10,118 matches
-
îi sugerează lui Pascal originea folosirii stilului indirect liber de către Jane Austen. El presupune că acesta s-a dezvoltat din felul în care autoarea vorbea cu membrii familiei sale450. 7.1.6. Diferențierea vorbirii naratorului de cea a personajelor O dată cu diferențierea mai clară a vorbirii naratorului de cea a personajelor în romanul modern, acest element narativ a devenit mai important pentru perspectivă. Citatele din vorbirea personajelor devin mai evidente în relatarea auctorială și sînt mai proeminente, adică elementul personal sporește pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situația narativă personală devine predominantă, dat fiind faptul că celelalte elemente narative (referința la personaje prin nume sau pronume personal) apar deja în forma personală mai des decît în cea auctorială. 7.1.7. Colocvializarea vorbirii naratorului În afara tendinței spre diferențiere a vorbirii naratorului de cea a personajelor, o tendință opusă poate fi observată în romanul modern, și anume colocvializarea vorbirii naratorului. Această tehnică minimalizează diferențele dintre vorbirea naratorului și vorbirea personajelor. Studiile despre stilul indirect liber subliniază frecvent faptul că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
are o funcție semiotică importantă în cadrul continuum-ului auctorial-personal: registrul limbajului vorbit indică mai mult un mediu personal, în timp ce registrul literar al limbajului mai mult un mediu auctorial. Cînd un autor precum Hemingway renunță intenționat la potențialul unei astfel de diferențieri stilistice, poate apărea un efect specific: maniera auctorială a percepției, a gîndirii și a simțirii se poate apropia de cea a personajelor. Distanța narativă internă se reduce. Această colocvializare a vorbirii naratorului este evidentă în mod special în romanul lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deloc. În general, se poate spune că numărul de opere narate aperspectival scade vizibil atunci cînd situația narativă predominantă se apropie de situația narativă personală. Narațiunile cu situație narativă personală sînt de regulă mai clar perspectivizate, fără îndoială, însă o diferențiere absolut lipsită de ambiguitate a convingerilor personale de cele auctoriale nu este mereu posibilă aici. Cîteodată o anumită ambiguitate în această privință poate fi chiar parte a structurii operei. Un criteriu clar pentru distincția dintre viziunea auctorială și cea personală
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Overton din The Way of All Flesh și Marlow din Lord Jim). Ultimul nivel este narațiunea la persoana întîi cvasiautobiografică, în care naratorul și eroul povestirii sînt identici. Majoritatea narațiunilor la persoana întîi se găsesc aici. Prin urmare, este necesară diferențierea în continuare a rolului naratorului la persoana întîi în calitate de personaj principal. Relația dintre eul narator și cel care trăiește poate fi folosită drept criteriu pentru distincție. În plimbarea noastră de-a lungul cercului tipologic, întîlnim mai întîi un narator la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
267, 285-286, 293, 304, 312, 314, 324, 327 început narativ, 243-244, 247-250, 252-253, 281 deschis, 248 dialogul ca început narativ, 242 emic-etic, 248-250, 255 personal, 250 și final narativ, 66, 248 Konzeptionsmonolog, 266 limbajul naratorului, v. "contaminat" de vorbirea personajelor diferențiere, colocvializare, nivelare, 286-291 literaritate, 28, 31, 250 literarizare a filmului, v. film literatura memoriilor, 162 lume exterioară lume interioară, 103, 124-125, 127, 181, 189, 194, 204, 224, 230, 278, 280, 331, 310, 339-340 prezentarea lumii interioare, 103, 200-203, 205, 215
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tehnic printr-o reechilibrare simbolică a apartenenței. Fiecare nouă treaptă în mondializarea tehno-economică sporește cu o treaptă echivalentă balcanizarea etnoculturală a planetei. Fiecare nou principiu de unificare, a unei țări, a Europei sau a planetei, deplasează altundeva principiul său de diferențiere, fără a-l aboli. Ceea ce vrea să spună că: multiplul este viitorul lui Unu (și viceversa: cu cît vor exista mai multe triburi, cu atît mai mult va fi nevoie de o Organizație a Națiunilor Unite). Pînă cînd va trebui
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Creștinismul devenind doctrină oficială, Constantin s-a văzut nevoit să-i consolideze soclul pentru salvarea statului întemeiat de el. O putere centralizată se impune prin natura simplului și omogenului. Cele două naturi ale lui Hristos, atît de diferite, postulau o diferențiere între puterea spirituală și puterea temporală. Așadar conțineau în germene o posibilă slăbiciune prin dedublarea legitimului și a legalului, a autorității religioase și a puterii imperiale. Constantin avea interes să îndrepte cele două esențe către unitate pentru a atenua tulburările
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
predică. Nu analizează. Nu stăpînește arta dialogului. Nu are nici discurs, nici metodă. El povestește întîmplări simple oamenilor simpli. Vorbește prin simboluri și parabole. Apostolii înșiși, evangheliștii, se simt în largul lor vorbind. Ei fac din vorbit o marcă de diferențiere și de raliere față de farisei și a saduchei. Argumentul lor: noi nu argumentăm, noi mărturisim. "Legea a devenit Cuvînt, Vechiul Testament, Noul Testament." Epistole sau fapte, scrierile lor sînt subțiri și de circumstanță: contrariul unui discurs construit. Este facilitată astfel primordialitatea mesajului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cunoscute (mineral, vegetal - inclusiv bacteriile și ciupercile -, animal) sunt incluse, restul fiind planuri sau lumi paralele, a căror conoaștere se poate realiza doar prin intuiție. În limbaj cosmofizic, aceasta este lumea proceselor Whitehead, în care “elanul vital”, bergsonian, îmbracă primele diferențieri active, care precipită aceste posibilități creatoare către finaluri definite. Mai aproape de epoca modernă, Auguste Comte postulează o Religie a Omenirii, bazată pe o realitate transcendentă. I.3. Cunoașterea intensivă a spiritualității În ceea ce privește intuiția (Atman) am dori să precizăm cadrul epistemiologic
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
diferitelor genuri ale sale, de la un regn la altul. Și astfel, corpul eteric al omului se deosebește de cel al plantelor și animalelor (v. nota 26), lucru vizibil și în culoarea aurei (v. §II.5). În cadrul regnului uman, se constată diferențieri ale acestor proporții în funcție de rasă, subrasă, tipul persoanei, precum și de karma individuală . Mai mult, tipul pranei este dependent de felul activității mentale, gând, sentiment ori stare sufletească. O modificare revoluționară în caracterul pranei se manifestă în momentul inițial al iluminării
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
respectiv spermatozoidul, posedă deja, ca orice celulă vie, un substrat eteric (eter “supraautomat”) ce-i conferă vitalitatea, situație ce se menține și după reunirea celor două celule, ca și în toată perioada ce urmează, caracterizată de diviziunea zigotului până în momentul diferențierii. Și mai exact: Eterul “supraautomat” nu poate conferi vitalitate decât pentru o evoluție cantitativă; pentru evoluția calitativă, adică pentru ca diferențierea celulară să conducă la formarea unui embrion și apoi a unui corp grosier adecvat germenilor corpului cauzal, este necesar eter
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
menține și după reunirea celor două celule, ca și în toată perioada ce urmează, caracterizată de diviziunea zigotului până în momentul diferențierii. Și mai exact: Eterul “supraautomat” nu poate conferi vitalitate decât pentru o evoluție cantitativă; pentru evoluția calitativă, adică pentru ca diferențierea celulară să conducă la formarea unui embrion și apoi a unui corp grosier adecvat germenilor corpului cauzal, este necesar eter “energetic”, adică cuplajul corp cauzal−corp fizic să se producă înainte de formarea gastrulei. Conform , blastula este alcătuită din celule nediferențiate
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
corp cauzal−corp fizic să se producă înainte de formarea gastrulei. Conform , blastula este alcătuită din celule nediferențiate/identice, dezvoltarea în stadiile inițiale (morula și, într’o oarecare măsură, blastula) fiind doar acumulare cantitativă, iar gastrula înseamnă un salt calitativ: inducerea diferențierii, sesizată în primul rând prin sinteza de proteine specifice. </footnote> (v. fig. II.10 − 0). Urmează dezvoltarea unei noi personalități, ca embrion, făt, nou-născut, copil, adult, cu consolidarea treptată a legăturii dintre corpurile componente, conform karmei individualității. Mai mult decât
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
chiar propria identificare a individului și a destinului său cu comunitatea din care este parte". (Mercer, 1956: 46); d) integrare și cooperare oamenii dezvoltă în comunitate o conștiință de un anumit tip și o înțelegere a modului în care funcționează diferențierile umane (ca de exemplu în diviziunea muncii) în crearea și menținerea coeziunii sociale. Spiritul comunitar contribuie la ordonarea vieții sociale, în interiorul comunităților exercitându-se un control social eficace. Exisă în acest sens și abordări care asumă comunităților funcții exagerate, aspect
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un fel de grupuri restrânse ai căror membri participă intens și sunt protejați la modul colectiv. Datorită acestor apartenențe, relația cu comunitatea mai largă poate fi îmbogățită. Uneori însă pluralitatea își relevă originea normativă. Este de dorit să existe o diferențiere sănătoasă a instituțiilor și a diferitelor grupuri (personale, familiale, etnice, locale și ocupaționale), fiecare păstrându-și specificul și îndeplinindu-și funcțiile. Slăbiciunea esențială a pluraliștilor ține de faptul că ei consideră că în mod automat binele individului este asigurat prin
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
asociere este o formă socială instabilă, care în cazul în care dorește să devină mai stabilă trebuie să devină comunitate. În comparație cu forma comunală de asociere, comunitatea include o diversitate mult mai mare de indivizi și este de asemenea caracterizată prin diferențiere structurală. O importanță aparte o are în contextul lucrării de față afirmația că o comunitate naturală nu poate fi complet omogenă, nici măcar o comunitate cu adevărat organică. Pentru ca viața comunitară să fie posibilă, este nevoie de un cadru în care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
avalanșă, a creat fenomenul modern al maselor, "fenomen care n-a fost străin nici lumii antice în faza ei crepusculară și care caracterizează orice cultură în faza ei de dezagregare". (Cioran, 1990: 121) "Problemele tragice ale modernității se leagă de diferențierea și complexitatea născută din depășirea comunității. Este foarte comod să trăiești în comunitate. Dar stilul comunitar naiv nu rezolvă niciuna dintre problemele în fața cărora se află o națiune. Colectivismul, spre care evoluează lumea modernă, este mult mai complicat și mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fac dificilă analiza lor ca atare. Astăzi comunitățile puternice sunt cele centrate pe instituții, instituțiile fiind totodată elemente-cheie și cele mai sigure paveze ale comunității. Ele cuprind valorile și potențează integrarea într-o manieră în care evită omogenizarea și susțin diferențierea. Coeziunea morală a comunităților vine chiar din puterea și integritatea familiilor, școlilor, partidelor, asociațiilor voluntare la fel cum vine și din lege. "Concentrarea atenției pe instituții distrage atenția de la coeziunea psihică atât de des asociată cu ideea de comunitate. În loc să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
neputin(ei identific(rii unei ierarhii a valorilor-reper. Această confuzie cu privire la valori conduce la o cacofonie social( (n care fiecare este liber să (ș( caute drumul. Dimensiunea etnică este, desigur, prezentă în procesul identificării multiplului, multiplicitatea fiind legată și de diferențierile funcție de tipul de habitat (urban/rural), de nivelurile de dezvoltare economic(, socială etc. Bauman arată că, înainte, misiunea intelectualilor era aceea de a oferi noi cadre conceptuale ca sprijin celor ce îș( pierdeau comunit(țile (( trebuiau s( se descurce (n
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitară Asociație. Societățile urbane au o natură asociativă Relații pe bază de roluri multiple Relații pe bază de roluri fragmentate Populație puțin numeroasă Populație numeroasă Conflicte intra-rol Conflicte inter-roluri Economie simplă Economie diversă Slabă diviziune a muncii Specializare și diferențiere extreme Solidaritate mecanică Solidaritate organică Complexitate. Viață guvernată de legături interindividuale Complicație Statusuri prescrise Statusuri dobândite Societate de status Societate contractuală Statusuri totale Statusuri parțiale Rural Urban Educație dependentă de status Status dependent de educație Acceptare ridicată a rolurilor Distanțare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care spun că o astfel de structură gândită, reflectată nu poate fi comunitate) este societatea "urbană". Caracteristicile ei, după Louis Wirth, ar fi opuse celor ale societății populare. 1. Dimensiunea populației cu cât este mai mare, cu atât posibilitățile de diferențiere între indivizi sunt mai mari. Aceasta generează competiție și reclamă mecanisme formale de control social pentru a furniza solidaritate, mai degrabă decât solidaritatea care apare pe baza relațiilor de afecțiune. Segmentarea relațiilor umane și aspectul utilitar al acestora reprezintă caracteristica
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ce nu poate fi contracarată de dezvoltarea comunităților specializate. Evidența ne conduce la o generalizare mai mare: comunitățile americane tind din ce în ce mai mult, pe măsură ce timpul trece, să își păstreze coerența prin recunoașterea interrelațiilor funcționale, a specializării, a diviziunii muncii și a diferențierii între indivizi, în timp ce legăturile comunitare ce țin de sentiment, tradiție și mit sunt încet uitate sau îndepărtate. Este prea devreme pentru a ști dacă noi mituri sunt create pentru a le înlocui pe cele vechi" (Mercer, 1956: 37). Deși a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de migrația din mediul rural ea însăși mai omogenă astăzi -, populația orașelor devine tot mai omogenă. Natalitatea scade în urban, printre cauze situându-se și relaxarea controlului social în comunitățile urbane, deplasarea accentului pe plăcere mai degrabă decât pe datorie; diferențierea dintre valorile urbane și cele rurale muncă, pământ, familie, respectiv plăcere, consum, status; căsătorii mai târzii, măsuri contraceptive pentru a face carieră, a căpăta un status mai bun. Ruralul se schimbă și el, fiind implicat într-un proces de urbanizare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aflate pe graniță, nici sat nici oraș etc. Peter Kivisto (1998: 92) ne oferă o variantă sintetică a dihotomiei dintre cele două: Caracteristica Gemeinschaft Gesellschaft Imaginea individului Colectivă; legată de grup sau comunitate Autonomă; individualism Relații sociale Familiare; intime Impersonale Diferențiere socială Scăzută Ridicată Instituții cheie Familie Stat și economie Spațiu Sat Oraș Control social Obicei; religie Lege; contract Pentru unii exegeți, în viziunea lui Tönnies nu mai apare contrastul între două momente ale istoriei sau ca perioadă în istoria dezvoltării
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]