1,852 matches
-
situează la polul opus al confuziei tautiste". Fără îndoială, e ușor derutantă simplitatea soluțiilor propuse față de tușele apocaliptice ale tabloului schițat anterior, mai ales că autorul le lasă la un nivel destul de general, în contrast cu minuția cu care a descris efectele diabolice ale comunicării confuze. Bernard Miège în Societatea cucerită de comunicare întreprinde o critică a teoriilor "generale" referitoare la comunicare, printre care se înscrie și investigația metaforică a lui Lucien Sfez. Miège îi reproșează autorului cărții de față că refuză să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
înregistrat abia în Dicționaru... lui August Scriban. Autorul îl ilustrează cu un exemplu cules din Viața Romînească, nr.1/1911, anul publicării „Plumbului” în cealaltă revistă ieșeană, Versuri și proză. Elanurile religioase 1. Opere, 2, ediția cit., p. 168. Exaltarea diabolicului e un fapt frecvent în toate artele epocii, nu numai în poezie. 2. Opere, p. 131. 3. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 344. 4. Opere, p. 41. 5. Ibidem, p. 121. 6. „Dintr-un text comun”, loc cit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
insultînd un critic mort de curînd?... Altul, exasperat de niște parodii care i-au bagatelizat opera, n-a ajuns să-i facă sifilitici, într-o revistă, pe autorii acelor parodii?... Al treilea, scriind impresii din campanie, numai ca să facă pe «diabolicul», a spus că un soldat romîn a băut vinul cu care el, poetul, se spălase pe picioare... Asta a găsit el să spună, asta l-a impresionat! Nu l-a mișcat nici entuziasmul plecării, nici pornirea colosală a unui neam
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lor ascuțite înjurîndu-se colorat: Sifilitică! Prostănaco! Curvo! Falito! Schiloado! Canceroaso! Împuțito! Și oamenii care fie se pupă, fie își iau gîtul și nici măcar nu catadicsesc să se ascundă. Și atmosfera asta înfricoșătoare care pîndește de cum se lasă noaptea, aceste umbre diabolice, tremurînde, de hoți, de criminali, de monștri. În colțuri întunecate, pe străzile neluminate, unde nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite cu urdă și mărar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este cu atît mai însuflețitoare cu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
RDG sau Polonia vecine amenință RFG, ci puterea de dincolo de ele. Dușmanul este, firește, întruchiparea Răului. Nu cu multă vreme în urmă, Răul era expresia perversității aparte a unei rase, a unui popor sau a unui stat al cărui caracter diabolic se opunea caracterului nostru angelic. Astăzi Răul este ideologizat, birocratizat, tehnicizat, anonimizat. El nu mai este încarnat în persoana unui Conducător responsabil. După Hitler, Stalin și într-un anumit sens Mao, nici un individ nu mai este stăpîn al trăsnetului; la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
împrejurările au fost cu totul nefavorabile, antrenând convulsii și în cele din urmă o lungă paranteză de tip fanariot, aceea a experienței comuniste. Ceea ce se înfăptuise prin efortul câtorva generații militante a fost distrus după al doilea război mondial cu diabolică perseverență. Rezultatul geopolitic al Unirii anulat prin sfâșierea teritorială, substratul moral al acestuia fu drastic subminat printr-o politică de fărâmițare a societății, de atomizare a ei în virtutea principiului "divide et impera", timp de câteva decenii. Când totul părea definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru care Dracula apare ca aparținând unei alte rase, la fel ca valahii, în concordanță cu portretizarea lor în articolele secolului al XIX-lea. Dracula lui Stoker este înfățișat ca o adevărată "amenințare a rasei englezești" civilizate 88, scopul său diabolic fiind distrugerea integrală a civilizației, simbolizată de Imperiul britanic. Dacă ar fi să descriem relația dintre Imperiul britanic și Transilvania în termeni de centru și margine și relația dintre englez și vampir drept "ego" față de "alter ego" sau "sine" față de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culturelle et culture de l'exception", în Revue de la concurrence et de la consommation, nr. 124, noiembrie-decembrie 2001). Economia culturii se dezvoltă în Franța din anii 1970 și 1980 într-un mod destul de dinamic (Colocviul de la Avignon, 1985). În privința alianței cam diabolice între cultură și economie, ea a decis să răspundă destul de unanim că aceasta era doar o falsă problemă. În prezent, studiile economice despre publicuri fac furori, iar la cursurile de gestiune se predau cunoștințe foarte rafinate despre tehnicile de marketing
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sensul pozitiv sau negativ al cuvîntului. Structurile narative ale celor mai diverse genuri mediatice ne permit să identificăm și să înțelegem în propria noastră existență contextul, complicarea, evaluarea, eroii și opozanții, dar oferă în același timp tentația actualizării unor scripturi diabolice (asasinate reale inspirate de modele televizuale sau cinematografice). "Semiotica și structuralismul evidențiază mecanismele prin care ne construim experiența. Ele ne ajută să conștientizăm abilitățile de exprimare prin intermediul semnelor și simbolurilor și pun întrebări neliniștitoare privind forța și adecvarea reprezentărilor mediatice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
percepția practicilor divinatorii la nivelul mentalului colectiv nu a suferit mari modificări. Divinația făcea parte din universul magico-religios al acelor timpuri. Nici chiar Biserica nu nega existența magiei sau a divinației. Ea condamna doar magia neagră, punând-o sub semnul diabolicului. În 1517, Jacob Sprenger publică, la Paris, Malleus Maleficarum, iar acesta este, în fapt, punctul de plecare al constituirii doctrinei "demonologice". Inițial lucrarea era menită să-i identifice pe adepții sectei satanice, iar mai apoi a fost utilizată ca un
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
clarvăzător. "Ghicitul" și "ghicitorul" au, pe de altă parte, și o conotație peiorativă hrănită din plin de poziția religiilor oficiale față de aceste practici. Folosirea abuzivă a termenilor "ghicit" sau "ghicitor" a avut drept consecință discreditarea, blamarea și punerea sub semnul diabolicului a unor străvechi practici ce țin, în esență, de dorința oamenilor de a accede la cunoașterea ascunsă. În plus, calitatea și seriozitatea celor care practică acest gen de divinație lasă de dorit în multe situații. Toate acestea au făcut din
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
numeau a fi goetia (magia neagră) și theourgia (magia albă), între astronomie și astrologie, chimie și alchimie, numerologie, figuri geometrice mistice și matematică. Mai mult, "Biserica însăși nu nega existența magiei, ea condamna doar magia neagră ca pe o manifestare diabolică"40. Odată cu apariția doctrinei "demonologice" lucrurile se schimbă, deși inițial ea era destinată identificării adepților unei secte satanice. Scrisă în secolul al VII-lea, lucrarea lui Isidor din Sevilla despre Etimologii avea să influențeze foarte mult scriitorii Evului Mediu. Isidor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Mediu. Scorul strâns al votării textului de lege, dar în primul rând discursul liberal aveau să prefigureze nașterea unei societăți noi, eliberată aparent de vechile clișee și stereotipii. Științele magice, oculte și anumite practici nu vor fi socotite neapărat ca diabolice, ci ca ritualuri sacre încărcate cu un incontestabil prestigiu. Practic, în lumea modernă fenomenul divinatoriu are o manifestare diferită în funcție de mediul în care se regăsește: rural sau urban. Diferențele de acest gen readuc în prim-plan problematica raportului dintre religia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lume așa cum era și cum este și cum n-ar trebui să fie""215. În lumea contemporană, reprezentările și valorizările actului divinatoriu și ale celor ce-l practică sunt mult mai nuanțate. Nu totul este pus sub semnul negativității și diabolicului. Un rol important în acest sens îl joacă tratatele de parapsihologie și lucrările dedicate fenomenelor paranormale. Mediatizarea practicilor divinatorii (chiar și sub forma unei literaturi de popularizare) a avut drept efect crearea unui evantai de opinii și reprezentări, diferite de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care poartă într-un fel sau altul marca diferenței sunt interpretați ca fiind locuiți de diavol, vrăjitori, strigoi. În general, aceștia primesc valorizări negative. De cele mai multe ori mentalul social a plasat aceste trăsături sub semnul stigmatului și, la limită, al diabolicului. Ilustrative sunt manuscrisele ce au rezultat în urma proceselor intentate de către Inchiziția Evului Mediu occidental, dar și scrierile etnografice care provin din alte arii culturale. La noi, de pildă, oamenii însemnați pot fi interpretați în sens negativ sau pozitiv. Prezența unei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au un rol semnificativ, sugerând un caracter plin de contradicții. Astfel, Lică are calități certe, precum voința puternică, inteligența nativă, luciditate, temeritate, capa citate de a intui psihologia celor din jur, dar aceste calități sunt puse în slujba unui caracter diabolic (Tu nu ești om, Lică, ci diavol, îi spune Ghiță). Item 2: evidențierea modului în care evoluează relația dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe/citate comentate Relația dintre Ghiță și Lică evoluează imprevizibil, punând în evidență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și atacurile suferite în realitate, fie un sentiment de persecuție, dușmanii situându-se în exterior sau în interior. În această ultimă perspectivă este reprezentarea vinovăției care îl macină pe subiect, a conștiinței sale vinovate, a gândurilor percepute ca impure și diabolice. Diavolul simbolizează și pericolul de a ceda ispitei. Este posibil ca cel ce visează să se simtă în același timp atras de ceva sau de cineva, simțind într-o oarecare măsură riscul la care este expus. Visul pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a interpreta înțelesul ascuns al cuvintelor. De exemplu, participanții la Războiul din Golf au observat, poate, că „Saddam“ are următoarea valoare: samekh (60) + aleph (1) + daleth (4) + aleph (1) + mem (600) = 666 - un număr pe care creștinii îl asociază cu diabolicul Anticrist care va declanșa Apocalipsa. (Faptul că „Saddam“ conține doi daled sau unul nu conta pentru cabaliștii care foloseau deseori scrieri alternative pentru a obține rezultatul dorit.) Ei credeau că între expresiile și cuvintele cu aceeași valoare numerică exista o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și coloratură balcanică sesizează Edgar Papu, propunînd o provocatoare comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de excesivul prinț Salina, personajele lui Matei Caragiale au ceva încrîncenat, de delectatio morosa, de spirite subterane, unde sub orgolioasa încăpățînare turcească se ascunde premeditatul calcul diabolic. Această insistență plină de ură pe o poziție pierdută, de care ei sunt atît de mîndri în cilibia lor, trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o prea ostentativă "discreție". Ei nu au acea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea care domină morală grupului. Comparația femeilor pariziene cu modelul de păpușă este frecvență 117, sugerând rolul lor decorativ și de obiect de plăcere. În descrierea baronesei de Frémines, se merge mai departe de aparenta de păpușă, surprinzându-se caracterul diabolic al jucăriei-păpușă pentru adulți: "Une jeune femme qu'on comparait toujours à une poupée, une pale et ravissante petite poupée blonde, inventée et créée par le diable lui-même pour la damnation des grands enfants à barber!" [Maupassant, Notre cœur, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spectacle, leș causes șont leș coulisses et leș machines. Leș principes, c'est l'auteur." Academicianul Mihai Cimpoi consemnează această latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]