3,122 matches
-
și dincolo de cuvântul rostit al textului 43. Cuvântul nu numai că e privat de funcția sa referențială și de valența reprezentării; el e evacuat din chiar orizontul desemnării discursive, redus la tăcere și la nevedere. O reducție radicală care îi destramă corporeitatea poetică, o destituie până la firavul trup poetal al unor imagini abia - deja - posibile, așa cum se prefigurează ele în poemul Început de Gheorghe Istrate 44: "din lucruri pe furiș curg lacrimi/ din Noapte se preling planeți/ peste ființă peste patimi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 6) 90 Ca în poemul Imagine de final (vol. Ziua de dinainte), în care "Prin tencuielile florii se străvede un fum de sfârșit,/ îndemnând înainte" (ed. cit., p. 50). 91 "Trebuie să străbat această pânză iluzorie, încet s-o destram/ și s-o transform într-un geam transparent" (Freamăt, vol. Ziua de dinainte, ed. cit., p. 29). Străbaterea este curbură a câmpului de vedere, îndoire a unghiului care deschide o altă perspectivă (cf. poemele Îndoitura timpului sau Îndoitura arcului, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sale, cum tot așa de steril pare a fi și un alt sentiment, cel al geniului neînțeles. În fond, Noica încerca să se distanțeze (cu oarecare patos, cum ar spune Nietzsche) și detașeze de prejudecățile banale, cele care deformează și destramă ființa umană, acele sentințe ce segmentează, ilegitim, întregul în părți izolate, așa cum, aparent, se întîmplă lucrurile într-o pictură de-a lui Salvador Dali, acolo unde Venus din Milo e închipuită de imaginația suprarealistă a artistului ca fiind alcătuită dintr-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acum, filosofia mea despre istorie"139. Disprețul lui Cioran față de istorie era generat și de faptul că aceasta nu însemna numai un tăvălug monstruos, ci și "cea mai mare mostră imaginabilă de cinism": "Toate visele, filosofiile, sistemele sau ideologiile se destramă cînd se izbesc de grotescul dezvoltării istorice: lucrurile se petrec fără milă, într-un mod ireparabil, triumfă falsul, arbitrariul"140. Așa se face că, începînd cu publicistica de tinerețe, relația lui Cioran cu istoria este una aproape exclusiv resentimentară. Își
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
curios (era să zic: cuvios) pe toate fețele, receptînd-o preponderent cu organele de simț (e un strat de exegeză impresionistă), demonta întregul bucată cu bucată, se întreba de soarta fiecăreia, schimba amuza(n)t locul pieselor, iar cînd textul era destrămat de tot, abia atunci începea, la fel de ștrengărește, adevăratul examen critic: intuițiile apărea brusc în față, evaluările (sau presupunerile) erau spuse pe un ton poznaș dar exact, după care analiza sărea pe altă paralelă, pentru a lumina afinitățile elective ale autorului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Kirke. În plus, este o simplă muritoare. Și totuși, Ulise o preferă. De ce oare? Cum se știe, ea a reușit să reziste ademenirilor și asalturilor pețitorilor invocând neterminarea giulgiului lui Laerte, tatăl regelui Ulise. Ziua îl țese, iar noaptea îl destramă, îl desface. „A desface”, în grecește, se spune analyein (analuvein) - de la care vine actualul „a analiza”, cu sensul de „a elibera pe cineva de legături”26; în Odiseea se folosește des expresia ana-lyo istón (ana-luw ístón), cu sensul de „a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îl desface. „A desface”, în grecește, se spune analyein (analuvein) - de la care vine actualul „a analiza”, cu sensul de „a elibera pe cineva de legături”26; în Odiseea se folosește des expresia ana-lyo istón (ana-luw ístón), cu sensul de „a destrăma o țesătură, a distruge un destin, a desțese o tramă”. Printr-o consecință tainică, această expresie este cuprinsă în chiar numele Penelopei - și Ulise știe acest lucru. De aceea el nu trebuie să o uite și trebuie să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau în orice altă societate. Primele două mobilități fragmentează și ele viața de familie, astfel încât frații trăiesc la mari distanțe unii de alții, iar mai târziu ca unchi și mătușă sunt departe de nepoți și nepoate. Dar ceea ce numim familii destrămate sunt rezultatul rupturilor maritale. "Atât timp cât casa este prima comunitate și prima școală a identității etnice și a convingerilor religioase, acest tip de ruptură are consecințe contra-comunitare" (Walzer, 1996: 59). Aceasta înseamnă că adesea copilul nu aude aceleași povești de la adulții
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
vizibil și mai activ. Dar era nevoie de un alt pilon central. Acesta a fost identificat în norma juridică, elaborată rațional, infailibilă. S-a observat că și normativitatea juridică este foarte eficace, cu condiția să se respecte! Dacă nu, se destramă urgent. Astăzi acționează în lumea civilizată un melanj de normativitate juridică adresându-se rațiunii, de normativitate religioasă, adresându-se credinței, respectiv de normativitate informală, bunului simț, obișnuinței, adresându-set afectivității. Fiecare are tarele ei. Un sistem juridic impotent, corupt nu poate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
formă de specularitate, element de mise en abyme, în povestea pe care personajele concepute de autor încep să o întruchipeze. Ar fi vorba, în acest caz, de o seară la operă, corelativ teatral, spectacular, al unor frămîntări pe cale de a destrăma cuplul fictiv (Camil și, fără nume, iubita sa). În a doua posibilitate, nu putem, de asemenea, ști dacă intenția va fi fost conformarea față de modelul livresc. Ar fi trebuit să se dezvolte aici acea formă de intertextualitate, presupunînd citarea transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și legea cea care dezrobește", formulă care avea să fie în secolul XX cheia acțiunii parlamentare a partidelor creștin-democrate. Perioada de glorie a publicației L'Ère nouvelle a fost scurtă; chiar din toamna anului 1848, grupul a început să se destrame, părintele Lacordaire distanțîndu-se, în timp ce influența socialistului creștin Buchez, ce preconiza asociații muncitorești de producție, creștea. Evenimentele din mai-iunie fuseseră marcate, mai ales, de moartea Monseniorului Affre, arhiepiscop al Parisului, apărătorul păcii și al fraternității, colaboratorul ziarului L'Ère nouvelle. Creștin-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unificarea catolicilor în jurul DCI, făcînd din votul în favoarea acestuia o datorie de credință. Au fost și voci care au susținut alte partide mai mult sau mai puțin reacționare, cum a făcut-o Uomo qualunque în 1946. Astăzi unitatea s-a destrămat odată cu formarea mai multor partide care se reclamă din catolicism și mai ales odată cu apariția Ligilor care iau ființă în regiunile puternic creștin-democrate din Nord, în ciuda amenințărilor episcopilor. Problema care se pune aici este aceea a fidelității față de credință (dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
curente în cadrul Consiliului Național; un mic eșec a venit din partea creării unui efemer Partid Creștin al Muncii în 1921. Dar PPI-ul asigura bine unitatea politică a catolicilor, cel puțin de fațadă. Această unitate nu a întîrziat însă să se destrame sub efectul convergenței dintre politica lui Mussolini și abandonarea de către papă. Curentul clerico-moderat, preocupat în special de ordinea socială, tradițional în mișcarea catolică italiană, era întărit. O etapă majoră în ruptura unității au constituit-o cererea făcută de reprezentanții de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de reprezentanți în Parlament aproximativ egal. Acest sistem, care a avut meritul de a fi asigurat Austriei o remarcabilă stabilitate politică și de a fi creat un adevărat consens în jurul Tratatului de Stat din 15 mai 1955, nu s-a destrămat decît în 1966. La această dată, Popularii conduși de Josef Klaus, cîștigînd majoritatea absolută, i-au trimis pe social-democrați în opoziție; ei au cunoscut la rîndul lor experiența opoziției din 1971 pînă în 1983, dată la care "Marea Coaliție" a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a discutat deja. Semnificativă și anticipativă este distincția sa între lege ca "dispoziție generală aplicabilă la mai multe cazuri" și ceea ce Italia sînt numite leggine, legi minore identificate de Bagehot drept "măsuri legislative care răvășesc colecțiile noastre de legi și destramă comisiile parlamentare" și sînt "aplicabile numai unui singur caz" [ibidem, 145]. În limbaj italian, acestea din urmă sînt numite leggine fotografia. Guvernul și cheltuielile În concluzie, Bagehot consideră că ar fi necesară adăugarea unei a șasea funcții, financiară sau de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de copii (Căprița copiilor, Căiuții copiilor), de fete (Drăgaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu măști), de însurăței (Malanca, Geamala) și de vârstnici (Moșnegii, Munții, Urâții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
se elibereze de legături, inițieri mistice în labirint, în cursul căreia omul învață cum se dezleagă nodul labirintic, pentru a-l putea desface atunci când sufletul îl va reîntâlni după moarte, îi corespunde inițierea filosofică, metafizică, al cărei scop e să destrame vălul ignoranței și să elibereze sufletul din lanțurile existenței." (Ibidem, p. 146). 204 "Cercetând simbolismul ascensiunii, creațiile subconștientului prezintă o structură și o semnificație perfect omologabile, pe de o parte, cu miturile și ritualurile ascensionale și, pe de altă parte
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și fantasticul progres înregistrat în cei 18 ani ai guvernării sale. E dureros până la lacrimi să fii silit să-l proslăvești pe cel care te-a îngenuncheat, care ți-a luat pâinea de la gură, libertatea din suflet, care ți-a destrămat familia și anihilat speranțele. Toate acestea le-a reușit demonstrația din Piața Aviatorilor. O demonstrație de tristă amintire. O demonstrație care va vorbi generațiilor viitoare despre gradul de decădere la care poate ajunge un popor ale cărui destine au încăput
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anul 395, el fiind ultimul împărat al Imperiului Roman unit, era firesc ca Imperiul Roman divizat să conducă și la divizarea bisericii creștine. Chiar dacă aceasta a rezistat peste șase secole la unele dificultăți insurmontabile, cu un Imperiu Roman de Apus destrămat de puzderii de triburi, mai ales germanice. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1049-1058) au desăvîrșit ruptura în anul 1054, cînd a avut loc așa numita Marea Schismă. Gîndurile mele erau provocate și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a poporului creștin în sînul religiilor moderne: ea cristalizează pulsul vieții. A te organiza înseamnă a supraviețui. Acest "întîi să trăiești, apoi să faci filosofie" nu se aplică colectivităților, deoarece ele își datorează viața "filosofiei" lor. Un grup istoric se destramă și moare imediat ce încetează să-și decline transcendența care îl constituie ca grup (sau de cînd încetează să o înlocuiască pe cea aflată în declin). Nu spunem deci: "așa mediu, așa produs" în felul lui Taine sau Marx. Fiindcă un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiind lași și "nicodemiți" (Du bist nicht fromm!). Guvernarea oamenilor găsindu-și temei în fidelitatea pentru Scriptură, filologia înlocuiește teologia ca regină a științelor; și filologul își riscă pielea fiindcă poate, într-un fel, dacă nu să clădească și să destrame un regat, cel puțin să-l incite la asta pe Luther, care aruncă șpalturile în fața Romei și sfîrșește prin a se întoarce împotriva calicilor și prin a-i pune la zid cu una din cărțile sale, Împotriva bandelor asasine jefuitoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îi convine dintr-o anumită știință, în mod riguros în afara orizontului de așteptare: egalitatea tuturor, libertatea fără limite și fraternitatea universală. Doar subliniind că toată acțiunea de transformare colectivă este supusă unui sistem tehnic de transmisie, mediologia: politică poate să destrame considerațiile inutile ale teoreticienilor acestei situații (aprecieri asupra scopului și a mijloacelor, de exemplu) și să determine cîștigarea unui timp prețios pentru fiecare practician sau aspirant la putere democrat sau tiran. Mediologia politică va atrage atenția, în mod paradoxal, asupra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
starea de rău despre care pomeneam se manifestă și prin alte simptome: greață, senzația de inconsistență, de leșin, dureri generale și un fenomen mai special pe care-l suportă „corpul“ meu - pe la margini, el începe să-și piardă luminozitatea, se destramă și se întunecă. Ca de fiecare dată când sunt în impas, merg la înger și îi cer lui să limpezească lucrurile. Îl implor cu înfățișarea mea de copil nevinovat (chiar, semăn cu un copil nevinovat care îl roagă ceva pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în carne vie: adio, prietene! Notiță a lui Mihai Am îmblânzit „duioșiile“, primejdioase altădată... „Duioșiile“ nu mă mai destramă! Décembre, 1952 Vœu de renonciation et de solitude... Le Grand Pan est mort... Les soirs, les fantômes du passé me hantent... Plongé dans la tristesse, presque comme dans la stupeur. Je ne trouve du repos que dans deux attitudes diamétralement
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și dispăru în lumină. Pe pământ însă ploaia continua să cadă în picături rare, obosite... Pentru Paul, care fusese mobilizatorul celor două familii și veriga lor de legătură, Casa aceasta comună nu mai avea nici un sens. Bucuriile ei s-au destrămat, au rămas doar grijile și responsabilitățile. Totul fusese o mare iluzie!“ Până la urmă am renunțat însă la ideea de a scrie acest roman atât de melodramatic și, pentru că tot eram student al Insti tutului de Teatru și de Cinematografie, am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]