1,802 matches
-
domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor săi Nicolae, Ștefan, Ioan și Ladislau nu le-a fost ușor să intre în stăpânirea daniei regale. La sfârșitul secolului al XIV-lea, prin căsătorie, cetatea și domeniul ei ajung în stăpânirea nobililor din familia Banffy-Losonczi.18 În anul 1479, Andrei și fratele său din familia Banffy, primesc un privilegiu regal în virtutea căruia au dreptul de
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
sporturi acvatice, si dune de nisip de la Punta Sabinal. Nici Castelul Să nu se află departe de aici; - Almeria Club del Măr de Almeria - Aici se gaseste fortăreața arăbeasca Alcazaba; - Sân Jose Puerto Deportivo Sân Jose - aici sunt 244 de danii de la 5 la 12 m dintre care un sfert sunt de închiriat. De aici se pot observa peisaje frumoase și există și o plajă frumoasă. Acestea sunt : Plajă Sân Miguel de Levante; Plajă La Garrofa; Plajă Sân Telmo; Plajă Las
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
decembrie 1606). El a fost înmormântat în biserica din satul Toporăuți, ctitorită de el, după cum arată pisania . În această localitate, s-a născut și a crescut viitorul domn al Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, fiul boierului Dumitru Barnovschi. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți și Șipote Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim . Documentul specifica următoarele: "„și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat în Mânăstioara). Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) întărește această danie în anul 1708. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
se întărește stolnicului Toader Toc satul Solești pe Vaslui, primit de la Marenca, fiica lui Mihul Epure, nepotul lui Toma Solescul, în schimbul satului Folești de pe Crasna. Moșia a fost fărâmițată în secolul al XVI-lea, prin împărțire între urmași, vânzări și danii, părți din moșie fiind cumpărate sau primite prin donații de mari boieri, constituindu-se în proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță, precum și prin danii și cumpărări proprii și ale urmașilor lui. Iordache Ruset a ajuns să fie printre cei mai bogați boieri din Moldova acelei epoci. După moartea acestuia, moșiile visternicului Iordache Ruset au fost împărțite între copiii săi, moșia Solești ajungând în octombrie
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
de la Pătrăuți de lângă Suceava). Născut aproximativ în jur de 1560, în Suceava, decedat la 19 ianuarie 1629, în Suceava, înmormântat la Dragomirna, este atestat în februarie 1587 ca ""Ilie diac"". Documentul în care apare prima dată este un act de danie a domnitorului Petru Șchiopu pentru ""Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava"" a seliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac căzăcesc asupra Moldovei. Doi ani mai târziu, i se schimbă dania la cererea sa cu moșia Dragomireștii
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
prima dată este un act de danie a domnitorului Petru Șchiopu pentru ""Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava"" a seliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac căzăcesc asupra Moldovei. Doi ani mai târziu, i se schimbă dania la cererea sa cu moșia Dragomireștii, unde va ctitori viitoarea mănăstire. În 1599 este preot la Biserica domnească (Biserica Înălțării) din Suceava. Nu se cunoaște data intrării în monahism (la mănăstirea Putna). În timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova, este
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
a pridvorului, pe care o publicăm pentru prima dată: „După cutremurul din 1940 și bombardamentele de război din 1944, avariată grav, această biserică cu hramul Sf. Pantelimon și Soborul Maicii Domnului Sf. Fecioară Măria a fost reparată în 1946, prin dania înaltelor autorități, la înțeleasa și stăruința Dlui Dr. Victor Dumitriu, Prefectul jud. Prahova și a preotului Alex. Vlaiculescu, deputat. Sfințirea a avut loc în anul 1946 D-brie 15, sub domnia M.S. Regelui Mihai I și păstoria D.D. Nicodim Patriarh
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
zugrăvit la intrarea în pridvorul bisericii. Biserica aparțíne locuitorilor din satele Titerlești și Bratilovu, cu ajutorul cărora a și fost construită, prin înaintașii lor. Bratilovu este una dintre cele mai vechi așezări din Plaiul Cloșani. Este atestat documentar printrun hrisov de danie al lui Mircea cel Bătrân către Mănăstirea Tismana. Satul Titerlești este consemnat într-un zapis din anul 1804 și într-o carte de hotărnicie din 1806. Este biserica ungurenilor, ctitorită pe vremea lui Cuza, prin contribuția familiilor de ungureni, venite
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul lui Rumeanțev (1772-1773) și apoi recensământul guvernatorului militar Spleny (1775) au înregistrat prezența a trei popi în satul Calafindești din Ocolul Vicovilor. Dintr-un document de danie din 22 iunie 1778 aflăm că unul dintre cei trei preoți, Vasile, și jupâneasa lui, Sanda, au dăruit Mănăstirii Moldovița fânațurile Miculile și Solotrucu din Vama, zestrea Sandei, fata lui Ion Hasnăș din Câmpulung Moldovenesc. a fost ridicată cu ajutorul „poporenilor
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
început construirea Mănăstirii Solca. Unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției, dar nu există date precise care să sprijine această ipoteză. Cert este că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a făcut prima danie de sate, menționându-se în acel document că ""am început și am făcut biserică și mănăstire ... care s-au sfințit întru pomenire sfinților întru tot lăudaților apostoli de frunte întâi șăzători Petru și Pavel și altor sfinți apostoli"". Documentele și
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
a sfârșit cu totul și această sfântă mănăstire Solca... și a miluit și întărit acest dumnezeiesc hram cu sate și cu vaduri de moară și cu țigani și cu vii și cu alte felurite miluiri"". Ștefan Tomșa făcea mănăstirii noi danii și întăriri de proprietăți într-un document din 25 iunie 1623 în care declara că a finalizat mănăstirea și biserica ""care s-a și sfințit în numele sfinților, preaslăviților și întâilor stătători și apostoli de frunte Petru și Pavel"". Letopisețul lui
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
întâi Plaginesti, apoi Plăinesti. Fanariotul Aicachi Plagino a avut un fiu, Alexandru Plagino, ginere al domnitorului Țării Românești (1849-1856). Numele boierului Alexandru Plagino e întâlnit în conflictul dintre moșnenii satului Cândești și egumenul grec al Schitului Recea, care primise că danie din partea locuitorilor locul din jurul schitului înainte de 1710. Conform sentințelor judecătorești din 13 februarie 1859, 7 noiembrie 1859 și 6 mai 1860, pământul este câștigat de Plagino. Moșia acestuia se întindea pe 14.000 ha teren arabil și 45.000 ha
Gheorghe Plagino () [Corola-website/Science/321240_a_322569]
-
renovată. În anul 1980, cu contribuția credincioșilor din Sfântu Gheorghe, cu străduința venerabilului cântăreț bisericesc Belean Petru, împreună cu fiul său Belean Ilie, s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Macroi Alexandru. În pronaosul bisericii se poate citi următorul „act de danie”: „Cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru dragostea lui nemărginită, eu, Protopopul David Lazăr din Târgu-Mureș, fost paroh și donator al acestei Sfinte Biserici, adusă în 1950 la Sfântu Gheorghe din parohia Mureșeni, Târgu-Mureș, comuna mea natală. Din partea mea și a familiei
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Pașcani a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1456, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a localității Pașcani se află într-un hrisov de danie din 8 aprilie 1419, fiind menționat cu statutul de sat. Într-un alt document al domnitorului Alexăndrel, dat la 2 iulie 1453, se precizează că satul Pașcani se află pe moșia boierului Oană Pașcă, de la care i se trage și
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
prozele lui Barbu Delavrancea, volumele de poezii ale lui George Coșbuc, "Istoria literaturii române moderne" de Eugen Lovinescu, Studii de Nicolae Iorga, "Secretul doctorului Honigberger" de Mircea Eliade, romanele lui Anton Holban etc. Ca fapt divers, există părerea nefondată că Dania, personajul din romanul lui Anton Holban, "Jocurile Daniei", ar fi fost Mimi (Maria Susana) Socec (1903-1983, căsătorită în 1926 cu maiorul. D. Patraulea), fiică a lui Victor Socec și nepoată a lui Ioan V. Socec, a cărei soră, Lily (Elena
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
lui George Coșbuc, "Istoria literaturii române moderne" de Eugen Lovinescu, Studii de Nicolae Iorga, "Secretul doctorului Honigberger" de Mircea Eliade, romanele lui Anton Holban etc. Ca fapt divers, există părerea nefondată că Dania, personajul din romanul lui Anton Holban, "Jocurile Daniei", ar fi fost Mimi (Maria Susana) Socec (1903-1983, căsătorită în 1926 cu maiorul. D. Patraulea), fiică a lui Victor Socec și nepoată a lui Ioan V. Socec, a cărei soră, Lily (Elena) Socec (1908-1943, căsătorită Hlebnichian), a fost o actriță
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". În anul 1798, când s-a finalizat construcția bisericii de piatră, vechea biserică de lemn a fost strămutată în satul Negostina. Prin testamentul său din 1 aprilie 1799, Mihalachi Cuparencu include pe lista beneficiarilor de danii numai pe preotul paroh, iar nu și pe dascăl, deducându-se de aici că la acea dată biserica nu avea dascăl. Deși slujbele religioase au început să fie oficiate în noua biserică începând din 1798, lăcașul de cult a fost
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
cu profesorul Ștefan Micle, Veronica venea deseori aici în vizită la mama sa. Îmbătrânind, mama poetei s-a călugărit la Mănăstirea Văratec și a lăsat casa fiicei sale. În anul 1886, Veronica Micle a donat casa Mănăstirii Văratec. Actul de danie are următorul cuprins: ""Eu subsemnata Doamnă Veronica Micle cu domiciliul în Sf. Măn. Varatic (...) donez de a mea bună voie Sf. Măn. Varatic (...) casa mea mobilată, cu toate atenansele situată în Târgu Neamț pe Ulița Mare (Str. Ștefan cel Mare
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
Mihul din Siret primește de la pârgarii Șiretului o bucată de teren din pășunea (toloaca) târgului. Preotul sădește aici o grădină cu pomi fructiferi, construind în mijlocul ei o bisericuța din lemn. Înaintea morții sale, el închină această bisericuța Mănăstirii Putna. Această danie a fost întărită prin documente de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și apoi reînnoita de către Vasile Lupu, în 1646. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn. În incinta schitului existau chilii și case necesare vieții monahale
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat în Mânăstioara). Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) întărește această danie în anul 1708. În anul 1756, domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753 și 1756-1757) mai dăruiește lăcașului o parte din islazul târgului Siret pe care se află astăzi satele Negostina și Pădureni. În anul 1775 s-a înființat Schitul Sf. Onufrie, dar
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
găsit în noua provincie o mare bogăție formată din păduri, fânețe și pajiști, moșii și sate, bogăție ce se afla în proprietatea Episcopiei de Rădăuți, a mănăstirilor și schiturilor. Această avere ocupa două treimi din suprafața Bucovinei și provenea din daniile făcute acestor așezăminte religioase de către domnitorii Moldovei, clerul și boierii români, începând cu secolul al XV-lea. Pe data de 27 decembrie 1781, a fost adoptată de către împăratul Austriei Rezoluția prea înaltă privind desființarea unor mănăstiri și întrebuințarea averii lor
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
din anul 2015, având codul de clasificare . Zona ruinelor este și ea sit arheologic, având codul SV-I-s-A-05396. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), a fost construită în Bădeuți o biserică pe care voievodul a dăruit-o Episcopiei de Rădăuți, danie întărită apoi de Ștefan cel Mare. Ea s-a ruinat cu timpul. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), voievodul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504) a obținut o victorie în lupta de la
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
săi și cu poporul l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cel Nou) etc. Mitropolia stăpânea prisăci, stupi, mori, heleștee, vii, boi, cai, imașuri și fânețe, pescari, vecini, poșlușnici, cojocari, fierari etc. Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a acordat Bisericii Mirăuți danii domnești (mori, heleștee, stupi). El a renovat lăcașul de cult, acesta primind o înfățișare mai aproape de elementele caracteristice epocii. Istoricul Nicolae Iorga îl consideră pe Ștefan cel Mare ca fiind al doilea mare ctitor al Bisericii Mirăuți, "„care a ridicat
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]