3,459 matches
-
l-a considerat totuși „un poet de tipul clasic cu reverie calmă și cam școlară și desenul timid” (G. Călinescu). Stăruie în căutarea perfecțiunii, fantomă ce ii bântuie visele: „În testamentul meu sentimental,/ Scris în tumultul unor noi Cartagini,/ Voi desluși plutind peste paragini/ Un chip de față cu surâs banal.// Dar contemplând profilu-i sculptural,/ Transfigurat prin filtru de imagini,/ Tu să citești pe locul gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
în interpretarea lui M. Delcor. În capitolul 13 al Evangheliei după Marcu, regăsim același context, la care se adaugă prezența ostentativă a acelui participiu masculin care, între paranteze fie spus, nu face decât să complice lucrurile și nicidecum să le deslușească. Motivul ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ este integrat de Isus episodului invaziei Iudeii și distrugerii templului. Oare ce personaj se putea ascunde în spatele acestei metafore? S‑au încercat diferite răspunsuri. Colani spune că este vorba despre statuia pe care Caligula
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Isus Cristos, apostolilor și tuturor creștinilor. Întrucât aceste mesaje provin de la unicul Izvor veșnic, conținutul lor este adevărat și rămâne adevărat pentru toate generațiile istoriei. Profeții au, așadar, o influență specială asupra fluxului istoriei. Ei nu se limitează la a desluși sensul evenimentelor petrecute, ci au capacitatea de a înțelege perfect ceea ce se petrece în prezent, precum și de a cunoaște ceea ce urmează să se întâmple: „Fericiții profeți erau ca niște ochi ai noștri, cunoscând dinainte, prin credință, tainele Cuvântului. Ei au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
științifice consacrate acestei teme. Propensiunea în ameliorarea condiției femeii (ale cărei funcții erau procrearea, gospodăria și transmiterea valorilor grupului) pe care o subliniază cele mai multe cercetări (ce nu uită să vorbească despre statutul defavorizat al femeii) este indiscutabilă. Deși uneori se deslușește cu dificultate. Istoricii n-au ostenit, însă, să iscodească și să explice chipul în care femeile au urcat, în istorie, scara demnității 10, cum învinuirile scriitorilor Bisericii (responsabili, în bună măsură, pentru imaginea lipsită de valoare a femeii 11), care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru această manieră haiducească (răpirea dezvoltase în Franța veacului al XI-lea o adevărată industrie cu rezultate interesante și avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „răpite”) de a-și procura soția. L-a împins, poate, firea sa senzuală (un istoric deslușea această trăsătură pe cunoscutul portret al Voievodului), căci, ne amintim, „giupâneasa” era „tânără” și „frumoasă”, teribil de senzuală, dacă îl credem pe același Miron Costin când va recapitula, la ieșirea aceluia din scenă, o domnie încărcată de excese („Mesele și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
posibil înlocuitor al celui care îl nemulțumise. Așa au procedat și când s-au ridicat contra excentricului (confesional și ca purtare) Iancu Sasul, extorcator inventiv. Pretendentul s-a numit Ion Vodă Lungul. Să-l ascultăm pe Ureche povestind întâmplarea și deslușind cauzele răscoalei: „să ia boi de a zece, care obiceiu nu l-am putut suferi țara, ce s-au rădicat lăpușnenii, de s-au sfătuit ca să se dezbată de supt mâna Iancului Vodă, și bulucîndu-se, au rădicat dintre dânșii pre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i opțiuni (care nu se deosebesc de cele ale Sfântului Apostol). „Viduitatis professione non damnari secundas nuptias”. Este mai îngăduitor Augustin decât Tertulian și Ieronim. Nu poate ignora, însă, zicerea sacră - în Omilia la I Corinteni, 7, 39-40: „[Apostolul] arată deslușit că femeia credincioasă este liberă întru Domnul să se mărite din nou după moartea bărbatului ei”. în pasajul citat, Sfântul Apostol Pavel precizase „Mulier alligata est, quamdin vir ejus vivit; quod si mortus fuerit vir ejus, liberata est: cui vult
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
argumentarea urmează un traiect ce solicită formarea unor „convingeri”), este de marcă esențialmente livrescă. Cărturar de bună formație, diacul Toader se mișcă nestânjenit printre „izvoare”, „topind” pasajele împrumutate din scrierile religioase în construcții ce par a-i aparține. învățații au deslușit în bună măsură sursele puse în lucru. începutul cuvântării (ce evocă forța creatoare a Logosului și elogiază armonia firească, expresie a logicii forței creatoare necontrazisă de natura duală a ființei umane: „Toate faptele câte-s pre pământ și în ceastă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cupolas, prezentă În propria-i descriere a Împrejurărilor descoperirii. St¿pa budist de la Manikyala 1 și monumentele similare de la Bamiyan nu au interesat alți călători, pentru motivul unic și suficient că nu se puteau raporta la texte care să le deslușească. În fond, astăzi știm că monumentele de cult funerar - ce reconstituie expansiunea rapidă și masivă a budismului prin poarta nord-vestică a Indiei gangetice - au fost observate timp de câteva secole de călătorii europeni, dar relicvariile cu sutre rămâneau fie inaccesibile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
lagărele de prizonieri decât lumea profitorilor de război. Sub tonul de șarjă umoristică, adoptat în relatarea episoadelor din lagăr, la fel ca în memoriile lui George Banea sau ca în producțiile versificate ale lui T. însuși din perioada prizonieratului, se deslușesc pregnant ororile războiului. Scriitorul a cultivat și cronica rimată sau parodia în scopuri politice, cu mai multă directețe decât Al. O. Teodoreanu sau Tudor Mușatescu, alături de care îl menționează E. Lovinescu. Primele cronici de acest fel se află într-un
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
Române încă neunite, unde va fi manipulat în diverse scopuri și va eșua, practic autosacrificându-se. U. surprinde adevărul istoric, conectându-l cu ezotericul („Cutremură-te pentru misterele ce le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și în următoarele cărți inspirate din contemporaneitate. Nichifor Goreac se întoarce în orașul său, unde totul e „nou” și
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
nu putem cădea în falsitate. Copilul, prin experiența proprie de viață poate sesiza ușor situațiile rupte de realitate. Vorbirea în pilde, fără a insista pe explicarea lor, poate avea un efect surprinzător. El va medita la acele cuvinte, încercând să deslușească sensul figurat. Un părinte autoritar caută mereu să adopte o argumentare unilaterală. Teoria să de multe ori nu ține cont de celălalt. Soluția pentru rezolvarea autorității absolute ține de limita cunoașterii. Când un părinte nu-și ascultă frecvent propriul copil
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
Xenopol. Unele păreri în probleme de artă și literatură sunt cuprinse în conferința, tipărită într-o broșură, Geniul și talentul în artă (1881). După o disociere între „geniu” și „talent”, conferențiarul își mărturisește atașamentul pentru arta ca „reprezentațiune a idealului”, deslușit în „formele naturei”, forme care nu trebuie niciodată copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
a predării pune accentul pe aspectele intelectuale, sociale, emoționale, fizice și estetice al copilului. Predarea tematică sprijină dezvoltarea concomitentă a acestor domenii în loc să se concentreze pe un aspect izolat, ceea ce ar fi nefiresc pentru dezvoltarea copilului. Atunci când cadrele didactice vor desluși căile de proiectare a unităților tematice, ei vor da elevilor posibilitatea de a folosi o gândire proprie, plină de ingeniozitate. Învățătorii îi pot încuraja să răspundă în mod semnificativ și satisfăcător la conținutul predat. Activitățile copiilor sunt programate pentru a
Studiul tematic – metodă de predare bazată pe ideea conexiunilor informaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mihaela Ritter, Camelia Beşliu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1221]
-
știută a istoriei moderne, ci în ceea ce unii au numit hiperrealitatea istoriei postmoderne. Acest cataclism nu putea ocoli școala, educația și, bineînțeles, teoria curriculumului educațional. El a generat tărăboiul teoretic și practic botezat de Pinar „cacofonia curriculumului”. Înainte de a-l desluși și a găsi oaze de lumină în jungla ideatică a noii teorii a curriculumului, este necesar să luăm în seamă năucirea provocată de ea în educația românească. Școala românească s-a aflat multă vreme în izolare aproape totală de confruntarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
catholica ar fi declanșat însă în epocă o zarvă peste măsură de asurzitoare. Este o operă care pune într-o cu totul altă lumină personalitatea celui considerat „părintele pedagogiei moderne”. De fapt, Comenius era cu totul altcineva. Vom încerca să deslușim această față necunoscută în subcapitolul următor, continuând studiul acestui caz unic în istoria pedagogiei europene. 9.3. Pansofia și Societatea Regalătc "9.3. Pansofia și Societatea Regală" Întreaga istorie a Europei și a lumii - mai ales în raport cultural și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
definitiv, credința că binele trebuie făcut chiar cu riscul răului. Ca și în Menuetul, autorul aruncă peste realitate vălul misterului, irizând-o cu numeroase taine. Pe unele, precum cele ale maiorului Arnotă și ale rahagiului Alexe, își propune să le deslușească chiar Lucu, alter egoul autorului. Pe altele V. le lasă într-adins nedescifrate. De pildă, misterul dens care o înconjoară pe mama lui Lucu, poate cel mai interesant dintre personaje, femeie frumoasă, descendentă dintr-o familie nobilă, ducându-și cu
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
îndeosebi în centrele de prelucrare automată a datelor, unde se folosesc în mod repetat aceleași programe, poate să-și dea seama cu ușurință cam ce activități efectuează echipamentele, fără să fie nevoie să privească la consolă sau la operator. Urechea deslușește sunetele produse de diverse echipamente. Toate acestea sunt radiații acustice. Echipamentele electronice și cele electromagnetice au radiații electrice. În general, complexitatea radiațiilor echipamentelor depinde de felul lor și de mediul în care sunt utilizate: • echipamentele periferice, în special imprimantele și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mitologie lirică asociabilă cu poezia tradiționalistă: satul, părinții, copilăria, creionul învățătorului care face semne misterioase pe hârtie. Expresia nu este însă deloc tradițională. Un ecou din Poemele luminii ale lui Blaga străbate versurile albe ale lui P., în spatele cărora se deslușesc contururile grave ale unor interogații, spaime și neliniști ale veacului. Discursul se deschide, astfel, spre misterele cosmosului, simplitatea mecanismelor poetice neputând crea imagini bucolice sau tablouri idilizante, ca în poezia lui Nichifor Crainic ori în versurile lui V. Voiculescu. Anul
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
tinzând să contureze acea „hegemonie română” atât de apropiată convingerilor autorului. Introducerea... valorifică (într-o selecție personală, ce a fost amendată de cercetarea ulterioară) informațiile aflate atunci în circulație în istoriografia literară românească, propune o metodă și un inventar metodologic, deslușește transformările semnificative petrecute în etapa de început a literaturii românești și încearcă să le angreneze într-un proces și într-un sistem. SCRIERI: Introducere în studiul literaturii vechi, Cernăuți, 1922; Ediții: Coresi, Carte cu învățătură (1581), București, 1914 (în colaborare
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
cu exemplare de la periferia societății. După cum specifică autorul, intenția sa a fost de a-i prezenta pe cei care au conceput și realizat actul din august 1944 într-o „unitate uneori nescutită de contradicții și chiar de paradoxuri”, de a „desluși în ambianța vremii factorii mai puțin spectaculoși [...] care au făcut posibilă ieșirea României din război” și de a-i scoate la lumină pe acei „anonimi” care în momente istorice decisive devin, „ca în corul antic, ochii și urechile lumii și
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Manuscriptum”, 1996), pe care îl citește unor colegi de generație (Modest Morariu, Dan Grigorescu, Petre Stoica și Florea Oprescu). Este un teatru scris de „un stilist desăvârșit”, „ale cărui personaje erau nimicurile și nimicniciile unei vremi”, pe care autorul „le deslușea cu o luciditate ce-i îngăduia să nu se lase înșelat de cuvintele mari ale propagandei de pe atunci, dar nici să le creadă mărunte și inofensive” (Dan Grigorescu). M. are însă o susținută activitate de traducător, probând, în versiunile din
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
MUNTEANU, Gavriil (1812, Vingard, j. Alba - 28.XII.1869, Brașov), cărturar și traducător. Cu tatăl său, cantor la biserica din sat, deslușește primele slove. E dat la învățătură la Alba Iulia, unde face școala normală și liceul (1823-1830), iar între 1831 și 1834 urmează la Cluj cursuri de filosofie și drept. Cum nici o perspectivă sigură nu i se deschide în Transilvania, pleacă
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]