2,957 matches
-
fost aduse mai multe argumente care susțin ipoteza derivării dintr-o structură propozițională: - ambii conjuncți pot apărea singuri în poziția subiectului: (12) a. A luat cuvântul Ion. b. A luat cuvântul Maria. - adesea, propozițiile cu sintagme coordonate în poziția subiectului denotă două evenimente, nu un eveniment cu un referent multiplu. Chiar în exemplul (11), sunt două evenimente "luarea cuvântului", întrucât Ion și Maria nu au vorbit în același timp96. - alte coordonări implică obligatoriu analiza bipropozițională (structurile cu ci, unele structuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
colectiv sau reciproc: (92) a. *Și Ion, și Gheorghe au răpus balaurul împreună. b. *Nici Ion, nici Maria s-au căsătorit / nu se înrudesc unul cu celălalt. - asociativă: cu, împreună cu, și cu; conjuncții sunt prezentați ca participând asociați în evenimentul denotat de verb. Acest lucru nu împiedică utilizarea predicatelor bievenimențiale, asocierea fiind, în acest caz, una pragmatică, modalizatoare (locutorul îi percepe pe cei doi actanți ca asociați, chiar dacă aceștia nu au participat la același eveniment): (93) a. Ion și cu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu se justifică nici din punct de vedere semantic, nu doar formal. Termenii coordonați nu se exclud unul pe altul, așa cum se exclud termenii unei disjuncții exclusive (A sau B; fie A, fie B), ci sunt excluși amândoi de la evenimentul denotat de verb. Sensul propoziției (107) este cel din (108)a, nu cel din (108)b: (108) a. "Există doi indivizi, Ion și Maria, care nu au fost primiți în audiență." b. "Există doi indivizi, Ion și Maria, dintre care unul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o negare a unei restricții, exprimată de numai (cf. GALR, I: 634). Pentru încadrarea la coordonarea copulativă se pot aduce următoarele argumente: (i) sensul global, general, al structurii este unul cumulativ (sensul adversativ fiind secundar). Ambii termeni participă la evenimentul denotat de verb, în egală măsură; (ii) spre deosebire de conjuncțiile adversative ci și dar, această grupare admite coordonarea în GN: (127) a. Nu numai Ion, ci / dar și Vasile a venit. b. *Ion, ci / dar Vasile a venit. Acest argument este discutabil
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fiind la plural și având articol definit la plural, sunt agramaticale: (190) *vechile casă și mașină (cf. casa și mașina vechi) Se pune întrebarea de ce nu sunt gramaticale structurile cu articol la plural (vechile casă și mașină), de vreme ce sintagma coordonată denotă doi referenți. Explicația ar fi că trăsătura de plural a sintagmei coordonate nu este formală, morfosintactică, ci referențială, iar articolul definit se acordă morfosintactic. Dacă sintagma coordonată nu are o trăsătură de număr formală, se explică imposibilitatea acordului la plural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjectiv din sintagma coordonată. În cazul lecturii (i) de la (226)b, adjectivele la plural determină o interpretare cantitativă (neprecizată numeric) [+plural] a substantivului, de natură să asigure că fiecărui adjectiv la plural îi corespund cel puțin două entități în setul denotat de substantivul la plural. În cazul lecturii (ii), adjectivul are același efect semantic ca la (i): fiecărui adjectiv la plural trebuie să îi corespundă cel puțin două entități în setul denotat de substantivul la plural, diferența față de (i) fiind obținută
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural îi corespund cel puțin două entități în setul denotat de substantivul la plural. În cazul lecturii (ii), adjectivul are același efect semantic ca la (i): fiecărui adjectiv la plural trebuie să îi corespundă cel puțin două entități în setul denotat de substantivul la plural, diferența față de (i) fiind obținută extralingvistic: cele două entități care corespund fiecăruia dintre adjectivele la plural coincid (lectura ii) sau nu (lectura i). Dacă în loc de culori, de exemplu, am avea calități care nu se pot combina
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominale aflate în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura propoziției fiind că locutorul sau interlocutorul sunt incluși între entitățile denotate de nominalul subiect. Acest tip de acord este interesant din punct de vedere teoretic, deoarece nominalul-subiect nu are o trăsătură de persoană pe care să o transmită prin acord verbului. Pentru a explica acordul la persoana I sau a II
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
șapte magistrați au recunoscut că anul trecut au fost victimele unor tentative...), însă acordul mai frecvent este la singular (când în poziția N1 se află un termen +singular). Acordul la plural are explicații semantice: sintagma partitivă cu sens statistic nu denotă un individ, ci un ansamblu de indivizi. Sintagmele pseudopartitive sunt de diverse tipuri semantice, în funcție de sensul substantivului de pe prima poziție: colectiv (o armată de furnici), partitiv (o felie de pâine), de măsură (un kilogram de mere), cardinal (o duzină de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă la singular, întrucât sintagma superlativă denumește o singură entitate, selectată din setul de entități denotate de N2. În capitolul dedicat structurilor copulative cu două nominale (ecuative, specificaționale, pseudoscindate), am ajuns la câteva concluzii: (i) În română, în propozițiile copulative nepredicaționale, acordul se face cu nominalul cel mai marcat, indiferent de poziția pre- sau postverbală a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
notația sa fiind D/P; nominalul predicațional a car (GN) este avansat la Spec,D/Po, ca în: (i) Do [GD/P [GN a carj] [of [GFlex John ['s [ej]... 63 În funcție de categoria numărului, substantivele se clasifică în: substantive care denotă entități atomice non-divizibile (scaun, masă, cană, om, balenă), entități atomice divizibile de tip grup, deci cu sens colectiv (guvern, echipă, grup) sau entități non-atomice, masive (unt, lapte, făină) - vezi cap. 1. Aspecte teoretice. 64 Cuantificatorul tot se poate folosi și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Arad (1996) AspP = Aspectual Phrase (engl.), grupul aspectului; nodul aspectual rezervat măsurării evenimentului, în accepția lui Borer (1994) AspQ = nodul cantitativ care induce telicitatea, în accepția lui Borer (2004) Aux. = auxiliar C = categoria funcțională complementizator [+c] = trăsătură semantică primitivă care denotă cauza unei schimbări (engl. cause change), în accepția lui Reinhart cap. = capitol cat. = catalană CAUS = morfemul cauzativ zero, în accepția lui Pesetsky (1995), Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) CP = Complementizer Phrase (engl.), grupul complementizatorului CRE = construcție reflexivă ergativă D = categoria
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Inflectional Phrase (engl.), grupul flexiunii (verbale) ISA = Ierarhia Selecției Auxiliarului, propusă de Sorace (2000) it. = italiană K = categoria funcțională Caz din domeniul nominal lat. = latină lit. = literal (traducere literală) LF = Logical Form (engl.), Forma Logică [+m] = trăsătură semantică primitivă care denotă starea mentală (engl. mental state), în accepția lui Reinhart MD = Morfologia Distribuită N = categoria lexicală nume neerl. = neerlandeză Nom./nom. = Nominativ nom. = nominalizare NP = Nominal Phrase (engl.), grupul nominal O = obiectul verbelor tranzitive OCP = Obligatory Case Parameter (engl.), Parametrul Cazului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nemarcate în privința individualizării; numele încorporat oferă condiții mai bune pentru a transfera o aserțiune asupra altui referent (Polinskaja și Nedjalkov 1987: 254). Polinsky (2005) subliniază că funcția semantică a antipasivului este legată de afectarea și de individualizarea pacientului: verbul tranzitiv denotă o schimbare de stare a pacientului, iar antipasivul anulează afectarea pacientului, acest lucru fiind corelat cu marcarea oblică. În comparație cu structura tranzitivă, pacientul din construcția antipasivă este mai puțin individualizat/identificabil și, deoarece un referent slab individualizat este puțin potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lingvistică de Ipoteza Inacuzativă, formulată de Perlmutter (1978) și anticipată, între alții, de Hall-Partee (1965)4. Perlmutter (1978: 162, apud Grimshaw 1987) a făcut următoarea clasificare a verbelor intranzitive: (a) inergative, predicate care descriu acte dorite sau voliționale, verbe care denotă modalități de a vorbi, sunete scoase de animale, anumite procese corporale involuntare; (b) inacuzative: predicate al căror termen "nuclear" este un Pacient, verbe de existență și de întâmplare, verbe care denotă emisia involuntară de stimuli, predicate aspectuale. Levin și Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicate care descriu acte dorite sau voliționale, verbe care denotă modalități de a vorbi, sunete scoase de animale, anumite procese corporale involuntare; (b) inacuzative: predicate al căror termen "nuclear" este un Pacient, verbe de existență și de întâmplare, verbe care denotă emisia involuntară de stimuli, predicate aspectuale. Levin și Rappaport Hovav (1995: 4) subliniază că Perlmutter a formulat Ipoteza Inacuzativă în contextul mai larg al Ipotezei Alinierii Universale (vezi supra, nota 1). Ipoteza Inacuzativă, propusă în cadrul teoretic al gramaticii relaționale, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb inacuzativ nu poate avea un obiect direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său. O definiție potrivită și suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configurația spațială, mișcarea direcționată, existența, apariția/dispariția, emisia de sunete, miros, substanțe sau care conțin informație aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziție redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin imposibilitatea pasivizării și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Borgonovo și Cummins (1999)13 au arătat că inacuzativele (telice) se împart în două clase: (a) de schimbare de stare; (b) de schimbare de localizare 14. Această clasificare a fost preluată de Avram (2003: 190), care subliniază că inacuzativele care denotă o schimbare de localizare nu presupun ca argumentul să capete vreo calitate. Pentru o discuție asupra verbelor de schimbare de stare vezi Stan (2005: 222). În continuare, voi prezenta subclasele semantice de verbe identificate de Levin și Rappaport Hovav (1995
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este omogen: engl. blush 'a roși' este conceptualizat ca verb fie de stare, fie de schimbare de stare, it. arrosire este un verb de schimbare de stare cu cauză internă, iar neerl. blosen este inergativ, cu cauză internă și nu denotă o schimbare de stare. Aceste verbe acceptă alternanța cauzativă și nu sunt atestate cu obiecte interne. 3.2.2.2. Verbele care descriu o configurație spațială (Levin și Rappaport Hovav 1995: 97, 126, 127, 131, 132, 142, 163, 164) au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
the hallway) for six hours 'Yvonne a stat singură (pe culoar) timp de șase ore' (b) The papers lay on the desk ' Hârtiile stau pe birou'. The statue stood *(in the corner) ' Statuia se afla în colț'. Atunci când sunt agentive (denotând menținerea poziției), aceste verbe pot fi considerate ca având o cauză internă. Au comportament complex, admițând atât utilizarea agentivă noncauzativă, cât și pe cea nonagentivă. Numai verbele care pot fi asociate cu o cauză externă au o reprezentare lexico-sintactică cauzativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu cliticul si, care, asociat verbelor monadice, este un indicator de inacuzativitate. 3.2.2.3. Clasa verbelor de mișcare nu are comportament omogen (Levin și Rappaport Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie de un al doilea delimitator sintactic care să specifice schimbarea de stare (b): (a) Willa arrived breathless 'Willa a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
specificării direcției este asociată cu comportamentul inergativ (c), iar specificarea direcției, cu cel inacuzativ (d): (c) Ugo a corso meglio ieri 'Ugo a alergat mai bine ieri' (d) Ugo è corso a casa 'Ugo a alergat până acasă'. Verbele care denotă modul de deplasare, o mișcare nondirecționată, sunt verbe cu cauză internă, deci au comportament inergativ (e): (e) They slowly swam apart ' Ei au înotat încet în direcții diferite'. Relativ puține verbe de mișcare (mai ales cele care implică o schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
puține verbe de mișcare (mai ales cele care implică o schimbare de poziție) participă la alternanța cauzativă. Comportamentul verbelor de mișcare este diferit de la o limbă la alta − neerlandeza, germana, italiana folosesc auxiliarul corespunzător sensului 'a avea' pentru verbele care denotă modul de deplasare și pe cel corespunzător lui 'a fi' pentru sensul de mișcare direcționată − sau diferit în funcție de context: verbele de tip roll 'a se rostogoli' sunt inacuzative când sunt cauzate extern (conform regulii "default" − vezi infra, 4.3.2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi' pentru sensul de mișcare direcționată − sau diferit în funcție de context: verbele de tip roll 'a se rostogoli' sunt inacuzative când sunt cauzate extern (conform regulii "default" − vezi infra, 4.3.2.), independent de prezența unui grup direcțional. Verbele care denotă modul de mișcare și emisie pot fi considerate inacuzative dacă construcțiile rezultative denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Regula de realizare argumentală a schimbării direcționate se aplică verbelor care exprimă o mișcare direcționată inerentă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]