3,056 matches
-
meu. Iată, mi-am zis, un băiat care Încă Își iubește familia. O familie atît de unită Încît se strînge laolaltă În fiecare săptămînă. Ce și-ar mai putea dori o fată? Avînd În vedere că propria mea familie se destrămase cam pe cînd murise mama, nu aș fi putut gîndi altceva. Să nu credeți că fusese distrusă cea mai fericită dintre familii. Mama era alcoolică, imprevizibilă, manipulatoare și obsedată de propria persoană. CÎnd era trează, era În stare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a devenit realitate atît de repede. Am petrecut luni În șir urlînd unul la celălalt, dormind cu spatele Întors, abia adresîndu-ne cîte un cuvînt, iar acum, cînd chiar reușim să purtăm o conversație calmă, căsnicia noastră e pe cale să se destrame. Așa, pur și simplu. În cîteva minute, totul s-a isprăvit. Mi se pune iarăși un nod În gît și iarăși Îl Înghit. Nu știu la ce mă așteptasem. Poate să ne certăm mai mult, să discutăm mai mult. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
De-ar ști Linda... Nu-mi termin propoziția, căci nu e necesar. Michael pare la un pas de a izbucni În plîns și, În timp ce Lisa Îl dă din drum ca să se posteze În fața lui, realizez că prietenia noastră s-a destrămat Într-o clipă și că nu mai există cale de Întoarcere. — Nu Înțelegi. Michael și Linda sînt nefericiți de mulți ani. Noi doi ne iubim. Nu e vorba doar de o aventură de duzină. — Linda știe că o s-o parăsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de murdărie. Desigur, era vorba despre o iluzie optică, despre o răsfrângere a luminilor pe aurul icoanelor. Totuși, mie îmi plăcea să cred că fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata cât de puțin timp îi trebuia lui Abbatôn să șteargă ceea ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să nu cuteze să-l tulbure pe Faroald, dar nici să-i uite numele. Iar tu, Faroald, rămâi în codrul fără de sfârșit al Walhallei și nu ne mai călca locuințele, să nu cumva să vii să ne arăți cum se destramă carnea pe tine! Fiecare luptător și-a aruncat săgeata frântă pe mormânt. Au venit longobarzii și din ținuturi îndepărtate zile-n șir să-și arunce săgețile. După care, deasupra mormântului au înălțat o casă, semănând cu ultima în care locuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhatului. În ceea ce privește Roma, pot să făgăduiesc: nimeni nu se va atinge de ea deocamdată. Era încântat, cel puțin așa mi s-a părut. Ducându-și o mână la piept, ca și cum și-ar fi oprit o durere, a continuat: - De ce Rotari destramă ceea ce eu am țesut cu atâta strădanie? Se referea la arianism, din nou dominant în rândurile longobarzilor, iar eu am răspuns așa cum se cuvenea din partea unui ambasador: - El nu destramă, ci dă norme și întăriri realității. Scopul este, oricum, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-ar fi oprit o durere, a continuat: - De ce Rotari destramă ceea ce eu am țesut cu atâta strădanie? Se referea la arianism, din nou dominant în rândurile longobarzilor, iar eu am răspuns așa cum se cuvenea din partea unui ambasador: - El nu destramă, ci dă norme și întăriri realității. Scopul este, oricum, același: apărarea Cuvântului și menținerea păcii în rândurile supușilor. S-a auzit o rumoare înfundată, și unul dintre episcopii din spatele papei a spus: - Voi dați iudeilor perfizi aceleași drepturi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
speriat de posibila izbucnire a războiului, Zogru se aventurase în mii de oameni, încercând din răsputeri să-i influențeze pe politicieni, să-i liniștească pe cei speriați, să mențină o armonie care nu mai avea nici un motiv să nu se destrame. În acest an al agitației generale, abia prin vară și-a adus aminte de căpitanul Gică Stănescu, din neamul lui Iscru, într-o zi de iulie, în care a și pierdut legătura cu el, după o noapte petrecută la Balcic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau. Cu ochii în lacrimi strigau, Moartea celor dragi vedeau. Neștiind ce se-ntâmplă Cu-a lor viață, cu-a lor trai, Ei erau luați de ape, Furați din colțul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi! Soarbe-i zbaterile nebune și Nu te lăsa pierdută în idealuri frânte! Uneori viața-mi pare un biet impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor înaintați în vârstă încă de când au venit ei pe lume, ajunseseră în pragul morții. Simțindu-și aproape sfârșitul, i-au chemat pe cei doi băieți și i-au sfătuit să cârmuiască înțelept țara, să nu lase împărăția să se destrame ori să fie cucerită de cei râvnitori de pământ străin și împreună, unindu-și forțele, să fie încredințați că vor izbuti să iasă victorioși din orice încercare. Ca să poată conduce împărăția, va fi nevoie atât de neînfricarea și vitejia lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acasă. Eu m-am uitat atunci la Csákány, la fața lui plină de semne și cicatrici, și i-am zis că da, o s-o fac, și am deschis plicul, hârtia gălbejită, subțiată de atâta purtat prin buzunare, mi s-a destrămat printre degete, am scos buletinul, de pe coperta cenușie, unsuroasă, stema și scrisul dispăruseră aproape cu totul, ei, și atunci l-am deschis și am privit la fotografia de-acolo, de pe prima filă, era una proastă, alb-negru, Csákány să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Înlănțuiți, pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană adevărată, iar această senzație dădea un ce sfâșietor fiecăreia din clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
alături de o nevastă nouă care‑l instruia la marginea patului: - Spune‑i că‑l iubești. Haide, spune‑i‑o! Și profesorul a bolborosit moale: „Te iubesc”, când era limpede ca lumina zilei că‑l ura. Se detestau reciproc. Ravelstein a destrămat acest moment imposibil cu un zâmbet de aur, dar nu mai era În stare să intervină. Categoric, Smith era furios pe noua soție. Dar nimeni nu avea autoritatea să le ceară soților Smith să plece de lângă pat. Așa Încât era potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fel de fel de medicamente și nu știe singur pe ce lume e. A doua zi, când Ravelstein a adus vorba, l‑am informat: - Nikki a procedat cu mult tact. N‑a răspuns la nici o Întrebare. Dar petrecerea s‑a destrămat foarte curând. - Nikki nu răspunde niciodată la Întrebări. Din toate colțurile se ridică Întrebări mute, dar el nu le ia În seamă. Acest lucru presupune o anumită doză de tărie. - El a Închis noul video. Cred că eu nu m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Kjus, moment în care magia se rupe, fata îl apostrofează și-l acuză că bate câmpii, cine a mai pomenit de cancer exploziv sau de șerpi cu piele dură care locuiesc în gheizere?! Tot atât de încet ca la venire, grupul se destramă. Unii nu cred că întâmplările înfățișate sunt minciuni, stau într-un echilibru precar între acceptare și respingere, iar Kjus, sărmanul, se află la limita capacităților sale imaginative. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o fostă ascultătoare entuziasmată. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că, în timpul absenței mele, Platon crescuse cu un metru, și acum arăta ca un pin. Era de înălțimea mea. - Îți mai pun? - Nu, nu, sărut mâna, e suficient. Ați pus și îngrășământ, nu? - Păi sigur că da, făcu maică-mea, destrămând o pânză de păianjen de lângă ușă. Ei, cum mai e, se apropie apoi de Platon și-i mângâie ramurile, o să-ți fie dor? - O să-mi fie, mai ales că aș vrea să vin și eu cu voi. Vorbele astea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o încânte. — Da, i-a răspuns aproape șoptind Laura. Groaznic. Hugo s-a uitat furios la ea. Nu pot să-mi dau seama de ce. Pentru că, evident, mă simt grozav. Niciodată nu m-am simțit mai bine. Mariajul meu s-a destrămat și sunt pe cale să-mi pierd fiul. Ambele situații datorându-ți-se, în mare măsură, ție. Așa că fă-mi, te rog, favoarea și dispari de-aici. Hugo se așteptase - ba chiar sperase - ca, la auzul acestor vorbe, Laura să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pumn în aer.Nenorocitule, uite-o pe Lucia! Nu-mi pot explica, totuși, ce caută ea în spatele unui dric în care mortul sunt chiar eu și cum de s-a ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea îmbrățișării materne
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
băiatul preaiubit...doar, două săptămâni. ”-... Mamă unică, mamă scumpă, se întrebă Iorgu, ce ți-a adus el în cele două săptămâni... Ce ?! Nimic, sau doar un adaus de tristețe ascunsă.” Ea, cu instincul ei de mamă, a simțit cum se destrămau legăturile lor... Și, cât de nesigur îi era viitorul acolo, departe, peste mări și țări. Cu ce bucurie să se fi întors el!? Cine știe ce mocnea în sufletul lui!... Telefoanele lui dese și atât de călduroase, din ultima vreme, au avut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de luminile unor profesori iluștri ca D.D. Roșca (acesta-i decan, numit prin ordinul ministrului filosof Ion Petrovici), Lucian Blaga și Liviu Rusu. În 1942, Petre Hossu obține premiul pentru teatru al universității pentru piesele Într-un act Lumina se destramă, Mirele, Colindătorii, Fecioarele Nunții, Mări defuncte și Întoarcerea fiului risipitor (aproape toate de inspirație evanghelică). Premiul e acordat de istoricul literar Dumitru Popovici (1902-1952). Toate aceste producții dramatice vor fi publicate În revista sibiană „Luceafărul”, În anii 19431944. Din inițiativa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am Început școala, Îmi petreceam cele trei ore dintre venirea mea de la școală și sosirea alor mei de la serviciu cu ușa de la apartament larg deschisă. Atunci ființele cleioase se scurgeau pe holul blocului, atrase de goliciunea alb-murdară a pereților. Se destrămau Însă instantaneu, la prima deschidere a ușii de la intrarea În bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ieftine. Stăteam În cada umplută cu apă fierbinte În timp ce el cânta la pianină. ZĂceam În apă cu ochii Închiși și mă Întrebam unde se va rupe povestea. Din ce loc va ceda, În ce punct sensibil va Începe să se destrame. Poate chiar de la pianină, al cărei cântec ne unea și ne despărțea În același timp, chiar În acea secundă ? Ce ar fi putut sta vreodată În calea iubirii noastre ? oricât mă străduiam, nu puteam găsi nimic care să nu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești În cap. Poveștile : mași-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]