3,227 matches
-
și de apărare a ortodoxiei din ținuturile ponto-danubiene prin grija Bisericii de acolo. În acele vremuri la daco-romani exista tradiția de a se îndrepta către centre creștine orientale spre creștere și desăvârșire în trăire monahală. Din dorința de a se desăvârși duhovnicește și maturiza intelectual, unii călugări de origine dobrogeană au frecventat și, chiar s-au stabilit în centrele de mari experiențe creștine: Egipt, Palestina, Siria. Este suficient a se aminti nume ilustre, precum Sfântul Ioan Cassian, Leontie de Bizanț sau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ipostas, Domnul a rămas nedespărțit de supraființialitatea divină. Astfel, după Întrupare, însușirile și lucrările celor două firi se dovedesc întregi și deosebite, dar manifestarea lor se face prin participare și comunicare reciprocă. Firea omenească fiind îndumnezeită lucrează împreună cu cea divină, desăvârșindu-se într-o singură și nouă activitate. După părerea Pr. Prof. univ. dr. Gheorghe Drăgulin, care îl identifică pe Dionisie Exiguul cu Dionisie Pseudo-Areopagitul, (teză puțin cunoscută în teologia românească), Dionisie Smeritul a descris și așezământul mântuirii, Biserica, în care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o mare intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină, respectul contemporanilor care îl socoteau un sfânt apărut în generația lor, elogiile cercetătorilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
provincială: "Când ne gândim la un Shakespeare, la un Jeremy Taylor, la un Milton în Anglia, la un Racine, un Molière, un Pascal în Franța secolului al XVII-lea, suntem înclinați să spunem că secolul al XVIII-lea și-a desăvârșit grădina doar restrângând aria cultivată. Simțim că, dacă clasicitatea este cu adevărat un ideal valoros, ea trebuie să poată dovedi o amploare și o universalitate la care secolul al XVIII-lea nu poate aspira." Incapacitatea atingerii unui caracter universal, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
connection I am examining the French Parnassus, and perhaps I shall repay, but without impertinence, the impertinences that have been said about us.") 179 Ion Constantinescu, op. cit., p. 64. 180 J.G. Robertson, op. cit., p. 93. 181 Muratori, Despre poezia italiană desăvârșită în Clasicismul, vol II, p. 326. 182 Palmira Arnaiz, Andrei Ionescu, Silvia Vîscan, Ioana Pătrașcu, Domnița Dumitrescu, Istoria literaturii spaniole, secolele XVIII, XIX și XX, București, 1975, vol. II, p. 878. 183 Apud J.G. Robertson, op. cit., p. 223. ("a complete
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bune, și bune toate”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia X, VI, în PSB, vol. 21, p. 122) „Lucrarea Tatălui - Care lucrează totul în toate - nu este nedesăvârșită, nici lucrarea Fiului nu prezintă lipsuri, daca nu se desăvârșesc de Duhul. Pentru că Tatăl putea să creeze numai prin voință, lipsindu-se de (concursul) Fiului; însă a voit (sa creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacă acționa asemenea Tatălui, însă El a voit să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Duhul. Pentru că Tatăl putea să creeze numai prin voință, lipsindu-se de (concursul) Fiului; însă a voit (sa creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacă acționa asemenea Tatălui, însă El a voit să desăvârșească prin Duhul. Cerurile s au facut, (zice Psalmistul), cu Cuvântul Domnului și toate puterile cerești, cu suflarea gurii Lui (Ps. 18 Tâlcuirea Pr. D. Fecioru: Acest sirian a fost identificat cu Diodor al Tarsului, contemporan cu sf. Vasile cel Mare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vol. 2, p. 200) „Socotește, drept cauza primordială a existenței acestora pe Tatăl, cauza creatoare pe Fiul și desăvârșitoare pe Duhul. Prin urmare, duhurile slujitoare există prin voia Tatălui, au fost aduse la existență prin lucrarea Fiului și s-au desăvârșit prin prezența Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 52-53) „... în cazul puterilor îngerești: esența lor este duh aerian, dacă există (o asemenea esență), sau foc imaterial, conform textului Scripturii: Cel ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sfințește decât prin prezența Duhului. Aducerea îngerilor la existență a făcut o Cuvântul, Făcătorul universului; dar sfințenia din ei a adus-o Duhul cel Sfânt. Că îngerii n-au fost creați mai întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut pusă în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în căutarea absolutului, al fundamentului care e independent de toate. Nu ne mulțumim cu relația cu cele dependente, care nu ne pot da din ele viața fără 24 fie Dumnezeu, precum în Cel după fire Dumnezeu se vede în mod desăvârșii și calitatea de a stăpâni peste toate și de a avea slava domniei peste ele. Bagă de seamă că spune, la singular și în mod articulat, Domnul meu și Dumnezeul meu. N-a zis simplu Domn al meu și Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ioan, 10, 30)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a IX-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 179) „Lucrarea Tatălui - Care lucrează totul în toate - nu este nedesăvârșită, nici lucrarea Fiului nu prezintă lipsuri, dacă nu se desăvârșesc de Duhul. Pentru că Tatăl putea să creeze numai prin voință, lipsindu-se de (concursul) Fiului; însă a voit (să creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacă acționa asemenea Tatălui, însă El a voit să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Duhul. Pentru că Tatăl putea să creeze numai prin voință, lipsindu-se de (concursul) Fiului; însă a voit (să creeze) prin Fiul. Nici Fiul n-ar fi avut nevoie de colaborator, dacă acționa asemenea Tatălui, însă El a voit să desăvârșească prin Duhul. Cerurile s au făcut, (zice Psalmistul), cu Cuvântul Domnului și toate puterile cerești, cu suflarea gurii Lui (Ps. 32, 6). Cuvântul nu trebuie înțeles ca o anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai la smerenie, nu înțelegi înălțimea. Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat, dacă nu cugeți la înălțimile firii Lui negrăite? De aceea, fiind deplin și atotdesăvârșit, ca Dumnezeu, S-a deșertat pentru tine, pogorându-Se la asemănarea cu tine; și, fiind înalt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în conlucrare cu Duhul și adăugăm că Fiul lui Dumnezeu și-a creat omul Său, aceasta spunând și mărturisind în Scripturile Sfinte, Însuși Duhul Sfânt: Înțelepciunea și-a zidit casă (Pilde 9, 1). Vezi, așadar, că a fost zidit și desăvârșit de Fiul lui Dumnezeu ceea ce s-a zămislit de către Duhul Sfânt. Nu pentru că una ar fi lucrarea Fiului lui Dumnezeu și alta cea a Duhului Sfânt, ci pentru că prin unitatea Dumnezeirii și a slavei, lucrarea Duhului este zidirea Fiului lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul e conștiința ipostasiată a Tatălui de Sine, dacă Tatăl e cu Fiul într-un dialog interior, sau într-o convorbire a Sa cu Chipul Său, în Duhul se depășește această convorbire între doi, fără a se desființa, ci se desăvârșește ca iubire prin care Unul cere și Altuia să fie martor al iubirii Sale față de celălalt și să Se bucure de iubirea Sa față de Acela. (n. s. 54, p. 47-48) 82 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Expresia strălucirea Duhului din Fiul a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
durerea că, puși afară din cercul vieții publice, nu putem mișca nici degetul cel mic pentru a opri dezastrul."150 Așadar, Eminescu înțelege că în 1878 a fost pus afară din cercul vieții publice, punere în afară care se va desăvârși la 28 iunie 1883! Iar aceste dezvăluiri și previziuni ale lui Eminescu vor fi confirmate de cel mai important scriitor rus din secolul al XX-lea, Alexandr Soljenițân. Marele disident vedea faptele într-un sens eminescian, confirmându-l pe S. E
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este și idealul lui Stere: "Pentru grupul român, situat chiar la gurile marelui fluviu al Europei Centrale și pe ambele laturi ale Carpaților, participarea la această asociație pare și mai imperioasă, fiindcă numai pe această cale el și-ar putea desăvârși organizația politică. Economicește, numai legătura organică cu Europa Centrală i-ar da putința să tragă toate foloasele din bogățiile sale naturale, la adăpostul concurenței cerealelor și a petrolului rusesc. Iar politicește, situația geografică și raportul numeric i-ar crea chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
său au perceput drept o neașteptată transformare. Conștiința unei înzestrări ieșite din comun a reprezentat pentru O VIAȚĂ DE EROU? 25 Wittgenstein îndreptățirea de a trăi potrivit îndemnului pe care l-a adresat Weininger oricărei personalități care aspiră să se desăvârșească: „Fii pur și creator!“ Acesta a fost crezul vieții lui Ludwig Wittgenstein. În lumina acestui crez, vom putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
transferul informativ de la un individ la altul, și are o însemnată latură pragmatică, deoarece produce o transformare a interlocutorului, schimbîndu-i cuantumul sau tipul cunoștințelor, determinîndu-l să acționeze într-un anumit mod etc. Pe de altă parte, acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiința vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală, iar, ca sumă de modalități și mijloace
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
două cunoașteri, una antecomunicațională și una postcomunicați-onală, aceasta din urmă fiind, în parte, și rezultatul comunicării, iar, ca totalitate, suma informațiilor din cunoașterea antecomunicațională și a informațiilor communicate. Cu-noașterea precomunicațională face posibilă comunicarea, iar cea postcomunicațională o încununează și îi desăvîrșește scopurile. Pentru a realiza comunicarea, vorbitorul construiește discursul, în cadrul căruia cuvîntul își concretizează și își actualizează semnificația prin sens, așa cum limba își actualizează posibilitățile în vorbire. În sens, semnificația și desemnarea devin funcționale prin orientarea spre un anumit obiect și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încearcă o departajare între limbajul lingvisticii, considerat că ar alcătui primul nivel metalingvistic, și cel al filozofiei limbii, care ar alcătui al doilea nivel 110. Într-o percepere de factură postkantiană a filozofiei limbii, ca o cercetare ce continuă și desăvîrșește investigația lingvisticii, o asemenea perspectivă este întemeiată, dar, întrucît filozofia nu privește de obicei spre realizările lingvisticii (nu este, deci, o metalingvistică), ci spre limbaj, limbă și fapte de limbă, din punct de vedere calitativ, cele două metalimbaje nu-și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un model personalizat și individualizat al lumii, conștiința întrunește atît facultățile, cît și formele în care omul realizează comunicarea cu exteriorul. Realitatea bilaterală obiectiv-subiectivă pe care o atribuie gînditorul francez conștiinței, ca urmare a identificării unui statut ontologic specific, își desăvîrșește latura obiectivă prin limbă, căci obiectivitatea la nivel social este dată de trecerea subiectivului afară de sine, în primul rînd de comunicarea prin limbă, de modelarea reciprocă a conștiințelor vorbitorilor. În ultimă instanță și în sensul etimologic al cuvîntului latin con-sciencia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin numele pe care le aplică diferitelor segmente sau aspecte ale ei. Dar, această relație eu realitate este complinită de relația eu alt eu prin actul comunicării, care reprezintă transferul informativ de la un individ la altul. Acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiințele vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Astfel, nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală iar, ca sumă de modalități și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
destul de însemnată, dar scrisul și posibilitatea învierii cuvîntului prin scris reprezintă în concepția sa formele cele mai importante ale tradiției culturale. Aceasta ilustrează că însăși noțiunea "cultură" a devenit caracteristică pentru epoca modernă, adică pentru epoca în care s-au desăvîrșit limbile literare naționale și este motivul pentru care G. I v ă n e s c u282 poate afirma că, la un anumit nivel, limba și cultura alcătuiesc aceeași realitate: spiritul sau viața spirituală a comunității. De aceea, toți factorii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba umanizează natura, mediul cosmic, care, din element extern omului, devine interior lui, ca glosocosmos din sfera antropocosmosului, în spațiul căruia acoperă o suprafață foarte extinsă. Se exercită în acest caz, în primul rînd, funcția denominativă a limbii și se desăvîrșește o eficientă modelare a structurii cosmosului din perspectiva structurii spiritului omului. Cele trei aspecte umanizatoare (individuală, socială și cosmică) sînt procese și realități cu manifestare simultană și corelată, istoria și funcționarea limbii fiind un permanent act de construcție a indivizilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]