3,498 matches
-
la perverșii dezechilibrați și la mitomanii agresivi; 2) agresivitatea dobândită sau accidentală, consecința unor stări psihopatologice speciale cum ar fi: impregnare alcoolică, encefalopatii posttraumatice sau postinfecțioase, agresivitate din cursul evoluției unor psihoze endogene (schizofrenie, delirul halucinator cronic, delirul de persecuție, delirurile erotomaniace etc.) (Enăchescu, 1996). Forma cea mai frecventă, mai brutală și mai directă a agresivității o reprezintă violența. Considerată o formă de comportament care produce vătămări corporale sau sufletești celor asupra cărora acționează, violența este una din trăsăturile agresivității personalităților
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a unui deget ca urmare a îngroșării și apariției de noduli la nivelul tendonului flexorului sau îngustarea tecii tendonului flexorului. Se pune în evidență prin strângerea pumnului: degetul afectat rămâne flectat, pentru ca apoi să se extindă rapid, ca un arc. DELIR (< fr. délire, cf. lat. delirium; engl. delirium) - Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin dezorientare temporo-spațială, halucinații prepoderent auditive și vizuale, incoerență în gândire, agitație psihomotoare și anxietate sau euforie, în funcție de trăirile din cursul perioadei psihotice. Poate apărea în boli psihotice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă pe gât pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și cum rumegă ca o vacă frunzele de laur pe care i le adusesem. Voi nu cunoașteți delirul ca stare sufletească, reflectează melan colic Agrippa. — S-o fi văzut despletită, holbând ochii și bâțâind din trepied. Parcă-și ieșise din minți. Nebună în toată puterea cuvântului, rostind vorbe fără noimă... Evreul își coboară precaut pleoapele. Și el a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privire, De-ar tremura la sînu-mi gingașul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. {EminescuOpI 22} Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie, Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir, Aș face al tău zâmbet un secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
eu sa caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
găsit În arhive un alt caz care m-a fascinat și mai tare. Scrierile fuseseră Înregistrate de un medium pe nume Karen Lundegaard care locuia În Berkeley, California. Aceasta primise, de-a lungul a 54 de ședințe, povestea dezlânată, jumătate delir, jumătate memorii, transmisă de un spirit pe nume Bibi Chen. Numele m-a făcut să tresar. În orașul meu natal, San Francisco, trăise o femeie foarte cunoscută care avea același nume. O femeie mondenă, proprietară a magazinului The Immortals, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu motocicleta lui, o Harley pusă la punct. Apoi se plimbaseră cu motocicleta de-a lungul coastei până la Monterey, ocazie cu care ea Își dăduse jos toate hainele până la ultima ațișoară și le aruncase În Pacific. După două luni de delir, Moff fusese nevoit să rupă relația pe motiv de „mari diferențe la nivel de așteptări“. Ea Îi răspunsese mâzgălindu-i motocicleta cu un spray cu vopsea roz. Harry fusese mai afectat decât Moff de acest episod. Fir-ar al dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cere Regelui dizolvarea Parlamentului și adevărata dictatură începe. Dar șefii revoluției sunt purtați pe brațe de o mulțime fanatizată. Actele de curaj din incinta Parlamentului dezlănțuie un entuziasm fără pereche. Numele tribunului e rostit ca o incantație. Strada e în delir, iar republicanii și progresiștii disidenți ai lui Alpoim, hotărăsc că a sosit momentul să proclame fățiș revolta. La conspirație iau parte foarte multe elemente. Alpoim aduce banii, Antonio José de Almeida se înțelege cu anarhiștii și începe fabricarea bombelor, câțiva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dura mai mult decât viața lui". Continuitatea unei opere de guvernământ nu poate fi asigurată decât de monarhie. "Prezidențialismul e absurd pentru că îi lipsește continuitatea. Napoleon, cu toate că a fost genial, a căzut. Dictatura sociocratică a lui Auguste Comte e un delir de filozof". Sidonio Paes, convingîndu-se că e imposibilă o colaborare strânsă cu monarhiștii, încearcă să-și apropie catolicii. La 2 martie 1918 Președintele asistă, pentru prima oară de la instaurarea Republicii, la o slujbă religioasă. Reia legăturile cu Vaticanul. Nu numai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trăiau în acele zile de toamnă calmă cele dintâi extaze revoluționare. Curtea bătrânei Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-i țină spatele oriunde s-ar fi întors: unul, fără platoșă și cu un fizic impunător, zdrobea cai, scuturi și armuri cu un buzdugan bătut cu cuie, celălalt părea chiar că râde cu neobrăzare, ca într-un soi de delir, însă manevra sabia cu o abilitate ucigătoare. Datorită celor trei războinici atât de valoroși, hunii își reveneau din năuceala produsă de intervenția arcașilor lui Sebastianus, iar burgunzii păreau a fi, în punctul acela, în mare dificultate - și pentru că acum arcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acolo și să se ducă spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul limpede al acelei zile splendide de iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vuiet de entuziasm izbucni sub bastion atunci când cineva anunță apariția unui ofițer, care, cu coiful ornat de un penaj des și roșu înainta rapid pe drum, înconjurat de o escortă compactă de buccellari splendid echipate. — Etius! Etius! striga mulțimea în delir. Nimeni nu l-ar fi putut recunoaște mai bine decât Sebastianus pe acel om: Magister militum. Duryodhan se întinse peste parapet. — Iată-l! anunță râzând. E chiar el! Vederea comandantului său îi provocă cea mai adâncă emoție: îl vedea înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
transferul la reflecții mai largi, să faci comparații, să te gândești la istorie și la teme de interes general. De exemplu, pe aceeași linie a nevrozei sexuale, Bruch era depășit de indivizi ca omul cu șobolani al lui Freud, cu delirul lui de șobolani care Îi rod anusul, convins că organul genital de asemenea era ca șobolanul sau că el Însuși era un fel de șobolan. Prin comparație, un individ ca Bruch suferea de un caz ușor de fetișism. Dacă adopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
comisar sovietic, ba la un comisar european. Acum noi știm că, în logică, regretele astea se numesc contrafactuali și nu-s corecte, da’ lasă-mă să-mi închipui și alte lumi posibile, mai bune decât asta în care trăim. Că delirul bate logica, iar fantasma ne motivează mult mai mult decât un raționament. Trag linie și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scrie acolo? Oare-i adev adevărată? Eeeeie. Da. Unde să m...? Miro... mirosu’ ee deee. De ce? De, iiii. Exchange. Information. Le train. Ce-i ăla, frate? Tren? Ce trenuri au aștia! Cum îs?”. Două ore de dadaism mintal, Mihaela, de delir mintal necontrolat!! L-am citit pe Kant încă din liceu. Dar acolo, în gară, nu m-a ajutat cu nimic! Știi, multă vreme mi-a fost rușine de mine pentru orele acelea. Acum nu mai mi-e. Știu că adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Craiului. Am tăcut și am mers cu o răbdare tâmpă, ca pe o Golgotă. La coborâre, după ce i-am numărat când am depășit zona periculoasă, i-am așezat în cerc în fața mea și le-am vorbit ca o profetesă în delir: - Revolta a început. În Timișoara e o baie de sânge. Cred că azi și-a dat drumul și la Cluj, și la București. Nimic nu o mai poate opri, nici măcar trupele de spălați pe creier ale lui Ceaușescu. Atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pământ, ca și când plecarea lui Ceaușescu era o trezire la viață: cât e el, nu suntem noi, când nu mai e el, noi putem exista cu adevărat. Știu că acum tot ce am scris pare foarte exaltat și tembel, ca un delir. Dar atunci nimic nu a fost mai real decât „irealitatea”. Zilele care au urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toți, știam că nu mai avem cale de întoarcere, eram singuri în mijlocul pieței. Pe trotuare s-au adunat într-o jumătate de ceas mii de oameni. „Veniți cu noi! Veniți cu noi!” Strigam. Eram congestionați, răgușiți; strigam ca-ntr-un delir continuu. Călin s-a urcat pe o mașină „Veniți cu noi! Veniți cu noi!” Ei, Mihaela, și-atunci am văzut ce însemna lașitatea semenului meu. Între noi și ei nu erau decât patru metri de astfalt. Toți stăteau pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dansul ei se isprăvea, brațele ei se deschideau, pielea ei era netedă și alunecoasă. Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și lingea vârfurile pline de sânge, privindu-l pe Salix. Mulțimea era în delir. Fără să ia în seamă sângele care îi curgea pe picior, Salix îl atacă violent pe Skorpius, care, după lovitura reușită, nu se aștepta ca lupta să continue și nu-și luase poziția de apărare. Uriașul rămase înmărmurit. Întinse tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puteau să se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești mai jos, altfel riscăm să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]