10,581 matches
-
a Stepanidei, dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei, da“ sau „cum de nu“, sau „ia desfă baierele pungii“. Ajuns la liceu, am uitat complet de plic. Pentru ziua respectivă, lucru care nu mi se întâmpla prea des, nu-mi învățasem lecțiile, așa că a trebuit să mă pun la punct cu ele, parte în pauze, parte în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încă de pe atunci de timiditatea în manifestarea propriilor stări sufletești, nu știam cum să mă apropii de acest elev și cum să mi-l fac prieten. Într-o zi, în timpul micului dejun, pe când băiețelul respectiv își scotea pachețelele și-și desfăcea chifla, dorind să încep relațiile noastre cu o glumă, mă apropiai de el și mă prefăcui că vreau să-i smulg din mână chifla. Spre mirarea mea, însă, nou-venitul se feri speriat, se făcu roșu de furie și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău din samahonka tulbure ca apa de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Poate că exact așa, cu aceeași puritate neomenească, cu aceeași dorință dureroasă de a da totul, și inima, și sufletul, și viața, cândva, foarte demult, mucenicii uscați de posturi și asexuați atingeau icoanele cu buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi apropiindu-le din nou de gura mea, micuțule, scumpul meu, mă iubești, nu-i așa? Spune-mi! Căutam cu încordare cuvintele nimerite, cuvintele de iubire, miraculoase și sublime, cuvintele pe care să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o sticlă de cristal și niște păhărele roșii, a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia, ținând măsuța în mâini și punând-o apoi jos ca să-și poată desface mâinile a încuviințare. Pe balcon, fețele noastre căpătară o culoare purpurie în lumina soarelui care apunea; era bombat ca un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș, se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bacșiș a trebuit să plătească, Stein se apleca spre mine și-și fixa unghia îngrijită a degetului său mare, alb și lăbărțat pe prețul biletului. Ajuns aici, tăcea și, mutându-mi, prin această tăcere, privirea dinspre bilet spre sine, își desfăcea mâinile larg, își pleca pe un umăr capul și-mi zâmbea cu zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
i-am răspuns eu, zâmbind și dând din cap vesel. Încercam, din toate puterile, să-mi ascund supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine însumi și mai mult (câtă dreptate a avut Sonia!). Iar Stein își desfăcea larg brațele, cu o expresie de reproș, pentru că m-am îndoit de el, dar și de satisfacție, pentru că totuși i se dăduse dreptate. „Domnilor, exclama el mulțumit de sine, e timpul. E timpul să devenim, în sfârșit, europeni. E timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar Mik, temându-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca praful să fie cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am nici instrumentul potrivit. Hai să-ți arăt eu, spuse el, de parcă mi-ar fi lipsit un bilet pe care era dispus să mi-l cedeze. Domnilor, strigă el spre Zander și spre Nelly care, într-un colț al camerei, desfăceau o masă de joc, pregătind cărțile, ce faceți acolo, veniți să vedeți aici cum o nară de om își pierde nevinovăția! Mik deschise pachețelul din fața mea (cocaina, care mai avea un miez tare, începuse să se surpe pe la margini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dacă întorc cumva capul, se răstoarnă camera. - Nu, n-a întrecut măsura. Pur și simplu e efectul cocainei și trebuie să-i dăm mai repede o priză. Asta o spune Nelly. Mik se apropie. Aud cum deasupra urechii mele se desface pachețelul, dar nu mă uit. Îmi întorc ochii și, apoi, îi plec. E un sentiment nou. În teama de a-mi arăta ochii nu este rușine, nici jenă, ci frica de înjosire, teama că mă fac de râs, plus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Casa din fața mea e toată luminată, iar umbra pe care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul pe loc un om în zăbun care își tot strânge mâinile în jurul corpului și și le desface. Merg repede, cu pași tot mai grăbiți. Sub galoșii mei, ca sub un tren în viteză, zăpada curge ca laptele dintr-o vadră. Pe strada lungă pe care pășesc acum nu se mai simte vântul. Lumina lunii desparte strada în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși și un tricou pe care le așeză pe pat. Începu să se îmbrace încet, bucurându-se de clipele de liniște ale unei vacanțe mult așteptate. Își trăsese deja pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apă cu tipsia în mână și se apropia de bătrânul ce ședea așezat pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi fost bune, dar am uitat să-i cer doamnei. Poftim! deschise Ileana celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu mănuși de cauciuc. Cristi scoase din buzunar pachețelul în care pusese frunzele din pădure și îl desfăcu cu grijă. Își puse mănușile și apoi începu să radă cu bisturiul petele maronii de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stare să se desprindă în mai multe șuvițe, nu se separă deloc. Am văzut asta de mai multe ori, numai că nu am dat importanță atunci. Când se deplasa printre copaci, se strângea ca să îi ocolească, dar niciodată nu se desfăcea ca o apă ce trece printre stânci. Înțelegi ce vreau să spun? Bătrânul clătină din cap, rămânând tăcut. Cristian nu-i spunea nimic nou, știa și el acest lucru, dar nu vedea cu ce îi putea ajuta. Poate că ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înveliți în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
batoanele aduse de Calistrat. Pe mâinile lui Cristian era nitroglicerină, o substanță extrem de instabilă care putea sări în aer, la cel mai mic șoc. Cu mișcări foarte ușoare, inspectorul își scoase din buzunar batista. Încet, evitând orice mișcare bruscă, o desfăcu după care își apăsă palmele pe ea, absorbind în pânză substanța uleioasă. Făcu câțiva pași mai departe de cutia de lemn și lăsă apoi batista să cadă pe jos. Ce faci? strigă Calistrat sărind speriat într-o parte și aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se găsească în aceeași situație ori poate chiar mai rău. Nu se puteau baza că bătrânul va fi în stare să verifice dacă nu cumva dinamita se degradase în timp. Se putea întâmpla o nenorocire, dacă acesta se apuca să desfacă batoanele de exploziv fără să își ia măsurile de precauție necesare. Și așa era un noroc extraordinar că nu-i explo dase în mână cutia pe care o adusese cu el. Neștiind ce se poate întâmpla și cât de periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva timp. Dacă vreau ca dinamita asta să nu-mi explodeze în mână trebuie să mă mișc cu toată atenția, nu mă pot grăbi. Fără să mai aștepte confirmarea din partea femeii, inspectorul se apucă să pregătească încărcăturile explozive. Mai întâi desfăcu colacul de fitil pe care îl tăie în șase părți egale. În capul a cinci dintre ele fixă capsele detonante. I-ar fi prins bine un clește sertizor dar Calistrat nu adusese așa ceva. Nu-i rămânea decât să strângă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și am pus câteva între bări. Mi s-a spus că omul nu s-a mai prezentat la serviciu. Nu era obligația lor să sesizeze poliția. Pur și simplu l-au pontat absent nemotivat și, după trei zile, i-au desfăcut contractul de muncă. Atunci m-am hotărât să merg acasă la Vișinescu. Ți-am spus ce am găsit acolo. Inspectorul rămase tăcut. Era sleit de puteri. Oboseala își spunea cuvântul, îl durea capul și își simțea pleoapele grele. Câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta că nu era prima dată când făcea așa ceva, împleti un nod alunecător la unul dintre capete, verificând apoi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nodul se află la ceafă, după care trase de frânghie cu putere, până ce trupul lui Calistrat ajunse cu tălpile la două palme de pământ. Legă bine frânghia de tulpină, trăgând apoi de aceasta ca să se asigure că nu se desface. Făcu doi pași în spate, privind la tabloul macabru din fața sa. Verifica dacă nu îi scăpase vreun detaliu și se declară nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de partea din spate a remorcii, privind la spațiul rămas acolo. Mulțumit, îi chemă la el pe cei câțiva oameni care așteptau adunați ceva mai departe. Doi se apropiară de proțapul remorcii și scoaseră cuiul din cârligul de remorcare. Ceilalți desfăcură rapid toate obloanele, lăsându-le să cadă în jos. Pe platfor ma remorcii se afla un cilindru metalic uriaș. Ranforsări masive încingeau piesa, ca cercurile unui butoi. Ce-o mai fi și drăcovenia aceea? întrebă Pop mirat. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că pot face ceva! oftă Pop, după câteva clipe. N-am văzut de când sunt așa un nod. E strâns foarte tare și nu au lăsat nici un capăt de sfoară la vedere. Numai cu un cuțit cred că ar putea fi desfăcut. În regulă, hai acum să ne uităm la tine! Nu își pusese prea mari speranțe în încercarea sa, însă era dezamăgit. Nu credea nici că legăturile lui Pop erau mai slabe dar trebuia să verifice. Bătrânul se străduia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]