2,354 matches
-
de șters colbul coridoarelor, preș. Disprețul celorlalți îmi inspiră disprețul de mine însumi. Dar și pofta de a demonstra contrariul!... * Diminețile scriu ce pot, ce-mi iese. Scriu ca să-mi amintesc, scriu ca să mă curăț. După amiezile fac „croitorie”, adică decupez pasajele asupra cărora merită să revin, arhivez ciornele ori le transcriu pe curat. *Virtutea e rezultatul educației, dar și al șansei. Sînt vremuri și medii în care, oricîte strădanii ar depunde cineva, nu se poate dezvolta. *După un somn bun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cărui aniversare e în martie) și celălalt pentru Gheorghe Oprea (care urmează să împlinească nu știu cîți ani în aprilie), ambele sub semnătura lui Ion-Bogdan Băluță. Aveau alături, fiecare, cîte un dosar cu „telegrame” mai vechi, alcătuite de ei sau decupate din ziarele la care lucrează. Cînd e nevoie, ca acum, scot de acolo cîteva adresate unor „șefi” de același rang, membri plini ai Comitetului Central, membri supleanți, miniștri etc. Citesc una sau două, pentru a se refamiliariza cu șablonul și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la publicare. În special pentru „Datorie de onoare”, vă rog. Poate că ar avea un folos. Celălalt articol, când veți putea, dar fără multă Întârziere, că se răcește sensul și cerneala. În materialul ce v-am lăsat, este un articol, decupat din „Universul”, „Răspântie istorică”. Acest articol este În legătură cu Nașterea lui Iisus. Vă rog, dați-i drumul și la acesta. Anul trecut n-a Încăput, poate acum, are șansa. Aș mai fi dorit noutăți de la Dv., dar văd că se lasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de zile de salarii neplătite la „patronul” În cauză). Nu vă pot trimite prima pagină, cu editorialul respectiv, așa Încât vă transcriu obiectivele și apelul revistei către cititori, precum și un talon de ofertă pentru plasarea unor manuscrise (acesta l-am putut decupa de pe o pagină care nu-mi trebuie). În atenția cititorilor de carte. O publicație care să ofere informații despre peisajul editorial românesc este o apariție absolut necesară pe piață. Fundația Culturală Dacia vine În Întâmpinarea editorilor, tipografilor, difuzorilor și, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
șefu a mai produs o capodoperă. E ca-n romanele sud-americane în care sunt luați peste picior dictatorii și ridiculizați cum se cuvine. La noi însă (M-am mirat cum v-au scăpat rizibilele versuri. Dacă sunteți interesați, vi le decupez și trimit, deși cred că le puteți găsi și dvs. în presa din preajma zilei de 26 ian. a.c). Cine s-a plâns că programele de televiziune se încheie la orele 22? Numai răuvoitorii și reacționarii. Uite, sâmbăta trecută, postul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
exclus ca acest colonel V.A. să se afle în spatele celor care l-au lovit cu un box în piept pe matematicianul Mihai Botez. Și tot atât de probabil că același colonel V.A. se află și în spatele amenințărilor scrise cu litere decupate din ziar și trimise scriitorului Dorin Tudoran, căruia i se prezicea moartea. Iar la telefon i se spune că și securiștii români, la fel ca cei din Polonia, au la dispoziție lacuri de acumulare foarte adânci. De la Piața Romană, aproape de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1984, supliment al revistei Viața Românească) Fragmente despre Sorintc "Fragmente despre Sorin" Găsesc În antologia de texte din Lucian Raicu (Scene, fragmente, reflecții), publicată la București de Editura Fundației Culturale Române și recent primită de la Paris, un pasaj din care decupez măcar câteva fraze: „Sorin s-a stins la ora 9,20 dimineața. Joi, 17 ianuarie. Cu nici patruzeci de ore În urmă, marți seara (15 ianuarie) se transmitea la emisiunea Teatru TV o piesă de inspirație istorică a lui M.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poeziei sau iubirii. Al speranței, adică. Cele câteva convorbiri telefonice și câteva epistole de după 1989, când Marea Speranță Își arătase deja colții capcanelor, În carnavalul măștilor și mistificărilor momentului. Solemna declarație publică În favoarea „Nobelului” meu, pe care mi-o trimisese decupată din revista Orizont, 8 august 1994... Madi favorizase, iată, public, rumorile care reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va țâșni În acest sfârșit de mileniu. Sper ca România să aibă, În fine, un Nobel. Spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pruncul). Autodefinirea devine tot mai drastică, pe măsură ce cunoașterea potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numelui Înscris pe fiecare cutie. Trecea de la una la alta, arunca momeala. Trecea la alta, continua să mă privească. Când a terminat, mi-a mulțumit pentru timbre. În fiecare sâmbătă, Îi lipesc de cutia mea poștală un plic cu timbrele decupate În cursul săptămânii. Se pregătea să plece În clipa când, nu știu de ce, fără rost, i-am Întins mâna. A părut surprins, a zâmbit. Ne-am strâns mâinile. Când era deja la ușă, s-a Întors. Își amintise, parcă, ceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrie Într-o limbă străină. Mai sugestiv, am putea-o numi totuși „imposibilitatea melcului”: imposibilitatea de a continua scrisul În exil, chiar când scriitorul Își ia cu el limba, precum melcul Își ia cu sine casa. Asemenea situație extremă pare decupată din chiar premisa kafkiană și premergătorul nostru clovnesc K. nu ar fi putut decât să fie atras de o astfel de ipoteză a autodistrugerii. Exilat Într-un trup de gândac, dar condamnat să-și păstreze sufletul și mintea de om
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
declarația lui Titus Trifa din 23 VIII 1938, pag. 322, vol. 1, din Ds. F. P 4446: „în ziua de 4 August 1938 mi s-a adus de la București, de către Dnul Profesor Nicolae Petrașcu din Sibiu, un manuscris compus din decupate din ziare și parte coli bătute la mașină în legătură cu procesul Corneliu Zelea Codreanu. D-nul Profesor Nicolae Petrașcu m-a întrebat dacă pot tipări broșura, la care eu i-am răspuns că mă angajez, determinat fiind în special de o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cred, oportunitatea readucerii în discuție a notei DSS nr. 311/MA/D/ către indicativul GH/113 aparută în “Ziarul de Iași” nr. 186 (3466) din 14 noiembrie 2002 și în România Liberă. Prin conjugarea cu bună-credință a probelor va fi decupată impostura și vor fi developate “misterele Iașului, Piața Unirii”. Despre “14 decembrie 1989”se poate spune ceva într-un singur fel NU A EXISTAT NICIODATĂ! UN LICORN ! Da, ceea ce nu s-a văzut! SĂ PRIVIM CU GRAVITATE SEMNIFICAȚIA CUVINTELOR DISCUTÂND
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
o meserie din scris și n-am ambiții literare”, declara Tzara), pentru care poemul se scrie urmând rețeta: „Luați un jurnal/ Luați un foarfece/ Alegeți în acest jurnal un articol de lungimea pe care doriți s-o dați poemului dvs./ Decupați articolul/ Decupați apoi fiecare cuvânt/ puneți totul într-un sac/ Scuturați ușor/ Scoateți apoi fiecare tăietură una după alta/ Copiați conștiincios/ în ordinea scoaterii din sac...” Procedeele nu dispar, tehnica de construcție nu este repudiată; arta și noțiunea de frumos
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
din scris și n-am ambiții literare”, declara Tzara), pentru care poemul se scrie urmând rețeta: „Luați un jurnal/ Luați un foarfece/ Alegeți în acest jurnal un articol de lungimea pe care doriți s-o dați poemului dvs./ Decupați articolul/ Decupați apoi fiecare cuvânt/ puneți totul într-un sac/ Scuturați ușor/ Scoateți apoi fiecare tăietură una după alta/ Copiați conștiincios/ în ordinea scoaterii din sac...” Procedeele nu dispar, tehnica de construcție nu este repudiată; arta și noțiunea de frumos continuă să
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul lor este un povestitor înzestrat cu spirit de observație și cu abilitatea construcției epice. În genere condensate, nuvelele decupează, în buna tradiție naturalistă, „felii de viață” din lumea celor defavorizați ori aflați mereu în inferioritate. Rareori se vizează alte sfere sociale, întrucât scriitorul nu se îndepărtează de acele medii pe care le cunoștea nemijlocit. El reușește să surprindă, de
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
finețe, precizie, scrupul documentar și echilibru. Neconcesivă cu nonvalorile (sentințele, tranșante în esență, recurg uneori la diplomația ironiei piezișe), cercetătoarea își propune, când e cazul, să pună în relief câtimea de originalitate a unor autori, fie și mărunți, cărora le decupează - și printr-o complexă situare în context - profilul. În pofida strășniciei efortului de obiectivare, fizionomia cercetătoarei capătă, în filigran, un avantajos contur. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Dicționarul literaturii române
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
substanței lirice resuscitate; nu o epuizare a ei. Nu altfel stau lucrurile cu poemele „argheziene” ori „barbiene” ale lui D. Nici el nu le scrie dintr-un deficit de originalitate, ci tocmai pentru a putea fi, cu adevărat, original. Tiparele decupate cu atâta dexteritate devin, la poetul postbelic, generatoare: dezvoltă serii și succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Iașul (mai ales cu ziarul liberal „Evenimentul”), aduce clarificări ale obscurului interval 1904-1908 (atenția cu care „Dimineața” lui C. Mille urmărește noile creații ale scriitorului), (re)discută legende precum „lenea” lui Caragiale ș.a.m.d. Comentariul dens, exact, echilibrat este decupat de citate bogate din aceste gazete, cele mai importante fiind, desigur, cele extrase din scrisorile lui Caragiale, nu puține, neincluse încă în edițiile existente (ca și traducerea studiului lui E. Rod despre Giosuè Carducci, din „Constituționalul”, și pe care G.
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
În răstimpuri vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face totuși foame și se vede nevoit să-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Înlănțuire hazardată a cărei logică scapă mereu surprinderii În cadre. Modelul pe care-l urmează cărțile lui, cel puțin ultimele, este cel dat de Mille plateaux (O mie de farfurii), volumul masiv al lui Deleuze și Guattari din 1980, care decupează din istoria culturală mondială date aparent obscure și inițiază dialoguri ilizibile pentru adepții beleartelor și beleliterelor. La fel cum Deleuze este un anarhist al filozofiei, Jauffret e un anarhist al literaturii. Încercarea celor doi filozofi de a dezgropa marginile discursurilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mutandis, știm de la nenumărate filme românești, oscilează și ea Între aceiași poli: agorafilie și claustrofilie: colegi de șantier și iubite de acasă. Rămîne apartamentul, ca locuință izolată a individului - și, În mod accesoriu a familiei. Apartamentul, Întotdeauna un spațiu individual decupat Într-unul colectiv - ca o masă dintr-un restaurant, ca scaunul dintr-un autobuz, ca banca dintr-un parc (să ne reamintim de Forrest Gump!), cabina liftului sau casa scărilor - dar izolat cu adevărat, cel puțin vizual, de rest, rămîne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca și cele ale Noilor romancieri francezi din care descind - deși În alt fel, mult mai filmic - vizuale. De aceea, În puținele pagini ale lui Să fugi! nu se Întîmplă prea multe pentru că ochiul care Înregistrează realitatea nu vrea să decupeze unități dramatice, ci descrie tot ce vede În drum, indiferent de voința coagulantă a „povestitorului”. La Toussaint, nu voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau purtînd sechelele anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina Înflorește pe aceeași scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]