2,072 matches
-
e mai lat ca mine! Noroc că mai înot puțin. Voi fi un dulap cu mușchi. Apropo de cumpărat: mai am un magazin micuț de antiquities (un amestec de vechituri cu vechituri artistice, anticariat). I-am luat Mariei o perinuță delicioasă, cusută manual, pe care scrie: „GOD COULDN’T BE EVERY WHERE. SO, HE CREATED GRANDMOTHERS”. 11 octombrie Ziua căsătoriei Adinei și a lui Dragoș. Doamne! Ce zi! Dar să nu o iau chiar cu ziua asta. Joi am zăbovit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în ele. Iar atitudinea noastră, acolo la fața mioritică a locului: da’ vouă ce vă pasă, e o stupizenie. Da, e greu să povestești Happy Turkey Day, separat de personajele de față. Desigur că și bucatele și atmosfera au fost delicioase și că în acea casă pare ca mereu să se așeze totul în cea mai deplină ordine simplă a prieteniei și spontaneității, în care până și copiii, oricât ar fi de mici, sunt foarte departe de a-ți face altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oriunde s-ar afla. Ciubucul era inclus în nota de plată, dar nu te avertizau, prețurile lor erau cele mai mari. Dar asta nu ne-a împiedicat să mâncăm ciorbă de fasole, mămăligă, sarmale, clătite și să constatăm că sunt delicioase, mai ales când le strecori printre chinezării, arăbisme și mâncăruri italiene. Revelionul era cel mai scump (125 de căciulă, prețuri ca în România) și acolo ce să vezi? Un taraf și o dizeuză care era perfect adaptată la manelele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
text-appeal, se odihnea. Jeff era după o zi de la 8 la 18 cu program nonstop. Zece ore de program intens. O dată ajuns acasă, și-a pus șorțul și s-a apucat să bucătărească exact ce am vrut eu: cu știință, delicios și cu multă plăcere: somon la grătar, cartofi copți, salate, salată de fructe. Se vede clar și că știe să gătească de toate și că îi place. Băiatul lui a ales clase de cooking la 17 ani. Ce departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe Nanette... Ann Snitow și-a extins apartamentul ei Taj Mahal cu încă un studio unde fac spectacole și e plin de recuzită protestatară, inclusiv cu balauri mâncând Constituția americană. Ann e și poezie, și istorie. A fost o dimineață delicioasă. Cu Elsie m-am văzut la Metropolitan, unde, dincolo de egipteni, am stat mult, cât să îmi fac plinul, la Rodin, mai ales la piesa de care sunt îndrăgostită: Mâna lui Dumnezeu. Îmi amintesc cum am descoperit-o acolo acum 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu-mi place să vorbesc despre bani, Samantha. Trish coboară glasul ușor. E extrem de vulgar. Și cu toate astea... — Doamnă Geiger ? Nathaniel a apărut din nou în ușa bucătăriei, cu o lopată murdară de pământ. — Te rog servește unul din delicioasele sandvișuri ale Samanthei ! exclamă Trish, arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
disperată la gură, încercând să mă controlez. — Samantha ? — Ăă... nu, reușesc să îngaim într-un final. Nu voi servi șerbet. Nathaniel tocmai a ridicat una dintre tigăile mele cu ceapă arsă. Se face că ia o lingură și o înghite. Delicios, spune din buze. Abia îmi mai pot stăpâni lacrimile de râs. Simt că mă asfixiez din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne vedem mai târziu ! Trish se îndepărtează țaca-țaca și mă prăbușesc efectiv de râs. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura la gură. — Sos, spun imediat. Delicios ! adaug, ca fată politicoasă ce sunt. Irish scutură din cap. — Nu-mi spune ce crezi că e. Spune-mi ce simți în sosul ăsta. Mă uit la ea confuză. E o întrebare cu capcană, precis. — Păi, simt... sos. Expresia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
satului. E o seară prea frumoasă ca să o stric cu povestea nenorocirii și a suferințelor mele. Îți spun mai târziu. Mergem mai departe, trecând peste un zid vechi de piatră acoperit cu trandafiri cățărători. Și când trag în piept mirosul delicios, mă simt brusc mult mai ușoară ; aproape euforică. Strada e scăldată de lumina blândă a serii și ultimele raze de soare îmi încălzesc umerii. Îți stă foarte bine cu părul așa, apropo, zice el. — A, mersi. Îi zâmbesc nonșalantă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei o întâlnește pe a mea, cu uimire. — E... delicioasă ! Atât de ușoară ! E adevărat, chiar tu ai făcut-o ? — Am bătut ouăle separat, îi explic. Asta o face mai lejeră. Pot să vă dau rețeta dacă vreți. Beți puțină cafea. Îi întind ceașca. Am folosit mixerul dumneavoastră electric pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa rumen-aurii și când le simt aroma delicioasă, de verdeață. Nu mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-a dreptul siderat. Nu știam că știi să gătești. Păi nu știam. Am învățat. Deschid iar frigiderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel mai drăgălaș pantofior pe care l‑am văzut în viața mea. O, Doamne. Dar nu am nevoie de o pereche de pantofi de culoarea clementinei, nu‑i așa? Nu îmi trebuie. Haide, Becky. Spune. Nu. — De fapt... înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, deși asta chiar nu contează absolut deloc, m‑am ales și cu niște chestii foarte drăguțe în schimb. O groază de miere și de uleiuri esențiale de levănțică, niște ceai de levănțică, care sunt sigură că trebuie să fie delicios, plus o pernă cu levănțică, care ajută la somn. E incredibil, dar până acum nu prea m‑a interesat deloc levănțica. Credeam că e o plantă din grădina omului. Dar călugărița aia tânără de lângă masă avea dreptate - are atâtea proprietăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un sifon. — Adica apă minerală, da? zice Zelda. — Ce e ăla lox? întreabă Emma, nedumerită, iar eu mă fac că n‑o aud. Nu sunt prea sigură ce înseamnă lox, dar asta se mănâncă la New York, deci trebuie să fie delicios, nu? — Orice o fi, zice bărbatul cu șandvișurile, io n‑am să vă dau. Po’ să vă dau brânză cu roșii ș’un pachet dă Hula Hoops. — Bine, zic fără chef și îmi iau poșeta, moment în care un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
niște pâine cu usturoi? Eu nu mănânc grâu, zice Judd politicos. — A, da? zic. Păi... ce zici, Kent? Eu nu mănânc carbohidrați în timpul săptămânii, zice pe un ton plăcut. Dar tu n‑ai treabă cu noi. Sunt sigură că e delicioasă! — Nu, e OK, zic iute. O să iau doar biban. Doamne, cât de tâmpită pot să fiu! Normal că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spunea vărul său, nici modul în care acesta se comporta. Acum ai priceput? o întrebă după ce coborî din măr. O să înveți și tu despre asta când o să fii ca mine elev de liceu, până atunci, înfruptă-te din miezul acesta delicios, spuse întinzându-i miezul unei nuci. Eu nu mănânc astăzi. Deci, tu crezi că omul a fost creat de Dumnezeu? Da! Eu cred ce mi-a spus bunica. Țăranco! o apostrofă George, îmbufnat că nu reușise să o convingă. Angelina
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Că tot vorovim de gafe culturale : Într-o revistă care apare În America - Origini - Pavel Chihaia vorbește despre „Nicolae Kirițescu, autorul piesei Gaițele”. Numai că pe autorul celebrei comedii Îl chema Alexandru; Nicolae era director de teatru și de scenă. Delicios scrie Andrei Pleșu În Adevărul despre cineva care a făcut o comparație deplasată :” A-l compara pe N. Iorga, cu Dan Puric, e ca și cum l-am compara...pe Iorga, cu Puric”. Solomon Marcus, la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
casei, petrecerea s-a încins înèuntru, invitații directorului meu se simt tot mai bine, eu suferind de neputința de a mânca ouè umplute, o întreb și pe ea deoarece vreau sè aflu de unde îmi vine oroarea de a mânca acest delicios preparat culinar, Oare de ce nu-ți plac?! ea zâmbind îngèduitoare la teoria gastronomico-filosoficè pe care, cu o aparențè de gravitate, o elaborez în mod savant, încercând astfel sè maschez prin cuvinte emoția vie pe care o trèiesc acum în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Rum. Nu cred că vrei să ratezi o astfel de ocazie. Nu, mă găsești aici, îl asigură Daisy nerăbdătoare. —Minunat. Ne vedem mai târziu. Se pierde în mulțime și Daisy îl urmărește cu o privire îndrăgostită. —Nu-i așa că-i delicios? — E un pic cam prea calm pentru mine. Da, desigur, uitasem că ție îți plac tipii duri și situațiile fără ieșire... Un alt bărbat, probabil un coleg de breaslă, vine spre noi și o salută pe Daisy. —Rebecca, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lucra prea mult și nu avea timp de astfel de lucruri. Am găsit o curățătorie bună, unde îi duceam regulat costumele, un restaurant chinezesc care ne livra mâncare oricât de târziu, un bar foarte sexy unde se serveau cartofi prăjiți delicioși și un Martini grozav și care, în weekend, era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mea, nu comentează. N-aș fi avut nici un chef să-l aud spunând vreo platitudine despre cum fiecare își construiește propriul destin. Ne este adus desertul și, imediat după, apare și Matt. Cum vă simțiți? —Grozav! exclam foarte bucuroasă. —E delicios, aprobă Jake cu gura plină. Credeam că e riscant să comand rubarbă în extrasezon, însă îmi place la nebunie. —Prezentarea e deosebită, adaug eu, uitându-mă la plăcinta din farfuria lui, însiropată și garnisită cu zahăr pudră. E un petit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
revine cu o sticlă de vin alb și cu un pahar pentru mine. —Sănătate! îi urez eu luând o înghițitură. Peștele este fraged și moale, mazărea nu are sosul prea lung, iar cartofii prăjiți sunt de demență- crocanți, uleioși și delicioși. Nu mă simt în stare să-i spun lui Jake să-i ia de lângă mine. Bărbaților nu le place să le spui că ții cură de slăbire, cel puțin nu la începutul relației. Mai târziu, nu mai e nici un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frumoasă. Mă duc afară și mă minunez de splendoarea aceasta. Finn iese și el din casă, câteva minute mai târziu, cu două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care, în ciuda rezervelor mele, trebuie să recunosc că e delicioasă. —Îți reface nivelul de sodiu și potasiu, scăzut din pricina transpirației, îmi explică Finn. Și, cel mai important, are gust de limonadă, zic eu. Mai este, dacă vrei. Am o mulțime. Iau o gură de suc și privesc grădina. Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă de viață în clipa în care Povestitorul trasă cu creionul electronic liniile portative pentru viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final al focului mistuitoarei simfonii, trenul de Arad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Gerard părea țâfnos. Și nu ar fi trebuit să fie, își spuse Stan, ținând cont de cum fusese tratat papagalul în ultimele două zile. Stan intrase pe Internet, ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri speciale. Lăsase televizorul pornit peste noapte, la magazin, pentru ca Gerard să se poată uita. Iar după o zi, Gerard încetase să își mai muște ghearele. Chiar îi permisese lui Stan să îl pună pe umărul lui, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]