2,118 matches
-
ca Agamemnon, căruia îi recunoaște meritul de a fi fortificat bine tabăra ahee, chiar dacă nici parapetul nici șanțul nu pot opri, în absența lui, a lui Ahile, avântul lui Hector. Hector, despre care tot el spune, într o clipă de deznădejde, că este cel mai viteaz dintre vitejii pe care i-a hrănit pământul Troiei și că, decât să piară înecat de ape, ar prefera să fie omorât, în luptă, de el. Știe să cedeze evidenței și să-și recunoască greșeala
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fusese, se afla acum, printr-o parcă deliberată perversitate a răului din lume, prins în încleștarea unui copac, altoit în neputința de mișcare a unei făpturi vegetale. Pinul acela ne apare ca un arbore care-ar striga sub cer de deznădejdea înrădăcinării sale în pământ. Apoi ajunge pe insulă Prospero, iar tot ce mai urmează este condiționat de relația lui Ariel cu fostul și cu viitorul duce de Milan, adus acolo, cu copila lui, de vânturi și de soartă. Avea să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și harurile Sale, pe careni le-a dăruit, iar de cealaltă păcatele și reaua întrebuințare făcută aSfintelor Taine, a Sfântului Trup și Sânge, a insuflărilor și luminări-lor pe care mi le-a dăruit și tuturor celorlalte daruri. Câtă spaimă șice deznădejde mă va cuprinde atunci!Fiecare osândit va zice: mult a făcut Dumnezeu ca să mă mântuiască. Câte binefaceri firești ale harului mi-a dat ca să mă convingăsă-L iubesc! Câte insuflări, câte iluminări, câte taine - ca să mă aducăpe calea mântuirii! M-a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
modul de a ne adresa sau nervozitățile și tensiunile noastre, schimbăm fermitatea (accentuare sau slăbire), schimbăm modul de manifestare negativ al afecțiunii noastre, modul de comunicare, modul de a ne controla etc., etc. Astfel încât să nu etichetăm copilul, căzând în deznădejdea că nu se mai poate face nimic, atât timp cât nu am făcut tot posibilul cu ajutorul unui psiholog. Înainte de a hotărî că copilul nostru are nevoie de un psiholog sau e ceva în neregulă cu el, trebuie părintele să meargă primul să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
raport, comicul nu se pune în termeni rezolutivi și de soluționare (va rămâne o necunoscută), ci în termeni de aproximări succesive, de interpretări relative și provizorii"1. Imposibilitatea epuizării prin "analiză în retortă" a acestui fenomen complex generează, paradoxal, nu deznădejdea, ci dimpotrivă, determinarea, ambiția continuării demersului critic, speranța decriptării acestei "enigme"2 care își exercită puterea de fascinație de milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la puncte de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
povestea Anucăi și a lui Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în sinea lui, și se pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din casă, striga el cu deznădejdea omului disperat, către locul pustiu și plin de bălării. Locul acela, din poiană, pe care a fost casa pădurarului, îl chema... îl atrăgea irezistibil ca un magnet. Acolo, la marginea lizierei de fagi și goruni, de peste deal de Șuletea, doar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria neprihănită, a celor ce-au visat alte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
împinsul spaghetelor cu furculița prin farfurie și își privi consternată prietena. Dar nu e nevoie de așa ceva, desigur, spuse ea. Doar nu e nimic în neregulă cu resursele umane din Dublin. —Ți-am mai zis. Anna avea o expresie de deznădejde pe față. — Oamenii de acolo vor să reconsolideze toată firma. Aiurea! exclamă Darcey. Există totuși o diferență între cele două companii. Știu că e vorba despre o preluare și că ei sunt acum la cârmă, dar asta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Neil furios. Pare un om de rahat și nu merită să te mai gândești la el. Darcey, eu te iubesc, m-am căsătorit cu tine. — Da, dar dacă te saturi de mine și apare cineva mai bun? Îl privi cu deznădejde. Jessica Hammond e frumoasă și deșteaptă. —Tu ești frumoasă și deșteaptă, zise Neil. Nu mă minți. —Darcey, ești superbă. Te iubesc. Și știi și tu că ești deșteaptă. Isteață, poate, recunoscu ea. Asta e altceva. Dar nu sunt... nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era chiar mai mic decât cel pe care l-ar fi putut obține de la Armata Salvării. Câțiva dintre evreii care așteptau la rând În spatele ei s-au uitat la mine cu o expresie care trăda un amestec de speranță și deznădejde. Asta m-a făcut să mă simt la fel de În largul meu ca un pește pe uscat și, fără un motiv anume, am simțit ceva asemănător cu rușinea. Gert Jeschonnek era de cu totul alt calibru. Teatrul lui de operațiuni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cufundă și mai mult în tăcere, îmbolnăvindu-se de amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre lumea de dincolo, ducând cu ea speranța deznădejdii. Lăsa trei copii stingheri, pe care-i luă,milos, Dumitru, fratele cel mai mic al tatălui. Războiul tocmai se sfârșise. Nemții fuseseră alungați, locul lor fiind luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă-ndoiam nici o clipă că filamente nervoase, tuneluri secrete și canale subpământene leagă cei doi poli ai unei aceleiași Căderi într-o rețea împăienjenită de 53 oroare. în visul meu senzual mă prăbușeam din ce în ce mai adânc, cu ură și dragoste și deznădejde, în jegul extatic al cărnii. Am descoperit paradisul când, foarte devreme, am plecat într-o excursie în împrejurimi. Diminețile erau reci, așa că toți purtam pulovere, pe care spre prânz aveam să ni le legăm în jurul mijlocului. Gașca pestriță de vreo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta, răvășită, numele celui care o pătrundea: "Victor!" Dumnezeule, am visat sau am trăit orele care-au urmat? Dacă am visat, visul meu m-a impregnat de miros de femeie și mi-a îngreunat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în cuvinte, înserarea tăcută, Mai târziu, după cină, Theo îngândurat în fotoliu, Mă aude intrând și-mi face un gest vag cu mâna să mai rămân, Nu mi-e somn, vorbește el, cât mă chinuiesc în nopțile astea fără somn! deznădejde e în glasul lui, Mă las și eu în celălalt fotoliu din cameră, pe măsuța dintre noi caiete cu schițe, patul lui făcut, pregătit dinainte de mama, și eu sesizez că de fiecare dată când intru seara după el în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
departe la slujba noastră, Doamne miluiește! Doamne miluiește! Simțind mirosul de tămâie, trupul înveșmântat cu culori țipătoare al Floarii din Drăgosteni, prăvălit înaintea altarului, se scutura greoi de toate păcatele lumii sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, VIII Scriu din deznădejde acum, atâta lume în jurul meu și eu sunt, Doamne, atât de singur, scriu din neputință acum, mănăstirea unde am crescut eu nu mai există, din disperare scriu acum, că nu voi fi în stare să îndeplinesc ceea ce mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai puțină lume în curtea mănăstirii, cei veniți pentru praznicul de ieri au plecat fie de aseară fie în cursul dimineții de astăzi, mănăstirea începe parcă să respire, soarele se pregătește pentru saltul peste pădure, și nu pot decât cu deznădejde să mă gândesc la bucuria copilărească a lui Theo că va veni la mănăstire să termine lucrarea, cum să-i spun tot ce-am auzit astăzi?! fără voie pașii mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu încă n-am făcut nimic, poate ar trebui să renunț și să, Întorc pagina, nemulțumit oarecum de tăcerea pe care o lasă Theo asupra acestui timp încărcat de grele amintiri, n-a scris nimic despre acele zile ale deznădejdii în care eu, cu mintea mea necoaptă, îl vedeam luptându-se de unul singur cu dușmani nevăzuți și încercam, fără sorți de izbândă, să-i înțeleg chinul, las caietul lui la o parte în iarbă și-ncerc să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu o evreică, îmi sună mie în minte ca un dangăt de clopot, m-au făcut să decid întoarcerea, când România a intrat în război alături de nemți m-am înrolat imediat ca medic militar, m-am înrolat din orgoliu, din deznădejde, dintr-o mare durere sufletească și am ajuns în Rusia, Și eu aș vrea să știu care era durerea sufletească a părintelui, dacă are legătură cu nefericita poveste de dragoste cu o evreică, cu siguranță are! și luna se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în fața nenorocirilor de pe front m-am trezit neputincios cu minuscula mea trusă medicală cumpărată din Zürich și plin în cap de firele mătăsoase ale unor concepte medicale ineficiente în fața trupurilor însemnate de schije, și în astfel de momente te apucă deznădejdea, Și eu am impresia că povestea părintelui e istoria propriei mele vieți, spusă de o gură străină, Operam de multe ori fără anestezic, tăiam în carne vie și n-aveam timp de cuvinte, rănile soldaților erau reale, suferința lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-a auzit prima dată în viața ei rostind, te aștept și cerșind și e prea târziu, 10 aprilie, deschid acest caiet doar ca să nu mă gândesc, nu l-am deschis de câteva luni, ce-aș fi putut scrie?! disperare, deznădejde, dor nevindecat, absență din propria mea viață, dacă mă uit în urmă nu văd nimic, aștept cu nerăbdare să mă întorc la biserică și să pictez, aș pleca în clipa următoare, am deschis acest caiet ca să scap de gânduri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să nu le dai decât Anei, l-am dăscălit eu, ceri s-o vezi pe Ana, îl aștept la capătul străzii, i-am trimis și un desen, portretul ei făcut din amintire, din amintiri tandre și delicate și nu din deznădejdea neputinței, de ce stă atât de mult copilul ăsta?! o zi superbă de început de mai, prin grădini miresmi de primăvară dulce, înfloriți pomii, liliacul și sufletul meu plecat în pribegie grea, n-am mai văzut-o pe Ana de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
posibil, în jos și nu i-a văzut pe oameni decât de la nivelul genunchilor. Asta a mers, până când un refugiat bosniac a încercat să îi vândă un număr din Big Issue expirat. Instantaneu, a fost lovită de un val de deznădejde. Și a urmat ceva și mai rău - chiar de la doctorul McDevitt. —Cum te înțelegi cu Prozac-ul? întrebă el. —Bine. Vă rog, domnule, spus ea cu un zâmbet slab, pot să mai iau? —Efecte secundare? —Doar niște greață și frisoane. — Pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]