4,078 matches
-
sterilitate. Și-o imagină pe acea fiică a sa cu capul foarte mare, pielea galbenă, crescând anapoda prin murdăria junglei, cu trăsăturile degradându-i-se pe zi ce trece, sfârșind într-o imagine hidoasă de avorton. Între timp, Elspeth se depărtează tot mai mult. A încetat să-i mai ceară permisiunea să facă anumite lucruri și discută cu acei oameni maimuță în silabe scurte, rapide, pe care el nu le poate urmări. Nu-l mai atinge, dar ține copiii maimuță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O singură linie de forță, trasă prin lentila aparatului, ca o sârmă. Întotdeauna, chipul îi este încordat când îl ridică. Odată, o fată s-a apucat să-l tachineze. A început să se atingă intenționat, să pozeze. El s-a depărtat de obiectiv și s-a holbat la ea. Era consternat, incapabil să gândească. În cele din urmă, Bobby a scos-o din încăpere, de teamă că Macfarlane ar putea să facă ceva reprobabil. Marțea și joia, doamna Macfarlane îl introduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întoarce și-l privește furioasă. El încearcă să afișeze o privire cât mai impresionantă. — Îmi pare rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât mai mult. Simte că nu mai are aer. — Ești un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât mai mult. Simte că nu mai are aer. — Ești un tip rău, îi spune șuierând. Deja ești foarte rău. — Deja? Ea exclamă: — Ești foarte tânăr! Cu țigara în mână, îi mângâie obrazul, foarte aproape de ochi, îi zâmbește și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală de fum cenușiu. Ochii îi sunt sălbatici și strigă ceva mulțimii, ceva ce nu se aude din cauza trosnetului flăcărilor. Văzându-l, mulțimea se dă un pas înapoi, unii încearcă chiar să fugă. Scandarea șovăie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
castravete, în timp ce un cvartet de coarde din clasa a cincea, interpretează Mozart, într-un cort cu dungi. Și întrucât domnul Spavin n-a venit, Jonathan poate rătăci prin mulțime singur, simțindu-se ceva mai liber, simțind cum Chopham Hall se depărtează de el, cărămidă cu cărămidă. În jurul său, conversații înțepătoare. Deși doctorul Noble aflat pe podiu ține un discurs despre drumurile lungi și despre exemplu, Jonathan nu simte nevoia să ia notițe. Acestea sunt lucruri pe care le înțelege de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pudrată, buzele și le-a rujat în formă de inimioară, iar rochia fără spate, cu imprimeu tigrat contrastează izbitor cu aerul ei de trandafir englezesc. Efectul este incitant, arată ca o virgină amenințată de animale sălbatice. După o vreme, se depărtează de discuția literară și-l întreabă în cele din urmă ce-a mai făcut “înțepenit în Oxfordul învechit“. Selwyn nu pare să observe că a plecat, iar Jonathan realizează că nu i-a spus nimic lui Star, abia a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abandonează pur și simplu, făcând o grămadă sub un copac, apoi renunță și la asta, și își înghesuie niște conserve în rucsac, o pătură o armă, câteva alte lucruri esențiale. Tabăra pare să se clatine, să se încline, să se depărteze de el și cu o smucitură se pune iar în mișcare, indiferent unde s-ar fi dus. Dar de fapt, unde se duce? Merge în continuare, iar zona cu noroi gros lasă loc alteia cu teren accidentat, cu grohotiș, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mîna omului: 12. aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. 13. Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sîngele lui Hristos. 14. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea, 15. și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
S-a îndurat de poporul Său. 19. Domnul a răspuns, și a zis poporului Său: "Iată, vă trimit grîu, must și untdelemn proaspăt, ca să vă săturați de ele, și nu vă voi mai face de ocară între neamuri. 20. Voi depărta de la voi pe vrăjmașul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în marea de răsărit, și coada oștirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
faptele voastre asupra capului vostru. 5. Mi-ați luat argintul și aurul, și cele mai bune odoare ale Mele, și le-ați dus în templele voastre. 6. Ați vîndut pe copiii lui Iuda și ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtați din țara lor. 7. Iată că îi scol în locul în care i-ați vîndut, și voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru. 8. Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre, și ei îi vor vinde Sabeenilor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
vă sufăr adunările de sărbătoare! 22. Cînd Îmi aduceți arderi de tot și daruri de mîncare, n-am nici o plăcere de ele; și vițeii îngrășați pe care-i aduceți ca jertfe de mulțumire nici nu Mă uit la ei. 23. Depărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! 24. Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, și neprihănirea ca un pîrîu care nu seacă niciodată! 25. Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mîncare, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
ta, fii cu inima veselă cît ești tînăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. 10. Gonește orice necaz din inima ta, și depărtează răul din trupul tău; căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare. $12 1. Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, pînă nu vin zilele cele rele și pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: " Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
la Babilon, să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim la locul unde erau și puse în Casa lui Dumnezeu." 6. Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Rîu, Șetar-Boznai, și tovarășii voștri de slujbă din Afarsac, care locuiți dincolo de Rîu, depărtați-vă de locul acesta. 7. Lăsați să meargă înainte lucrările acestei case a lui Dumnezeu; dregătorul Iudeilor și bătrînii Iudeilor s-o zidească iarăși pe locul unde era. 8. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veți avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
Preoții și Leviții se curățiseră cu toții, așa că toți erau curați, au jertfit Paștele pentru toți fiii robiei, pentru frații lor preoții, și pentru ei înșiși. 21. Copiii lui Israel, întorși din robie, au mîncat Paștele, împreună cu toți cei ce se depărtaseră de necurăția neamurilor țării și care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22. Au prăznuit cu bucurie șapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcînd pe împăratul Asiriei să-i sprijinească în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte s-au sărutat pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Madlen începu să spargă în măsele nuci. Nu încetă nici cu Titi în culmea extazului. Senzația de a doua zi, la curs, era de vomă. Ca o lamelă de microscop rău potrivită ca distanță, ceea ce simțeam pentru colega mea se depărta în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să intre, așa, pe la colțuri, că prin mijloc dă În gol ca prostu’. E, și am Încercat eu, m-am străduit, da’ nimic. Ea tremura, dar stătea cuminte și mă lăsa s-o Îndrum, mi-a dat voie să-i depărtez genunchii, a fost ascultătoare, ce să zic, dar nu izbuteam: era strâmtă ca o scoică. Atunci, Într-o clipită, m-a fulgerat gândul cel bun: pe dibuite, am băgat degetele În candela stinsă și cu uleiul ăla am uns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl ardea cu crucea și-l stropea cu aiasmă păstrată În altar de la Bobotează. Diavolul se ținea tare, nu voia cu nici un chip să plece. Îl goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea pe pat, se așeza pe el și depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau „mulțumesc” sau „sărut mâna”. Soarele Începuse să răsară când fetele ieșiră din baracă. Se grăbeau să prindă primul autobuz și să ajungă pe la casele lor. Recunoscători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui tată și mai ales din pricina sufletului său anapoda, care Îl făcea să iubească deznădăjduit și cu suferințe adânci numai femei nevrednice. Cătănuță, venit să care grâne În Satul cu Sfinți, se născuse În altă provincie istorică a țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de rudă de departe cu mama lui Ectoraș, venetică În sat și purtând În sine o amestecătură ciudată de nații, făcută posibilă de aprige convulsii ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vegheați! 35. Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pămînt și Se ruga ca dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. 36. El zicea: "Ava, adică: Tată, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu." 37. Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: "Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Lui, li S-a înfățișat viu prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. 4. Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui "pe care", le-a zis El, "ați auzit-o de la Mine. 5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfînt." 6. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, și au căutat să mă omoare. 22. Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață pînă în ziua aceasta; și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii și Moise că are să se întîmple: 23. și anume, că Hristosul trebuie să pătimească, și că, după ce va fi cel dintîi din învierea morților, va vesti lumină norodului și Neamurilor." 24. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ceea ce stricaseră alții. Acolo, în satul acela, cocoțat pe niște dealuri costelive, aproape de codrul de la Fundeanu, Codrul Ghenghea cum îi spun documentele arhivistice de la anul 7184 (1676) dintr-un «Catalog» cu astfel de acte păstrat la Arhivele Statului, izolat și depărtat de lume, între niște oameni buni, cuminți, muncitori, cu mult bun simț și chiar prietenoși, am lucrat din zori și până în noapte începând din ziua sosirii. Răul cel mare era că, precum se întâmplase și la Priponești, conducătorii locali erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]