2,278 matches
-
Era atât de liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film de Fellini, dar fără coloană sonoră. Își scoase pantofii și merse desculță pe primul petic de iarbă, se așeză un moment, cu pantofii În mână, uitându-se la luna plină, ținându-și respirația pentru ca liniștea să fie deplină. Cât de mult Îi plăcea liniștea! O mașină trecu Încet, muzica era dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pustie. Golful era calm la răsărit. Dinspre ocean venea o briză proaspătă. Altădată poate i-ar fi fost frig, acum doar Îi Înviora obrajii și Îi răvășea părul. Soarele strălucea, anunțând o zi frumoasă. Își scoase sandalele și se plimbă desculță prin nisip, gândindu-se cum i s-ar fi scufundat picioarele În zăpadă dacă ar fi rămas În New York. Se Întinse pe nisip, acoperindu-se cu pătura albastră, ațipi și visă o cursă nebunească de mașini pe acoperișul unor zgârie-nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ținea aruncate Într-o cutie de sub pat. Kitty nu-și găsea nici ghetele, se gândea că era nevoită să se Întoarcă la zăpezile din Manhattan În papuci de plajă, dar În acel moment nu-i mai păsa nici dacă pleca desculță, doar să plece. Simți dintr-odată o nevoie urgentă, dar nu-și putea permite să piardă timpul tocmai până la toaleta restaurantului, mașina lui Matthew putea să ajungă din clipă-n clipă. Luă o sticlă goală de suc și făcu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o mare de caca și pipi în întregul apartament, până puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou front se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
este și dorul de el (Sehnsucht). Misteriosul dor metamorfozează fereastra, transformând-o în negativul ei. Din geometrie explozivă, aceasta devine geometrie devorantă. Deschidere în prăpastie, scara. Pe ultimele trepte conștiința reveni. Biata de ea, se întorcea plăpândă, plină de pulbere, desculță, așa cum îi stă bine călătorului: "Iartă-mă, spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o concentrare sublimată, un tărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame teribilă, o foame cum niciodata nu-și o putuse imagina, o foame ce-i mistuia Întreaga
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de BOB, ce că era inginer, era imoral, voia să conducă, nu respectă indicațiile de partid și avea apucături de moșier, ca în atelier era pe moșie și fetile curvele lui. Ne punea botnița, cum am învățat la scoala, în Desculț, de Zaharia Stancu? Ce se credea, că nu mai putem să mai stăm, să mai discutăm, să bem, să sărbătorim, ce se credea inginerul, că e un intelectual? E păduche. Noi suntem clasa muncitoare, dictatoare, oamenii noi ai socialismului, comunismului
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu Roșia Montană și o să facă fâs, dar ți-ai băgat tu în cap că nu-i lucru curat și se întorc moșierii și o să-ți pună botnița când o să muncești la ei la vie. Măcar ai învățat la scoala Desculț, de Zaharia Stancu. EA: Iar, cu vorbe mari. Nu ți-am spus că am făcut la seral? Teza ne-a ales-o proafa, de dat pe acolo nu, ca munceam în atelier și la urma urmei dacă voiau cadouri de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
noastre, SE MINTE POPORUL CU TELEVIZORUL și scriitorii au fost în comunism propagandiști ai comunismului, cazul lui Mihail Sadoveanu cu Mitrea Cocor și Lumina vine de la răsărit, cât și al lui Zaharia Stancu - președinte al USR și autor al românului Desculț, fiind definitorii. Acești oameni cu talent, de altfel, s-au pus în slujba comunismului, au organizat epurările și în slujba creării omului nou. Politicul continuă acest control al zonei culturale și îl răsplătește cu nimicuri, posturi, răsplăți, grade didactice, directorate
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o noapte interminabilă în timpul căreia italianul mulțumi din suflet că lăsaseră în urmă munții și intraseră în erg, deoarece odată cu înserarea și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare, avu senzația că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
eu, sîmbăta, din porunci gospodărești matriarhale ca să cer împrumut mașina de măcinat mac. Mărturisesc cu toată convingerea cum trecea sora duminica după masă pe când stăteam noi pe banca din fața casei, era vară și ne împărtășeam din bucuriile lumești ale umblatului desculț, și sora trecea vădit abstrasă din cele imanente, cu totul răpită în transcendentul oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trebuie ILF-uri cu depozite și magazine, Întreprinderi care au concurat dintotdeauna piața, când noi le-am transformat În fabrici de Încălțăminte sau În alte afaceri profitabile pe moment. Ce-i trebuie românului să mănânce, problema e să nu umble desculț. Chiar dacă n-are cu ce-și cumpăra pantofii. Noi oferim, prin reprezentanții noștri. Noi, fostă țară „eminamente agricolă”, care i-am hrănit pe toți din lume de-a lungul anilor, noi n-avem ce mânca. Noi, care nu mai pridideam
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
din ce în ce mai mare... Lui ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn în mână și cu niște cozi subțirele, strânse ghemotoc în vârful capului... Și lipăind prin casă desculță, cu călcâiele crăpate și suflându-și nasul prin curte... Acum era directoare și părea tot timpul excedată de treburi ! Să mai aibă vreme să-și aducă aminte că Muti a învățat-o ce-i o batistă, ce-i o periuță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își coboară pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a dus în birou și a pus capul pe brațele așezate unul peste altul pe luciul sticlei, sub care stau fotografiile fetiței la diferite vîrste și cîteva decupaje din ziare, printre care și o superbă poză a lui Marquez stînd desculț la masa de scris și o reproducere după un tablou de Repin, în care Tolstoi stă la masa de scris cu piciorul stîng sub el, într-o încăpere sărăcăcioasă, pe peretele căreia stau agățate o coasă și un ferăstrău. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Domnul, sînt acolo, arată Tamara cu mîna spre deal. Or, după cum se comportă acum, ei sînt oameni maturi și noi copii... adaugă ea, continuînd să-l necăjească pe Mihai cu floarea. E îmbrăcată doar într-o rochie ușoară, de vară. Desculță, cu picioarele zgîriate în cîteva locuri. A renunțat la jocul cu floarea și s-a ridicat în picioare, parcă să-i dea prilejul lui Mihai s-o admire, sau să-l impresioneze prin statura ei dreaptă, împotriva soarelui. Bună, Tantam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
creangă, dar renunță. Să mă duc să văd ce fac... arată ea cu privirea spre dealul de după care se aud copiii. Merg și eu, să-i chem la masă, pornește Mihai alături, cu privirea în jos, tîrîndu-și cu zgomot picioarele desculțe prin iarbă. Nu-i așa că-i nemaipomenit? o aude pe Tamara șoptind lîngă umărul lui. Dar să alergi dimineața prin iarba înrourată!... Exclamația femeii a fost completată de un gest scurt, prin care i-a prins degetele în palma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
jucau împreună pe la poartă. A venit Andrei, un văr de-al lui Mihai, mai mare cu doi ani trebuia să intre la școală. Hai să aducem fîn cu căruțul de la bunica, de sub pădure", le-a spus și-au plecat tustrei, desculți, îmbrăcați doar în cămășuțe de cînepă, lungi pînă la genunchi. Mihai mai ține minte că, pe la cele două fîntîni, au văzut venind spre sat un GAZ. În mintea lor de copii așa ceva însemna mai mult decît balaurul din povești. GAZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la ușă, nu descuie încet, cum face de obicei, să n-o trezească pe Cristina. Sună prelung. Aude vocea plină de bucurie, apoi zăvorul yalei pocnește de două ori. Stă locului și se uită lung la fetița îmbrăcată în pijama, desculță, cu ochii mari, ridicați spre el; gură frumos conturată, obrăjori rumeni, cu gropițe. Ce te-a apucat?! De ce-ai sunat? întreabă Ana, ieșind din bucătărie. Mihai întinde brațul stîng și-o cuprinde pe Cristina, ridicînd-o. Își pleacă fața lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fie, nu merge cum plănuisem! — Păi, fir-ar să fie, atunci hai să hrănim mîțele alea. Karen zîmbi și Îl conduse prin iarbă, șovăind pe tocurile ei Înalte. Tunete, fulgere, ploaie... Karen Își lepădă pantofii și o luă la fugă desculță. Jack o ajunse din urmă lîngă veranda casei Învecinate, ud și gata să izbucnească În rîs. Karen deschise ușa. Lumina din hol era aprinsă. Jack se uită la tînără - tremura și i se făcuse pielea ca de găină. Karen Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fac să dispară, poate o să recapăt o parte din lucrurile bune pe care le-a ucis În mine. Ed tresări la cuvintele ei, știind că nu-i va putea oferi În schimb aceeași sinceritate. Acum Jack Vincennes intra În scenă desculț, iar Ed contase pe Lynn să-l determine pe Patchett să intre În panică după ce Fisk i-a distrus ascunzătoarea cu un topor de pompieri, după ce oamenii lui au fost interogați și arestați. Lynn Îi răspunse la tăcere cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din Vest profitul? A bicicliștilor? Oricum, în viziunea Președintelui, faptul că editorii "obțin profit pe seama cititorilor" pare profund imoral. Numai că atunci e deopotrivă imoral că fabricanții de pantofi obțin profit pe seama celor care s-au decis să nu umble desculți, iar fabricanții de prezervative de pe urma celor care fac amor și care s-au hotărât să nu-și asume anumite riscuri. Generalizând, e imoral să obții profit de pe urma celor care cumpără și utilizează un produs. Sânt abuzați economic consumatorii de crenvurști
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu toții cu Mercedesul și se duceau pînă la Palomar să se uite la meciurile de fotbal pe care douăzeci și doi de metiși, cu douăzeci și două de echipamente diferite, cu pantofi de toate felurile și unii dintre ei chiar desculți, jucau pe un teren improvizat la marginea șoselei. Uneori erau meciuri În Parcul Central, dar aici fiecare echipă avea echipamentul ei special și toți erau Încălcați cu ghete cu crampoane. Întorcîndu-se de la unul din aceste meciuri, Într-o seară au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]