2,987 matches
-
IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele clocotește o puternică credință în idealurile mărețe ale omului și mai ales ale creștinului : dreptate, bunătate, dragoste, desăvârșire<footnote Louis Meyer, Saint John Chrysostom, Maître de perfection chrétienne, Paris, 1933, p. 185
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
col. 656.) footnote>. Astfel, după ce le vorbește despre diferite păcate, pe care el le observase la credincioșii săi, zice : Aș dori ca tot ceea ce am zis aici să nu vă privească pe voi, dar la aceasta m-a adus firul cuvântării (...) Nimic nu-mi este mai scump decât voi, nici chiar lumina zilei. De o mie de ori aș dori să devin obiectul ororii, numai pentru a avea fericirea de a salva sufletele voastre. Da, încă o dată, voi îmi sunteți mai
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice nerespectarea ritualurilor religioase de către populație prin participarea acestora ca privitori la luptele de arenă. Reuși astfel să obțină aprobarea entuziastă a credincioșilor, dar și pe
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
astfel să compenseze lipsa unui număr mai mare de cópii ale acesteia ca și lipsa de cultură a unora din auditorii săi<footnote Sr Thomas Aquinas Goggin, op. cit., p. XVIII. footnote>. Hrisostom a cunoscut adânc sufletul omenesc și de aceea cuvântările sale s-au imprimat cu atâta putere în conștiința creștinilor și au înrâurit puternic sufletele acestora. În predicile sale, care erau creații vii și palpitante, Sfântul Ioan este medicul sufletelor, cu un diagnostic precis, foarte înțelegător față de fragilitatea umană, sever
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
făcea vădită în fapte ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate, iar temeliile familiilor creștine antiohiene deveniseră de nezdruncinat și aceasta datorită cuvântărilor marelui predicator<footnote Diac. Prof. Nicolae Balca, Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în Studii Teologice, Anul XX (1968), Nr. 7-8, p. 506. footnote>. Sfântul Ioan Gură de Aur este, prin excelență, și apostolul milosteniei. El și-a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Greci”{\cîte 11}. Pe parcursul scurtei sale vieți, Sfanțul Vasile a fost un ferm aderent la credință niceeană. Conținutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii și cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice și corespondență{\cîte 12}. Vasile nu a acordat timp cercetărilor teologice doar de dragul muncii. Nu a scris nici o lucrare în care să încerce să expună totalitatea doctrinei creștine într-o manieră sistematică. Din contră, toate
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ai găsi și lângă orice fel de plantă te-ai află, să-ți aduci aminte cu tărie de Creator”{\cîte 28}. Sfanțul Vasile s-a preocupat intens și de unitatea Bisericii, încercând să curme ereziile și schismele din Biserică, prin „cuvântări unite cu acțiuni, prin tratate polemice, prin legături practice cu toți, căutând pe unii, trimițând pe alții, apelând, avertizând, blamând, cenzurând, invectivând, apărând popoarele, orașele, pe particulari, imaginând pentru fiecare câte un fel de {\footnote 23 Anthony Meredith, op. cît
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de vorbă cu ei, discutau și se înțelegeau, stabilind norme de urmat conforme cu învățăturile Sfintei Scripturi și folosind experiență Părinților recunoscuți că trăitori după aceste învățături. Mai apoi, Sfanțul Vasile s-a socotit să scrie toate aceste discuții și cuvântări, după metodă catehetica sub formă de întrebări și răspunsuri, care din fericire s-au păstrat până azi și ele constituie îndrumarul sau regulamentul după care s-a organizat monahismul răsăritean”{\cîte 45}. {\footnote 39 Rev. Ernest Simmons, op. cît., p.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
cănd provinciile Asiei Mici, printre care și Cezareea, au fost bântuite de o îndelungată secetă, care a pustiit totul, nelăsând locuitorilor acestor provincii vreo speranța în dobândirea unei recolte, Sfanțul Vasile cel Mare nu s-a mulțumit să țină doar cuvântări fulminante, pline de patetism, în care să îndemne la milostenie, amintind de cei chinuiți de foame, ci el însuși a făcut o a doua împărțire a averii la săraci, hrănindu-i, fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
p. 256.} {\footnote 72 Sf. Vasile cel Mare, Despre evitarea tovărășiilor rele, în vol. Învățătură către fiul duhovnicesc, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 56.} {\footnote 73 Idem, Epistole, epistola 20, în col. cît., p. 153.} {\footnote 74 Omilii și cuvântări, omilia a IX-a, IX, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 17, p. 444445.} mirositoare să devină și gură celui ce a gustat din acele arome și, dimpotrivă, rău mirositoare să devină și gură celui ce a mușcat din
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
1406), iar mai tarziu prin Paisie Velicicovski († 1794) că și pe alte căi, astfel că viața monahala din Biserică Ortodoxă Română are un pronunțat caracter vasilian. Alături de cinstirea cultica și folclorica a Sfanțului Vasile cel Mare prin sărbători, cântări, iconografie, cuvântări, purtarea numelui său de către mulți români etc., poporul român l-a preamărit pe marele ierarh în colindele sale, creații născute din textul Scripturii și din sufletul cald și nobil al poporului român. {\footnote 101 Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Sfanțul Vasile
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
politici de la București au început să se mai feste puternice resentimente față de Rusia, care era văzută drept principalul inamic la României. Ulterior trupele ruse au fost retrase. După o prezentare a discuțiilor purtate cu privire la admiterea României la congres, lucrarea relatează cuvântarea lui Kogălniceanu, care a prezentat într-o elegantă formă de exprimare, drepturile românilor, insistând cu tărie asupra caracterului lor legitim, istoric, național. Limbajul și argumentele vădeau nu numai dreptul care stătea la baza poziției României, dar și fermitatea poporului român
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
îmi va lua viața și-mi va curma chinurile. Moartea? De ea nu mă tem, căci ea mă va uni mai degrabă cu Domnul meu în fericirea cerească, pe care o doresc atât de mult<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântarea XLIII, 49, în col. „The Nicene and Post-Nicene Fathers”, vol. VII, Edinburgh, 1996, p. 411. footnote>. Referitor la atitudinea sa demnă și neînfricată contra împăratului Valens, susținător al ereziei ariene, și la felul cum au biruit ortodocșii în frunte cu
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
ideilor creștine ale Sfântului Vasile cel Mare. Popularitatea Sfântului Vasile cel Mare în Biserica Ortodoxă Română este afirmată mai ales de nenumăratele traduceri în românește din oprea sa. Alături de cinstirea cultică a Sfântului Vasile cel Mare prin sărbători, cântări, iconografie, cuvântări etc., melozii anonimi ai neamului nostru și-au adus ofranda simțirii lor duioase preamărind pe marele ierarh ortodox în colindele noastre românești. În Biserica Ortodoxă Română Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinți, opera sa constituie
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
cuvinte de laudă: Nu numai când învăța, nici numai când grăia, ci chiar numai când se arăta era în stare să insufle, celor ce-l vedeau, toată învățătura virtuții<footnote Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, Traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Edit. I.B.M.B.O.R, București, 2002, p. 283. footnote>. Timp de 10 ani înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei și măreței Antiohii<footnote Introducere, în P.S.B., vol. 21, p. 11. footnote> Faima talentului său de predicator și a valorii sale personale a străbătut până
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de azil, Ioan însă i s-a opus. Când, în anul 399, acesta căzu în dizgrație și ceru azil Bisericii, Sfântul Ioan îl primi în Biserică și îl apără de poliția imperială care venise să-l aresteze. În cele două cuvântări ținute cu acest prilej, patriarhul a arătat cât e de trecătoare slava lumii acesteia și cât de bună și de ocrotitoare este Biserica. Pentru nedreptăți de felul celor comise de Eutropiu, Sfântul Ioan mustră și pe împărăteasa Eudoxia, care, după
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
dispariția „Literatorului". La l mai 1919 este numit în Comisiunea istorică a României, împreună cu I. Bogdan, D. Onciu, B. Russo și I.Nistor. În octombrie 1919 participă la a doua conferință a Uniunii Academiei de cercetări și publicațiuni ținând o cuvântare despre N. Bălcescu cu ocazia sărbătoririi de la nașterea acestuia a o sută de ani. În aceeași toamnă Ovid Densusianu scoate ziarul „Înălțarea" ce avea ca deviză : „Muncă, Cinste, Dreptate”. Se angajează acum și în politică visând că ar fi timpul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
prin publicarea de versuri cu caracter patriotic, sub titlul Încercări de literatură și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p. 28. 10 I. Mateiu, În apoteoză, în ,,Națiunea română”, an X, nr. 262, Cluj, 21 noiembrie 1936, p. 234. 11Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 13. 12 D. Braharu, Ion Al. Lapedatu. Note
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
legislațiuni ale Parlamentului român, până la 1940, voi fi ales deputat sau senator”. În ceea ce privește concepția sa politică, relevantă este cuvântatea de răspuns la Mesajul Tronului, rostită la 21 decembrie 1922 în Adunarea Deputaților, în care își expune prncipalele sale idei politice. Cuvântarea este printre puținele luări de poziție în care Alexandru Lapedatu își exprimă opiniile sale politice. În lungul discurs parlamentar, Lapedatu a evidențiat că Partidul Național Liberal era singurul instrument politic capabil pentru organizarea și consolidarea României întregite și singurul reprezentant
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Ioan Lemeny din Brașov îi mulțumea la 22 decembrie 1925 pentru ajutorul de 8.500 lei dați pentru tipărirea unui volum de poezii 10. Lui Tudor Arghezi i-a oferit ajutorul, acordându-i o 6 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p. 387. 7 Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 79. 8 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura românească, Editura Științifică, București, 1996, p. 138. 9 Alexandru Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
le vedea în slujba a ceea ce se numea noua ordine culturală, remarcând că istoricul trebuia să-și îndrepte atenția cât mai mult spre trecutul nostru cultural. Multitudinea actelor publice desfășurate de Alexandru Lapedatu în perioada anilor 1923/1926 cuprind și cuvântările rostite cu prilejul dispariției unor personalități ilustre. De exemplu, în septembrie 1924 îi comemora la Iași pe Ion Creangă și Barbu Delavrancea 18, iar un an mai târziu, în iunie 1925 cuvânta despre Gheorghe Dima, compozitorul și dirijorul care a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Miron Cristea a devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia investiturii și încoronării a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezența Sfântului Sinod, a reprezentanților statului și a celorlalte culte din România. Lapedatu, fiind de asemenea prezent, în cuvântarea lui, l-a întâmpinat pe patriarh, numindu-l ,,Pontif al unuia dintre cele mai numeroase și mai însemnate popoare drept credincioase”34. Cel mai evident deziderat de ordin organizatoric, se impunea după unire a fi unificarea bisericească. Alexandru Lapedatu a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
la rezolvarea acestuia. El vorbea în Senat încă de la 29 decembrie 1923 despre organizarea 29 Ion Agrigoroaiei, România interbelică..., p. 258. 30 Alexandru Lapedatu, Statul și Biserica, Tipografia «Cărților Bisericești», București, 1924, p. 21. 31 Idem, Momente culturale și politice. Cuvântări (31 octombrie 1923-31 martie 1926), Tipografia ,,Cărților Bisericești”, 1926, p. 58. 32 Dezbaterile Adunării Deputaților (D.A.D.), ședința din 17 februarie 1925, în ,,Monitorul Oficial” (M.O.), partea a III-a, nr. 64, 10 martie 1925, p.1545. 33 Ibidem
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
problema cultelor”38. Legea a fost sancționată la 19 mai 1925. Ea avea rolul de a afirma caracterul dominant al Bisericii Ortodoxe Române în statul român, autocefalia și părțile constitutive ale acesteia. În ceea ce privește organizarea canonic administrativă a Bisericii Ortodoxe 35 Cuvântare în Senat, în Alexandru Lapedatu, Statul și Biserica..., p. 26. 36 Dezbaterile Parlamentului. Senatul (D.S.), ședința din 24 martie 1925, în M.O., partea a III.-a, nr. 56, 28 aprilie 1925, p.1102 1106; vezi și Două cuvântări cu privire la
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]