1,962 matches
-
inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE „Ajunseră la o pădure mare, ce părea să nu aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar de domeniul inconștientului, vise pe care ni le amintim atît de clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu bună-știință, adormind la loc, pentru a ne trezi iarăși și a relua apoi din nou firul visului ce se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acesta Îi răspunse: „Încotro, scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
wenn es singt... Degetele ascundeau restul poemului. Era ca și cum tînărul acesta adormit ar fi fost singurul purtător de violență din lume: cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unui stil care, cu cît e mai absurd, cu atât ține de arta vremurilor noastre. Totuși găseam în rîndurile ei sinceritate. Neghiobia timpurilor a existat dintotdeauna și ea nu aparține celor care o observă, ci unor conjuncturi reale. Cîndva epistola deșteptase în mine instinctele sacrului scarabeu care, din orice gogoloi, face o pilulă. Cum secretul lucrului bine făcut este să nu-l faci prea rău, m am apucat de treabă. La urma urmei, cine nu se crede Isus sau măcar Ioan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din prima -, am păstrat ideea. Ziceau ei că trebuie să ne Înfățișăm publicului folosind principii de marketing. Să ne impunem cu o prezență masivă, prevestitoare. Sorin Încă nu lucra la fundația unchiului său, Însă contactul pasager cu afacerile acestuia Îi deșteptase spiritul Întreprinzător. Unchiul lui e bogat, nu doar după standardele noastre din acea vreme, ci În general vorbind. Pe atunci, păstorea deja o mulțime de firme, o grămadă de brand-uri, ca să vorbesc ca la carte. Firmele creșteau, banii curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bine să știu că Celebrul animal e confundat cu un violator de pisici oligofren. Dar riscul ăsta exista, atâta vreme cât trăiam alături de niște oameni pentru care cele mai credibile instituții erau armata și biserica. Băscarii ăștia, pe care Încercaserăm să-i deșteptăm cu lirismele nostre, credeau că suprema realizare a unui tânăr e să găsească o slujbă la stat și să-și regleze echilibrul moral - smintit de câte o șpagă -, mergând În noaptea de Înviere la biserică. Ce-o ajuns ficioru’? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceva de la tine și vor Învăța ceva și de la cei ce ți-au luat urma. Ce-o să aleagă ei? Of, of, uite de ce-a amânat Tatăl atât de mult Împărțeala cuvintelor. Se bizuia, săracul, pe oameni, că s-or deștepta, dar ei... pfuuh! făcu N’jamo un gest de lehamite. - Ah, de deșteptat n-or să se deștepte niciodată, am rostit Înainte să apuc să mă gândesc. - Asta să mi-o spui numai mie, Îmi atrase N’jamo atenția, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei? Of, of, uite de ce-a amânat Tatăl atât de mult Împărțeala cuvintelor. Se bizuia, săracul, pe oameni, că s-or deștepta, dar ei... pfuuh! făcu N’jamo un gest de lehamite. - Ah, de deșteptat n-or să se deștepte niciodată, am rostit Înainte să apuc să mă gândesc. - Asta să mi-o spui numai mie, Îmi atrase N’jamo atenția, iar eu o să-ți răspund, tot numai ție, că așa cred și eu. - Moru mi-a zis că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un singur gest, dacă vrei să-l faci, să rostești un singur cuvînt, dacă vrei să-l rostești, la distanță de numai un zid, o ușă, un pas, dacă știi pe unde să intri. Și parcă străvechea speranță sălbatică se deșteaptă din nou În tine - speranța că vei găsi calea, ușa prin care poți intra, că omul acesta ți-o va arăta. Chiar și aerul pe care-l respiri acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse imposibile. Din nou vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a revenit acum ca un vis ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării - toate erau lucruri pe care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său minuscul, ca Între petalele unei flori, toată măreția, strălucirea și varietatea vieții și a străzii, pînă ce s-a deșteptat În mine un sentiment atît de puternic de Încredere și de izbîndă, Încît am crezut că pot să beau și să mănînc orașul și să stăpînesc pămîntul. Deodată, În timp ce stăteam acolo și priveam siluetele minuscule ale bărbaților care lucrau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întemeiate pe vigoare și viață fusese sfărîmat acum de această moarte fără nume, se Înecase În torentul de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că alunecase de pe un scaun în timp ce culegea via. Madam Sitaru, însă, responsabila cu orarul și cu viețile noastre private, mi-a dezvăluit că omul credea cu tărie că în fiecare individ somnolează un matematician. Greșeala lui fusese că voise să deștepte matematicianul cu pricina în elevii de la IMGB. Tinerii periferiști țineau prea mult la odihna matematicianului din creierul lor. Așa că într-o seară - entre chien et loup, cum s-a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
depășit o sută de ani. Ce fac, nu vin la înmormântare? Nu, nu vin, trebuie să mă duc la ore, unde mai pui că urma să recuperăm și cele douăzeci și trei de zile pierdute cu greva. C XXVI Se deșteptă abia când soarele îi bătea pe pleoapele subțiri. Trebuia să fie trecut de zece. Se simțea emo, înnegurat și apăsat de relele lumii. Se îmbrăcă în negru și, intrând în baie, își aranjă bretonul cu mașina de tuns. O fâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Duiliu Zamfirescu Cu firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi. Toți pomii sunt în sărbătoare, În tei stă floare lângă floare... E dulce vara pe la noi! Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă întinerește Iar, deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe vale, prin zăvoi, Se cobor turme de oi, Iar un cuc cu pană sură Și-a spus numele din gură: “Cu-cu!” De prin garduri, de prin vii, Cintezoii aurii Zis-au din ciripitură Unei tufe de răsură: “Soroă...), deșteaptă-te Și spre soare-ndreaptă-te, So ro!” Iar prin crânguri s-aud semne Ghionoaia taie lemne, Gaița, într-o gârneață, Se proclamă cântăreață, Iar din mreaja somnului Ies gândacii Domnului Roșii!... Chiar și hanul de la drum, Iarna fără fir
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ce nu piere? După orice moarte naște o înviere!” (Autorul) Moartea înseamnă nemurire, veșnicie... moartea nu e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci ar fi vai de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge. De aceea noi, legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Mereu Îmi scapă din vedere. N-am acordat niciodată acestui fapt importanța cuvenită. Ce bine că mi-ai adus aminte. Mântuitorul tău. Așa este. Salvatorul tău, cu siguranță, salvatorul tău - cu tot cu insultele din Duminica Floriilor. — Ești prea al dracu’ de deștept tu, spuse doctorul Wilcox. — Un diagnostic excelent, doctore. Mereu am fost prea al dracu’ de deștept. În est, cel puțin, chiar c-am fost prea al dracu’ de deștept. Să nu te duci pe-acolo, Horace. Nu manifești tu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedea doar pânza albă, foarte aproape de el. Spectatorii dispăruseră. Adversarii erau un detaliu neglijabil, un fel de energie invizibilă care îl respingea, dar nu îl rănea. Focul îl simțea în spate, în biciul care-i amintea de inviolabilitatea organismului său, deșteptând durerea aceea bine dozată, niciodată destul de intensă ca să-l facă să se prăbușească, dar nici ușor de îndurat. Loviturile de bici deveniseră o obsesie. Nu avea altă cale de ieșire decât să ajungă la altar. Furia lui Antonius își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tu eziți. Ți-e teamă să faci rău cuiva, să rănești... Lovește cu hotărâre. Ești gladiator, Valerius. Valerius tresări. Într-o clipă, revăzu coliba în care îl îngrijise pe Titus și auzi cuvintele acestuia: „Tu, gladiator“... Revolta pe care o deșteptaseră în el cuvintele acelea nu anticipa oare situația în care se afla acum? Oftă. — Dar punctul tău slab care e? îl întrebă pe Marcus. Celălalt ridică din umeri, râzând. — Eu n-am nici un punct slab. Îi zâmbi lui Florius, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]