2,185 matches
-
și să-l ierte că se Îngrășase puțin sau că uitase iar să-și schimbe cămașa pentru sâmbătă și că avea obiceiul să-i corecteze tot timpul ebraica. Se Întorceau acasă și făceau dragoste ca și când s-ar fi aflat dincolo de deznădejde. În 1965 Yael fu nevoită să plece cu un contract special să lucreze la centrul de cercetări al uzinelor Boeing, În Seattle, În nord-vestul Statelor Unite. Fima refuză s-o Însoțească, pretextând că o perioadă de despărțire le va face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pământ prielnic.” I. L. Caragiale 767. „Vă mai aduceți aminte de cea dintâi carte pe care ați citit-o? Pentru iubitorul de literatură cea dintâi carte citită odinioară în copilărie se așează în rafturile amintirii alături de întâia dragoste și de întâia deznădejde. Ba chiar, amintirea primei cărți citite trece de multe ori înaintea celorlalte. Ea înfățișează cea dintâi mare bucurie a închipuirii, prima noastră aventură intelectuală, cea dintâi călătorie dincolo de realitate și, fără îndoială, cel dintâi prilej de-a ne adânci în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
migrare. Brusc, un stol de gâște sălbatice s-a ridicat și a zburat în V. Numai una n-a avut putere și a rămas jos. A început să se zbată, să țipe sfâșietor, cu gâtul întins. Atât de mare era deznădejdea gâștei singure, încât Rodica spune că i-a venit să plângă de milă. Când deodată, stolul s-a întors și gâștele s-au așezat în jurul păsării neputincioase, au atins-o cu ciocurile, cu aripile, până s-a potolit și n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
era acoperit cu o tunică de un albastru scânteietor. Veșmântul acesta ascundea toate celelalte vestigii ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare prin propriile-i forțe. Korita îl întrebă pe Grosvenor, cu deznădejde în glas: - Cum o s-o faci să înțeleagă că ești dispus să te lași hipnotizat, în schimbul unor informații? Fără să spună un cuvânt, Grosvenor se ridică și încercă să deseneze pe o tablă neagră imaginea. Repetă de zeci de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am de ce să mă tem!" își spuse, îmbătat de propria-i putere. Se simțea sporit deopotrivă fizic și mintal. Roiuri de electroni liberi țâșneau din organismul lui, căutând să se unească cu electronii altor structuri atomice. După atâția ani de deznădejde, era în sfârșit salvat! Indiferent ce avea să se întâmple, controlul asupra sursei de energie a acestei cuști îl va izbăvi pentru totdeauna de vechea neputință de a-și dirija mișcările. Nu va mai fi niciodată la cheremul capricioasei forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poate fi de cel mai adânc interes, că vine de la Dumnezeu sau de la o sursă nedeterminată care ar trebui să poarte un alt nume, tu Însuți, o instanță finită, ești obligat să aștepți, dureros, anxios, cu inima frântă, În această deznădejde galbenă. Și de ce? Dar trebuie! Așa că zăcea și aștepta. Și asta nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente. Evenimentele se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
timpul, că civilizația În minoritate putea fi transmisă marilor mase și că erau posibile condiții ordonate pentru acest transfer. Condiții decente, În stil britanic, victorian-eduardian, neproscrise, nelunatice, condiții agreabile. Dar În timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-a copleșit deznădejdea. A comparat rasa umană cu niște șobolani Într-un sac, zbătându-se și mușcând cu disperare. Chiar a adus a șobolani Într-un sac. Într-adevăr. Dar acum mi-am epuizat interesul pentru Wells. Și sper că și pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu sticle de suc, dar tot se făcuseră portocalii. (... Ă Firește, case ca aceasta erau peste tot, obișnuite în rândul celor care se zbătuseră cu disperare să acceadă la stratul inferior al clasei mijlocii - chiar pe margine, agățându-se cu deznădejde să nu alunece înapoi -, însă nu reușeau să se țină suficient de tare de această margine, iar casa aluneca înapoi, nu în sărăcia pitorească pe care le plăcea turiștilor s-o fotografieze, ci în ceva cu adevărat dureros de privit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și va fi cald și sângele Moldovei va curge pe văile morții. Va fi tristețe și va fi Înfrângere. Dușmanii vor stăpâni țara, iar tu te vei ascunde, alături de voievodul tău, prin Întunecimile codrilor. Vor fi lacrimi și va fi deznădejde. Apoi veți ajunge la un om sfânt. Acel om va spune ceea ce Îți spun eu acum. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor și vei ști că am pornit spre tine. Vei vedea ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și va fi cald și sângele Moldovei va curge pe văile morții. Va fi tristețe și va fi Înfrângere. Dușmanii vor stăpâni țara, iar tu te vei ascunde, alături de voievodul tău, prin Întunecimile codrilor. Vor fi lacrimi și va fi deznădejde. Apoi veți ajunge la un om sfânt... . 1 august 1476, ora 19.00, Dealurile Sucevei Tabăra sultanului se Întindea pe o suprafață ce o depășea de trei ori pe cea a târgului Sucevei, care se vedea nu departe, În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era deprimată. Nu fusese niciodată depri mată, cu asta se consola uneori, când viața Îi devenea cu neputință de suportat. Triburile din Noua Guinee nu cunosc depresia, așadar nici eu nu sufăr de depresie, spunea ori de câte ori se simțea copleșită de deznădejdea lumii din jur. E drept că așa ceva nu i se Întâmpla adesea, uneori era totuși cuprinsă de o cruntă lehamite care o storcea de puteri, de speranță și de dorințe. Asta se petrecea mai cu seamă În răstimpul dintre Întoarcerea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
N-ar trebui să renunți. Nu, pentru unul ca mine nu-i nici o șansă. A fost o mare naivitate să-mi Închipui că aș putea să duc la bun sfârșit așa ceva, ca un occidental. Vorbea fără amărăciune, dar cu o deznădejde atât de adâncă, Încât părea aproape indiferent. Nu poate fi urnit din atitudinea asta, s-a gândit Margaret profund nemulțumită. — De ce vorbești așa, a exclamat ea, Încercând să nu pară pretențioasă. Poți să faci tot ce-ți pui În minte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu toate că obârșia lui se afla departe de aceste locuri. Adevărul este că pentru Adam, ca și pentru Karl, viața În acel timp fusese simplă, fericită și netulburată de nimic, așa cum nu e decât pentru cei care Își caută fericirea cu deznădejde. Zilele se scurgeau liniștit și fără griji, pline de tot ce pot visa tații și fiii să facă Împreună. Construiau zmeie cu forme de păsări, care uneori Își luau avânt spre cer cu mare ușurință, alteori, cel mai adesea, se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au revoir, cum se zice. — Au revoir! Margaret a ajuns acasă pe ploaie. Drumul Îi luase cam două ore, iar potecile fuseseră noroioase. Alunecase și căzuse rău pe un umăr, o mai durea și gâtul. Se simțea pătrunsă de o deznădejde cu neputință de Înlăturat, atât de intensă și de Întunecată, Încât Îi trecea prin cap că ar fi ceva organic. I se făcuse greață și avea gura amară. Poate că răcise, s-a gândit pe când Își ștergea părul și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste va face durerea să revină, astfel Încât s-a găsit captiv Într-o ciudată stare intermediară. Voia cu un fel de deznădejde să se lase alinat, Însă Îi era cu neputință să și o Îngăduie. — Cred că ți-ai rupt o coastă, i-a spus Z. Ai o vânătaie urâtă chiar În locul ăsta. A Încercuit cu arătătorul o suprafață mică de piele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Într-un târziu, Stanca s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai pierde, părul îi încărunțise și în jurul ochilor erau săpate adânc urmele deznădejdii unui trup prea zbuciumat... I s-a făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit-o din trupul ei și care acum agoniza la capătul celălalt al cerului. Parcă deslușea toate tainele vieții ei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu spumele lor de dragoste vor să te simți ca un înger peste toate aceste singurătăți de iubire. Nimic n-ar putea să mă împiedice atâta timp cât urmează destinul. Numai sângele meu ar putea să roage iertarea din ultimul strop al deznădejdii, când printr-o suflare s-ar asemăna cu izvoarele anilor ce devin fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
crezi că el s-a lăsat mai prejos? M-a străpuns cu doi ochi albaștri spălăciți, a pornit motorașul de cincisprezece cai și spre uimirea tuturor, am ieșit din port. La fiecare ponton depășit, spaima creștea în mine. Priveam cu deznădejde fiecare șansa care trecea pe lângă mine, șansa de a rămâne pe uscat. El privea mândru [n față, nici măcar nu mă mai băga în seamă. Știa că în curând voi bâzâi să fiu lăsat la mal. Acum câteva minute eram sigur
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lumină ciudată care ascunde formele și-ntunecă parcă și mai tare!...Sînt așa de orb de lumină că vreau să trec prin lucruri. V. tînăr, e unul din momentele în care trebuie să te privești și să te declari. Cînd deznădejdea face ca toate apele să se scurgă înspre moarte, doar urletul te mai poate salva de la ștreang. „-Ce se întîmplă?“-spun-„Visez vindecarea și toți ies din mîinile mele purtînd cancerul sufletului meu încă neînfrînt“. „-Mi-e teamă că ai s-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nebunie. Robinson, golind lumea de viață, se descoperă gol. Mort umblător, părăsit de spirit. Molipsit de tăcerea spațiului. Îmi spun: „-Gîndind asupra mea, descopăr categorii ale singurătății și golului din mine. Dar și grade diferite de umplere: bine, rău, fericire, deznădejde. Iar toate acestea, moarte și repaus, dăruire ca și primire, capătă contururi de spațiu. Sînt munți și cascade, dealuri blînde și mări succesive. Se naște un peisaj în care cutreier. Pustiu. E o țară numai și numai a mea. Toți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă nu și sentința... „Știți?” Își Întrebă el scurt colegul. Noimann Își Întoarse fața spre perete și gemu. „Sau măcar aveți, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bârfitorilor și invidio șilor, dar am demisionat din acest job. Da și bârfa a devenit un job și din ce în ce mai mulți se înscriu în acest job pentru că este indispensabil pentru mintea umană, care a acumulat cu trecerea timpului multă frustrare, frică, deznădejde și lipsa speranței. Este adevărat că s-au închis multe fabrici, instituții, uzine, etc. Dar s-au deschis alte posibilități pentru omenire, mult mai plăcute și interesante, întotdeauna, când o ușă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să le rânduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plângea soarta și‑și căina bătrânețile; cum nu‑l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă un neisprăvit, căci nu văzuse nici opere de artă, nici marea n‑o văzuse omenește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare când se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să‑mi notez cât mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncând Încă o privire peste ultima pagină În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]