o bună casă de discuri"! Le lipsesc platformele de lansare cu tot ce comportă ele azi: edituri puternice, agresive, reviste de ținută, radio și tele cu accente culturale susținute, ample, curente de opinie, critici de direcție etc. O să spuneți: și bani! Da, și bani, e adevărat! Dar... când ai un poet ca Ion Mureșan - un exemplu printre altele, nu foarte multe! - e admisibil oare ca acesta să fie
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
speranță în lumea noastră literară, iar publicul, cel inteligent și curios de beletristică care există și va exista întotdeauna în ciuda presiunii mass-media, ar ieși el însuși din expectativă, din fireasca-i nedumerire. Dar să mă întorc la Cluj, capitala voastră culturală, a ardelenilor, oraș pe care, din pricini absolut iraționale, îl iubesc, și să mai dau un exemplu, "la zi": a apărut, cu nici doi ani în urmă, un roman excepțional semnat de poeta și susținătoarea, radiofonic, a multor colegi, Dora
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
Tupan, în volumul intitulat Sensul sincronismului, d-sa își propune a "revizita" această noțiune care poartă, la noi, o amprentă lovinesciană, dar nu doar atît. Considerațiile d-nei Tupan vizează un tablou general al raporturilor dintre prezent și trecut în cîmpul cultural sub semnul achizițiilor epistemologice mai vechi și mai noi ori chiar foarte noi. Autoarea pornește de la punctul de vedere că trecutul nu e o "comoară îngropată" pentru totdeauna, ci o "monedă de schimb" în comerțul intelectului cu propriile sale fabricate
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
participare la o comunitate de idei care traversează discipline și nu necesită contacte fizice. Cînd totuși acestea se produc, se pune problema înțelegerii într-o limbă comună". În fond această trăsătură a "comunității disciplinare" ține de condiția omului de "ființă culturală", capabilă de-a se autoreproduce. Or, cultura e un factor de continuitate, un lanț al asocierilor necesare în perspectivă diacronică, în afara căruia, oricît am forța inovația, nu se poate naște nimic semnificativ. Conform lui William R. Schultz (1994), deosebirea dintre
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
menționăm că în această perspectivă a relației dialectice dintre modelul sincron și succesiunile diacroniei se cade sever amendată și prezumția de originalitate absolută a grupurilor de avangardă, a căror alergie manifestată față de tradiție nu e decît un simptom de inadaptare culturală. În spațiul culturii înțelese ca o întrețesere de factori diverși ce se influențează reciproc dar și ca modalitate de manifestare a istoriei apar conexiuni scoase în relief abia de către cercetarea recentă. Ar fi posibil să omologăm un Zeitgest precum un
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
lui Jung referitoare la transformările corelate, în afara condiției cauzelor materiale sau a contiguității, pare inspirată de teoria sistemelor cuantice corelate care se bucură de un credit tot mai larg. Continuînd demonstrația, sîntem în măsură a releva o similitudine între "ordinea culturală" și "ordinea politică", ambele înscriindu-se pe coordonate internaționale, după cum rigoarea disciplinară în avans în mediile universitare occidentale își găsește rezonanța în "corectitudinea politică". Oricum obsesia noutății, caracteristică a unui profil cultural imatur, care de altminteri a denumit perioada "modernistă
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
în măsură a releva o similitudine între "ordinea culturală" și "ordinea politică", ambele înscriindu-se pe coordonate internaționale, după cum rigoarea disciplinară în avans în mediile universitare occidentale își găsește rezonanța în "corectitudinea politică". Oricum obsesia noutății, caracteristică a unui profil cultural imatur, care de altminteri a denumit perioada "modernistă" (ceea ce nu înseamnă că ar fi inferioară sub raportul valorilor creațiilor corespunzătoare), ilustrînd o ofensivă irațională, afectivă și metaforizantă, a făcut loc unei canonizări, unui model de codificare. Acest model ar fi
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
nu sînt recunoscute oficial, dar sînt practicate din școală, în comunicarea curentă, chiar în descrierile lingvistice orale, pentru că sînt mai puțin convenționale și modifică cel mai puțin aspectul fonic al consoanei. În alegerea între mai multe pronunțări intervin doar conotațiile culturale și uzul: sigle mai vechi sau mai "locale" (OZN, TVR, PN}) sînt citite după "sistemul DOOM"; pentru multe, un alt model este improbabil: PNL e citit penelé, nu pe-en-el. Sînt însă și sigle pentru care se preferă modelul semi-străin (de
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
Rodica Zafiu Litera k ne permite să explorăm o zonă din istoria recentă a ortografiei românești, pentru a observa succesiunea modelor și a influențelor culturale care au produs evaluări variabile în timp și i-au atribuit conotații simbolice. Literă (preluată din alfabetul grecesc) a alfabetului chirilic folosit timp de secole în cultura română veche, k a fost înlocuit cu c în trecerea la alfabetul latin
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
față, fenomenul a luat proporții considerabile și are și unele manifestări cu totul noi. În primul rînd, s-au înmulțit foarte mult împrumuturile, anglicismele neadaptate grafic și care nici nu par să se adapteze prea curînd, atîta vreme cît tendința culturală - întemeiată pe prestigiul cultural al englezei - este de a respecta forma (scriere și pronunția) de origine: look, market, killer, broker, desktop etc. Uneori se revine la ortografia de origine chiar în cazuri în care grafia era de mult adaptată: "speaker-ul
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
proporții considerabile și are și unele manifestări cu totul noi. În primul rînd, s-au înmulțit foarte mult împrumuturile, anglicismele neadaptate grafic și care nici nu par să se adapteze prea curînd, atîta vreme cît tendința culturală - întemeiată pe prestigiul cultural al englezei - este de a respecta forma (scriere și pronunția) de origine: look, market, killer, broker, desktop etc. Uneori se revine la ortografia de origine chiar în cazuri în care grafia era de mult adaptată: "speaker-ul Camerei Reprezentanților din Congresul
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
în aprilie 1992 fără să mai apuce să viziteze România postdecembristă, ar fi dorit reluarea revistei și a programului ei, dar a fost imposibil. Gestul nu ar fi devenit, probabil, mai mult decât o formă de omagiere a unui trecut cultural ce merita, fără îndoială, să fie mai bine cunoscut după o lungă interdicție. Cele mai importante reconsiderări postdecembriste ale grupării din jurul revistei "Meșterul Manole" se datorează întâi unui amplu grupaj evocator și evaluator din revista ieșeană "Dacia literară", în numărul
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]