534,793 matches
-
contează), Breton, Malraux (acuzat ieri de a fi trădat idealurile revoluționare, acuzabil mâine de a le fi avut), Tibor Dery (câteva din prozele acestui scriitor comunist, închis după masacrul de la Budapesta, au fost pentru mine primul mare răspuns literar, nonpropagandistic, dat stalinismului). Floarea cea mai aleasă a secolului, arta modernă a anilor douăzeci și treizeci, a fost chiar triplu cenzurată: mai întâi de către tribunalul nazist, în calitate de ENTARTETE KUNST, "artă degenerată" apoi de către tribunalul comunist ca "formalism, elitism străin poporului"; și, în
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
meditații, ci pentru a instrumenta procese. Și pe măsură ce între judecători și acuzați se adâncește abisul timpului, se întâmplă fenomenul că experiența mai mică ajunge să o judece pe cea mai mare. Niște imaturi judecă rătăcirile lui Céline fără să-și dea seama că romanele lui Céline, grație acestor rătăciri, conțin o cunoaștere existențială pe care, dacă ar înțelege-o, ar putea să-i facă mai maturi. Căci puterea culturii aici se află: ea răscumpără oroarea transsubstanțiind-o în înțelepciune existențială. Dacă spiritul
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
obiectului ce trebuie denumit. Creația de cuvinte nu încalcă legitățile limbii. O altă modalitate de creație verbală o reprezintă declinarea intrinsecă a cuvintelor. Aidoma omului contemporan care repopulează cu masive bancuri de pești apele sărăcite ale râurilor, creația lingvistică ne dă dreptul să reînsuflețim cuvintele deja moarte, ieșite din uz, sau să le insuflăm viață celor deocamdată inexistente, spre a reanima sărăcăcioasele valuri ale limbajului, în care suntem convinși că va reveni pulsul existenței ca în dintâiele zile ale Genezei. 2
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
ca să încălzească pământul care, în consecință, va înțepeni, transformându-se într-un bolovănaș de gheață în pumnul spațiului cosmic. Aidoma, jucându-se cu păpușile, copilul poate izbucni cu adevărat în lacrimi, când, bolnavă de moarte, alcătuirea lui de cârpe își dă duhul; sau el mai poate pune la cale nunta altor două adunături de cârpe, ce nu se deosebesc cu absolut nimic înde ele, în cel mai bun caz aducând a chipuri umane doar prin platele și tâmpele lor tigve. În timpul
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
diverse dative și genitive, lucru cu care adevăratul soare n-ar fi nicicând de acord, apoi aceleași cârpițe ale cuvintelor nu ne oferă totuși păpușile soarelui. Cu toate astea, este vorba de unele și aceleași trențe care semnifică ceva. Însă dat fiind că, în mod direct, ele nu oferă nimic conștiinței, nepotrivindu-se în jocul cu păpuși, aceste combinații libere, ca joc al vocii dincolo de cuvintele propriu-zise, le vom numi limbaj transrațional. Deci, limbajul transrațional este cel ce se află dincolo de
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
mai multe dialecte și în fiecare dintre ele cuvintele se pronunță puțin diferit sau sînt chiar altele. Totuși nu într-atît ca rromii din diverse locuri să nu se înțeleagă între ei. Singurele cuvinte identice în toate dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
Mircea Mihăieș nu are nimic în comun cu scorțoșenia care face ilizibile cărțile anumitor universitari. Scrisul lui Mircea Mihăieș a păstrat intacte prospețimea și delicatețea stilistică ale cronicarului din anii optzeci, adăugîndu-le, fără exagerări și emfază, rigoarea bibliografică și metodologică date de experiența universitară. Rezultatul este un tour de charme, o demonstrație de rafinament stilistic dublat de o subtilitate a interpretării, menite să redeschidă apetitul pentru (re)citirea scriitorilor mai mult sau mai puțin clasici. Pentru a-și argumenta judecățile de
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
în lista celor mai bune romane anglo-saxone din secolul douăzeci (previzibil, pe locul întîi se plasase Ulysses, al lui James Joyce, capodoperă mai mult invocată decât citită - dar asta este o altă poveste cu snobi!), criticii au început să-și dea seama de mutația de valori produsă în gustul publicului avizat din ultimele decenii. Considerat un titlu doar ceva mai spectaculos din seria cărților despre „generația pierdută", o romanță ca atîtea altele, orchestrată în gama minoră a literaturii melodramatice, Marele Gatsby
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
publică și radioul plătit din buzunarele contribuabililor par a nu înțelege că ele nu sînt o afacere politică în contul acestor bani, ci că au datoria să informeze, fără nici o formă de partizanat, opinia publică. Că au, totodată, datoria să dea și opoziției prilejul de a-și spune pe larg punctul de vedere. Cronicarului i se pare inadmisibil ca opoziția democratică să ajungă să susțină un post de televiziune precum defunctul OTV, deoarece acolo își mai putea face auzite opiniile. Iar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
de la sine morale sau imorale: abia un anumit parti-pris al scriitorului le face să fie astfel. O specie a pornograficului este trivialul. Literatura trivială este aceea în care un mod vulgar de a gîndi relațiile dintre oameni ori psihologia lor dă la iveală prin toți porii sudoarea concupiscenței și a scabrosului. Nu numai în suferință, dar și în fiziologie trebuie să fie o idee. 4. Literatura de propagandă (incluzînd-o pe aceea patriotică). Exact ca în cazul literaturii de la punctele 2 și
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
lumea artiștilor lirici. Conștient de propria sa valoare, Ioan Holender nu este tentat - precum mulți autori de memorii de la noi și de aiurea - să-și retușeze viața prin îngroșarea unor tușe, astfel încât să stîrnească admirația contemporanilor și, mai ales, să dea bine în ochii posterității. Autorul își povestește anii copilăriei și ai adolescenței timișorene cu un soi de naivitate sentimentală. Scoate cu inocență la lumină fapte pe care, probabil, 95% dintre oameni, în situația lui, ar fi preferat să le îngroape
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
1943 pentru soldații germani: "în 1943, la Timișoara au venit soldații germani. Eu eram blond cu ochi albaștri, pieptănat frumos, cu cărare într-o parte. Aveam o înfățișare tipic germană și salutam entuziasmat și ignorant cu "Heil Hitler". Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă, o îndoială a apărut în sufletul meu fără să-i pot pătrunde înțelesul, cînd am văzut-o pe mama izbucnind în lacrimi în urma unui convins "Heil Hitler" al meu. Soldații germani erau eleganți
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
Lucru pe care astăzi îl știm. Pentru asta am înțelegere și sînt obiectiv. A acuza comportamentul uman de atunci, de pe poziția celor știute azi, nu e corect și e unilateral." (pp. 64-65) Vorbe pline de înțeles care ar trebui să dea de gîndit multora dintre cei care astăzi își arogă dreptul de a tăia și spânzura în numele unei destul de dubioase "corectitudini istorice". în spiritul aceleiași sincerități decomplexate, scrie Holender și despre începuturile - inițial pur idealiste - ale Mișcării Legionare, la care au
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
cotidianul unei vieți de care m-am despărțit demult, dar pe care am regăsit-o intactă în cartea lui Ioan Holender. Poate în acest conservatorism al locuitorilor Timișoarei (comparabil, într-un fel cu cel al locuitorilor Vienei, care i-a dat ceva bătăi de cap directorului de la Staatsoper în tentativele sale de modernizare a instituției), perfect indiferent la presiunile politice de tot felul, stă misterul bunei conviețuiri dintre locuitorii de etnii diferite ai acestui oraș, model recomandabil la scară europeană. Cariera
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
împotriva bărbaților. Îmi plăcea să mă joc cu păpușile ca să le deghizez, să le coafez, să le îmbrac, să le pun în scenă. Aveam o fascinație pentru artificiu, pentru transformări, și-mi dezvoltam un adevărat temperament de Pygmalion. Azi îmi dau seama că 8 femei nu e decît o întoarcere la privirea mea de băiețaș. Ideea de a face un film numai cu femei îmi dădea tîrcoale de mult. Revăzînd, la un moment dat, cu încîntare, Femeile lui George Cukor, m-
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
fascinație pentru artificiu, pentru transformări, și-mi dezvoltam un adevărat temperament de Pygmalion. Azi îmi dau seama că 8 femei nu e decît o întoarcere la privirea mea de băiețaș. Ideea de a face un film numai cu femei îmi dădea tîrcoale de mult. Revăzînd, la un moment dat, cu încîntare, Femeile lui George Cukor, m-am interesat de drepturile piesei după care s-a inspirat. Am aflat foarte repede că drepturile de remake erau deja reținute de cîțiva ani la
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
pe rivalitățile dintre staruri. Toate filmele astea sînt gîndite și construite pentru scena finală. Adevărul în sfîrșit revelat e atestat de imagini care vin să confirme ipotezele lui Hercule Poirot sau Miss Marple. Revăzînd cîteva dintre acele filme, mi-am dat seama că era necesar, ca să fac credibilă și ludică intriga rocambolescă a lui Robert Thomas, să includ flash-back-uri în jurul asasinării lui Marcel. M-am amuzat așadar să presar în film imagini cu femei în timpul nopții, menite să le confirme sau
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
ai filmului, despre care se vorbește mereu. M-am amuzat să aleg și texte ale unor cîntărețe populare (Sylvie Vartan, Sheila, Dalida, Nicoletta, Françoise Hardy...), care pot să susțină și anumite echivalențe cu actrițele. Situarea acțiunii în anii '50 a dat un aer de credibilitate situației extravagante a celor opt femei în capcană și a răsturnărilor rocambolești care se produc acolo. Pregătind filmul, mi-am dat repede seama că motivele mele de inspirație - în materie de decor, de costume, de imagine
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
care pot să susțină și anumite echivalențe cu actrițele. Situarea acțiunii în anii '50 a dat un aer de credibilitate situației extravagante a celor opt femei în capcană și a răsturnărilor rocambolești care se produc acolo. Pregătind filmul, mi-am dat repede seama că motivele mele de inspirație - în materie de decor, de costume, de imagine - proveneau din cinema-ul hollywoodian al anilor '45... Anii '50 în Franța - adeseori în alb-negru, în filmele unor Duvivier, Delannoy sau Autant-Lara, nu mă inspirau
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
pune la dispoziție oricui. Traducerea trebuia înaintată Ed. Tinerama până la 1 august 1992, lucru îndeplinit. Autoarea a încasat și o sumă de bani ce figurează în contractul iscălit de Bogdan Teodorescu, adjunctul Tineramei. Întâmplarea a făcut ca Editura Tinerama să dea faliment. Autoarea, îmbolnăvindu-se grav, nu am mai știut nimic de soarta manuscrisului, până în septembrie 2002, când am dat de o copie a traducerii făcută de Dora Scarlat, care a decedat în octombrie 2001 în urma cruntei maladii. Copie dactilografiată de
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
o sumă de bani ce figurează în contractul iscălit de Bogdan Teodorescu, adjunctul Tineramei. Întâmplarea a făcut ca Editura Tinerama să dea faliment. Autoarea, îmbolnăvindu-se grav, nu am mai știut nimic de soarta manuscrisului, până în septembrie 2002, când am dat de o copie a traducerii făcută de Dora Scarlat, care a decedat în octombrie 2001 în urma cruntei maladii. Copie dactilografiată de aprox. 500 de pagini, plus o introducere semnată de mine și prezentată Editurii Tinerama în 1992, simultan cu traducerea
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
de confratele Eugen Uricaru ca și postfața, plus o addenda de Mihai Dim. Sturdza, o bună laborioasă ediție... Ca moștenitor al contractului semnat în 1994 cu Tinerama, nu am fost anunțat în nici un fel, probabil ținându-se cont că Tinerama dăduse faliment. Deși, Editura Univers, în care a apărut în 1999 traducerea lui Kaputt, ar fi putut să constate existența unei traduceri anterioare, - dacă ar fi existat un supra-control, - măcar pentru a nu dubla apariția. Cu atâta mai mult, cu cât
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
sunt niște țărani ignoranți care n-au pus mâna în viața lor pe un șurub, pe o piuliță sau motor. Niște primitivi față de masa uriașă de lucrători mecanizați ai URSS-ului. Tot scriitorul italian mai spune că acești inși înapoiați, dând prin satele rusești de portretul lui Stalin, scriau dedesubt: Aiurea. Atât doar; verdictul nostru glumeț când ceva nu-i în ordine. O dată, într-un sat, Curzio Malaparte, simpatizant al fascismului în tinerețe - se întâmplă să vadă un portret și mai
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
absurdul... Totuși, nici un scriitor străin nu a fost captivat de fondul afectiv al limbii române, ca Malaparte, savurând umorul latin păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o dea pe românește? El, care, exclamă în text românește "la naiba, la dracu cu toți și cu toate"? Sau care, amintindu-și de un amor de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Malaparte a fost acuzat pe drept cuvânt de un antigermanism răutăcios sau violent la fel de inuman ca și antisemitismul. Subconștientul său justițiar îl împinge deseori să caricaturizeze și să batjocorească națiunea germană, spiritul ei, lăsând în plan secund tot ce a dat lumii Germania în filozofie, știință, muzică, tehnică, de-a lungul veacurilor. După terminarea războiului, scriitorul se angajează în "războiul rece" al vremii vorbind despre militarismul german, despre reînarmarea Germaniei, susținând că poporul german este inapt pentru democrație. Defăimare. Acuzații ce
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]