2,049 matches
-
de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai și pe astea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cărei curelușă și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i așa? Partea a douatc "Partea a doua" 7tc "7" Un An Nou fericittc "Un An Nou fericit" Luni, 05.57: —Șiiii deschidem lumea. Șiiii Închidem lumea. Deschidem lumea și Închidem lumea. Stau În mijlocul camerei de zi, cu picioarele foarte depărtate și cu brațele deasupra capului. În fiecare mână țin câte o minge, una dintre mingile acelea gelatinoase, parcă aș strânge În palmă capul unei caracatițe uriașe. Cu mingile trebuie să desenez cercuri În aer. —Șiiii deschidem lumea, șiiii Închidem lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Kate Reddy din Londra, Anglia, vă va vorbi despre investițiile internaționale“. Se adună vreo șaptezeci de brokeri, newyorkezi cu gâturi groase În cămășile acelea groaznice cu gulere albe și dungulițe subțiri. Se sprijină de birouri, cu brațele Încrucișate, cu picioarele depărtate. Poziția tipică pentru acest gen de bărbat. Unii Își continuă tranzacțiile, dar Își descoperă jumătate de ureche de sub căști ca să mă asculte. Nu am nici o șansă să mă fac văzută sau auzită de aici, de jos, așa că iau Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pământ. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frământă Și spre un țărm sau stâncă se-mping a se opri: Așa durerea sparge o țară și s-avîntă Colo spre mănăstire la Putna a lovi. De printre munți, câmpie, din unghiuri depărtate, Din târguri, municipii, cotune, un popor De-același curat sânge, se scoală să ia parte La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor. Cu-a națiunii cruce, de secoli ferecată, Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albastru privirea-i ațintită: L-a caosului margini un astru blând ușor; Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipită, Sboară ca gândul care l-aruncă în viitor. {EminescuOpIV 169} Din ce în ce s-apropie de lumea depărtată, O zi mai are încă ș-ajunge-n luna lui. Acolo el răsuflă de calea-i depărtată - De pe-un munte a lunei aruncă ochii lui. Cu ochii plini de lacrimi la acea stea privește Ce lumina albastră mergîndu-și drumul său; Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de zile el cade-ntr-o clipită, Sboară ca gândul care l-aruncă în viitor. {EminescuOpIV 169} Din ce în ce s-apropie de lumea depărtată, O zi mai are încă ș-ajunge-n luna lui. Acolo el răsuflă de calea-i depărtată - De pe-un munte a lunei aruncă ochii lui. Cu ochii plini de lacrimi la acea stea privește Ce lumina albastră mergîndu-și drumul său; Ce liniștită-i dânsa, în pace ea pășește, O, cum iubesc eu steaua, unde m-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mândră caravană De morți în văluri lungi și, trează, Mergând încet spre-un vis: Fata-Morgana. Într-adevăr: adânca depărtare: Arată un palat numai splendoare. Printre ferești pătrunde o lumină; Perdelele-i păreau muiate-n soare. De prin deșerturi lungi și depărtate, În șiruri vin scheletele uscate. Pustiu-atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și se strecur: Eu număr unul, număr doisprezece. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mării și-a drumului Lebedu-l lauzi? Lebedul? Știi tu ce e, -mi răspunzi? Mai pustiu decât Gabii, Mai strimt decât Fidenii; și totuși aicea viața-mi Voiu s-o petrec, uitat de ai mei, uitîndu-i pre dânșii, Dintr-un mal depărtat privind la Neptun turburatul. Oare acel ce la Roma din Capua pleacă pe ploaie, Plin de noroi, pentru-asta viața-i în han va petrece-o? Oare cel degerat lăuda-va cuptorul și baia Ca pe lucruri ce singure dau fericire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grea în arșiță, par ca și haina Cea de câmp în timp vicolos, ori ca baia în Tibru Iarna, ori ca un foc pe vatră-n luna lui August. Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priință, Să fericești depărtatele Samos, Chio și Rhodos. Ia dar mulțumitor în mâni fericitele ore Cari un zeu ți le dă: n-amîna cele bune pe alt an Și te vei ști trăind fericit oriunde în lume. {EminescuOpIV 403} Grijile noastre fug de cuvinte și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spun a lui poveste. Tu vei fi auzit de un anume Ali ben Maimun, unu-a fost în lume, Un învățat și cititor de zodii, Un vraciu prea înțelept cu mare nume. Cutreerat-au dânsul lumea toată, Orașe, țări din sfera depărtată, Pustiile Saharei, râul Gange, Și la izvorul Nilului odată. Acesta dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și isvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntuneca cuvântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copil în brațe Chemând pe-Ali în ajutor să-i sară. Cum volbura-mprejuru-i se rotește, Cum arde vântul viața-i și cum crește, Prin aer ea îi aruncă copilul Strigînd: "O, mîntuie-l, Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pe vatră, Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stînga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde svon de armă. Prin el cimpoiul skytic pornește dulcea-i larmă Trezind greoiul ropot de danț, căci la un loc Toți oaspeții mai tineri loveau baltage-n joc, Iar tinerele fete cu ei jucând de-a-valma Se-nvîrt și se mlădie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negeluit” erau larg-deschise, trebuia să sosească Ionel, mezinul familiei, flăcău În bunăregulă, cu lemne uscate pentru a fi „arse” oalele din lut. Bunicul lui Va era un foarte cunoscut meșter olar, atât În satele din apropiere cât și În cele depărtate, ba era așteptat În mai toate târgurile din regiunea Iași. Deși fecior de dascăl, posesor al unui glas frumos și al tainelor slujbelor din biserică, el părăsește tradiția seculară și neștiinduse din care pricini, s-a Îndreptat spre olărit, acestă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
direcțiile. Încercînd să blocheze orice rută de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin. M-am sprijinit de marginea zidului care Împrejmuia portul, Înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau greu, biciuiți de căruțași. Grigore avusese dreptate. Cu câteva zile înainte, un funcționar de la primărie se abătuse pe la cârciumă cu vreo câteva registre la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a făcut pârtie, au ieșit grânarii cu încărcătura spre București. I-au lăsat să treacă. Să fi fost cinci-șase târlii, pline. Hoții au făcut un foc de vreascuri și au așteptat. Pe la patru după masă, zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri și drepte. I-a 159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi de gunoi, care abia se mișca sub zaua lui neagră, și lungile mustăți ale lăcustei, și pielea albicioasă a rimelor grase, și culoarea ochilor de broscoi, și amestecul țarinei, și adâncimea cerului depărtat. Deasupra gropii, pluteau într-o lungă călătorie corăbiile norilor, mistuite în ceasuri întregi, destrămate de vântul nesimțit. De aici, ea putea să-și închipuie mai bine mările la fel de albastre și galioanele cuprinse de foc pe oceanele îndepărtate. Și, auzind din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumpere curvei cercei, s-o amăgească. Pe timpul ăsta, a lui o să-l creadă rămas în nuntă, cădea cum e mai bine. Câmpia dreaptă și înghețată se însufleți deodată. La început nu știură ce era. Parcă la capătul ei cel mai depărtat ar fi alergat o herghelie de cai. Vântul tăie iute fața încremenită a omătului și mișcă țurțurii cenușii ai pădurii. Se făcu din nou liniște, ca și când cineva și-ar fi tras sufletul, apoi zăpada fu spulberată pe neașteptate și ridicată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curățenie generală. Poate c-ar trebui să închiriez un furtun din ală pentru curățenie industrială și să fac totul lună. — Vrei niște ceai? o întrebai pe Melanie Marsh. —Da, te rog. Rămase locului, în mijlocul camerei, înconjurată de mobile, cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zisei eu, fără chef. Doar că e cam aglomerat. —Și încă cum. Se uită în sus, la mobile. —Hmmmm, interesant. Hawkins se ridicase de pe scaun și-l măsura pe Hugo din cap până-n picioare, cu brațele încrucișate și cu picioarele depărtate, ca și cum Hugo ar fi fost adus să fie anchetat și Hawkins s-ar fi uitat cu insistență la el în încercarea de a-l face să-și piardă cumpătul înainte de a începe interogatoriul propriu-zis. Rezultatul era cumva ratat din cauza faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văzusem niciodată așa cum e, ci, mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi îngroșat genele lungi cu câteva straturi de rimel; dar, în timp ce o priveam, și-a dat cu niște pudră, mai degrabă ca să nu-i strălucească pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cărții, Sophie Neveu, nepoata sa, și profesorul american Robert Langdon, pe firul misterului Sfântului Graal este poziția În care custodele se așază, Înainte de a-și da obștescul sfârșit, pe podeaua Marii Galerii a Muzeului Luvru: dezbrăcat, cu brațele și picioarele depărtate, Întocmai ca În cunoscutul desen al lui Leonardo, pe care Îl aflăm astăzi reprodus pe unde cu gândul nu gândești. Este acel desen În care un bărbat cu picioarele apropiate și mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era englez, dinamic și însuflețit de un mare spirit de aventură. Cu câteva zile înaintea bătăliei navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea dintre generali. La 24 iulie, armata lui Terceira intră în Lisabona, evacuată de armatele lui Don Miguel. Trupele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]