1,989 matches
-
lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ultime“, „elemente originare“, „spirit“ și „lucru în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzându-se în fața lor ca într-o lume de fantasme și apariții deșarte. Las acum deoparte faptul că ilustrarea celor lipsite de sens cu unele locuri din Heidegger produce, involuntar, destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții, dar dinții, gândeam eu, există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții, oh dinții, rămân după moarte..” De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de Styx, care aveau În ele ceva mortuar? De ce era atras, În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Voiam să fie de acord cu modul meu de a fi și de a face, iar acest lucru mi-a adus multă neplăcere, frustrare și boală și miam dat seama că a deține controlul asupra exteriorului este doar o iluzie deșartă și noi ne afundăm încetul cu încetul în mod inconștient în aceasă iluzie. Această iluzie ucigătoare nu este decât rezultatul gândirii noastre distorsionate și iraționale, datorată lipsei de cunoaștere. Nu putem ști totul în viață și mi se pare normal
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt Însăilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și să vă Închinați lui, să fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tânărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n‑ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplând celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai târziu unui anchetator literar - Tudor Vianu, însă un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev în clasa șaptea liceală și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmăream exercițiile lui literare cu un amestec de admirație și deșartă invidie. El compunea și traducea. Am căutat să-l imit. Am început cu un foarte ambițios model, cu Le mort joyeux din Les fleurs du mal. Versul baudelairian m-a demontat; m-am îmbarcat în același timp pentru o carieră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beție - Și s-asculți pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă... Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine - Și de-atîta vreme Nu știe de mine Nimeni, nimeni, nimeni... Tremur, tremur, tremur... Orice ironie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
această cină să aflu cât mai multe despre Australia, impresii de la fața locului, nu dintr-un ghid turistic, și mai ales informații despre viața aborigenilor. Ceea ce știu este extrem de sumar. Aveam să aflu spre sfârșitul vizitei că speranțe mele erau deșarte. Ignoranța românilor de aici decurge din lipsa lor de dorință de a afla lucruri noi, mai întâi fiindcă majoritatea celor care au venit aici vor să câștige bani și muncesc până mor, fără să îi mai intereseze ceva. Sunt mulți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
7. fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. 8. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. 9. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. 10. Voi aveți totul deplin în El care este Capul oricărei domnii și stăpîniri. 11. În El ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deșartă, prin gîndurile firii lui pămîntești, 19. și nu se ține strîns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu. 20. Dacă ați murit împreună cu Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
considera biblia ei profesională, Principiile detectivului particular, ar fi descris ancheta ca fiind ajunsă într-un punct mort. „O anchetă ajunsă într-un punct mort“, scria el, „nu este profitabilă pentru nimeni dintre cei implicați. Clientului i se dau speranțe deșarte fiindcă de cazul lui se ocupă un detectiv, iar detectivul se simte obligat să găsească o rezolvare a cazului din cauza așteptărilor clientului. Asta înseamnă că, probabil, detectivul va consuma, lucrând la un asemenea caz, nejustificat de mult timp. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cumpărase la un preț exorbitant, nu putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele cu tenul deschis, rujate abundent, au totul la picioarele lor. Ăsta era adevărul gol-goluț, pe care nici gândurile ei deșarte, nici vreo cantitate de creme scumpe și loțiuni nu-l putea schimba. Viața lipsită de griji, slujbele bune și soții bogați nu se obțineau pe merit și prin muncă susținută, ci erau o chestiune pur biologică. Mma Makutsi rămase în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de dimensiuni reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
liniștită, să mai Închidă ochii la traficul clandestin de suferinzi În fază terminală, și chiar să-i Închidă de tot dacă nu voiau să mărească cu propriul lor corp cantitatea de persoane cu observarea cărora fuseseră Însărcinați. Nu erau cuvinte deșarte, după cum se văzu când familiile a patru supraveghetori se treziră anunțate prin apeluri telefonice anonime că trebuiau să se ducă să-i ia din anumite locuri. Așa cum erau, adică, nu morți, dar nici vii. În fața gravității situației, ministrul de interne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca să-și șteargă lacrimile și că cealaltă jumătate, poate cu temperament stoic, le va lăsa să curgă pe obraji, În tăcere, ca să se poată observa mai bine că remușcarea pentru un rău făcut sau consimțit nu este Întotdeauna o vorbă deșartă. Să dea domnul să nu fie prea târziu pentru a-i salva pe bunici. Pe neașteptate, cu o deplorabilă lipsă de simț al oportunității, republicanii hotărâră să profite de momentul delicat ca să se facă auziți. Nu erau mulți, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
părere are Doamna Lume? DOAMNA LUME: Părerea mea e știută de toți, acceptată de unii și neluată în seamă de nimeni. Din nefericire, cei mai mulți dintre oameni rămân doar întrebări uneori comice, alteori neroade, alteori pline de înțeles, alteori tragice, alteori deșarte. Și dezlegarea îndelung așteptată a marilor semne de întrebare în umbra cărora s-au mișcat întârzie fără sfârșit în moartea lor. IERONIM: Basme! Legile societății oferă astăzi soluțiile cele mai nimerite la toate întrebările. Ce spui tu o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]