42,368 matches
-
Arma trebuie să se contopească cu palma care o ține strînsă, să fie prelungirea sa, numai așa poate fi controlată exact prin intermediul minții. Mi-a ieșit de fiecare dată pînă acum, deși trebuie să recunosc că uneori am întîmpinat unele dificultăți care m-au întîrziat sau mi-au dat peste cap unele planuri. Cel mai mult de furcă mi-a dat Mircea, pe care abia spre sfîrșit am reușit să-l dovedesc, își amintește. A fost al naibii de greu, Comandante. Pe mine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șușotelile de pe la colțuri împotriva comunismului, cluburile, cenaclurile și întrunirile ilegale din locuri secrete puteau printr-o organizare minuțioasă să fie transformate în tot atîtea amenințări serioase la adresa orînduirii tiranice. Deci în mod obișnuit nu ar fi trebuit să aibă mari dificultăți în recrutarea unui grup de studenți care să fie dispuși să riște intrînd într-o organizație subversivă care să activeze după același tipar steril după care o făceau și altele. Dacă însă avea un plan mai răsărit, trebuia să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiu și vizitele ei au devenit din ce În ce mai rare. PÎnă la urmă au Încetat, dar deja nici n-ai mai băgat de seamă. La școală erai tăcut. Munceai din greu și profesorii te plăceau. Te bucurai de aprobarea lor, deși aveai dificultăți să Înjghebi relații cu ceilalți copii. Prieteniile cu cei de aceeași vîrstă Îți trezeau suspiciunile Abia așteptai să te faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-i spun întreaga istorie a relației mele cu Georgie în amănunt; și, cu toate că mai înainte ideea de a face acest lucru mă umplea de repulsie, când am fost pus în situația de a-l face, am povestit totul fără nici o dificultate și în tot acest timp Antonia m-a ținut de mână. A fost exact acea discuție, și mai mult decât atât, pe care îi promisesem lui Georgie că nu o voi avea niciodată; și am găsit în această trădare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să patinăm. Mâna ei era acum mai caldă și am început să ne mișcăm, mai întâi încet, apoi mai repede, pe întinderea de gheață nesfârșită, care părea gălbuie în lumina dușmănoasă a zilei de iarnă. Pe când ne mișcam fără nici o dificultate am întors-o cu fața spre mine. Își scuturase apa din părul care acum arăta ca o căciulă pufoasă, iar ghetele înalte de patinaj o făceau să semene cu un cazac. Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-ar alunga imediat. Alegându-mi cu grijă cuvintele, am spus: — Mă bucur că nu te arăți sceptică în privința iubirii mele. Dacă există vreun lucru clar în toată povestea, atunci ăsta trebuie să fie. Și mai trebuie să vezi și dificultatea poziției în care mă aflu, căci nici tu, nici împrejurările nu mi-ați dat prea multe ocazii de a mă exprima. Nu mi-ar fi de mare folos dacă m-aș repezi acum și aș sfâșia hainele de pe tine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu era. Când m-am despărțit de Honor eram profund îndurerat, o durere născută din ultimul nostru schimb de replici. Totuși, în timp ce o așteptam pe Antonia, și înainte de a mă cuprinde îngrijorarea, mă invadase o stare de fericire profundă. Cântărind dificultățile și primejdiile pe care le presupunea discuția noastră, ea se desfășurase totuși destul de bine. Însuși faptul că Honor acceptase să discute cu mine era remarcabil. Eram aproape sigur că nici acum ea nu-i spusese lui Palmer despre sentimentele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat că o bună parte din mine fusese legată de tăblia patului. Cu ceva dificultate am reușit să calc peste cele două sfori și să-mi pun călcâiele ezitante pe podea. Dora mă rugă să merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Totuși, sunt convins, cel puțin În cazul ei, că momentele descrise erau puncte reprezentând un trecut real, pe când ale mele... Ei, mă rog, recunosc că erau ori Împrumutate, ori inventate. Viața de zi cu zi ne crea cele mai mari dificultăți, având În vedere că eram nevoiți să ne Întoarcem În trecut și să devenim amândoi ceva ce nu eram Încă: oameni cu un trecut comun. În ceea ce mă privește, eram destul de suspicios și nu Întrebam decât lucruri la care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
autoritățile aflau despre problema respectivă - ce i s-ar fi Întâmplat băiatului, ei, celor de acasă. Aparent, Dora se simțea Încă puternic legată de familia sa - da, chiar și de Jupp... Karp mă privi atent printre gene; presupun că Întâmpinam dificultăți În a sta liniștit. Într-adevăr, mă refer la fratele ei. Am aflat abia târziu, după mulți ani de prietenie. Poate suna ciudat, dar se Întâmplă ca frații să fie mai apropiați Între ei, decât de alții. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oameni. A fost Întotdeauna popular În mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu ea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva situația doctorului Czinner nu era oarecum aceeași: fusese prea credincios unor oameni care s-ar fi ales cu mai mult dacă el ar fi fost mai viclean. Îl auzi respirând cu dificultate În Întuneric și se gândi iar, fără Înverșunare sau reproș, că nu merită. Răscrucea drumurilor apăru brusc În lumina farurilor. Șoferul ezită o fracțiune de secundă În plus, apoi răsuci volanul și făcu mașină să se Învârtă pe două roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strecurându-i-se pe buze. Gerski doar se uită la ea și oftă. Apoi Oksana spuse: —Este serdtseyed. E un ... cum Îi ziceți voi? - mâncător de inimi de frunte, de prima clasă, numărul unu. —Cuceritor de inimi, respiră Lauren cu dificultate. Pare să fie exact genul meu. Nici măcar fulgii de zăpadă care dansau prin aer nu puteau să mascheze arhitectura stalinistă deprimantă a stadionului până la care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el o observase cu mult Înainte ca ea să ajungă lângă el. Se opri din conversația cu Însoțitorul său și o urmări cum se apropia, captivat. Când vorbeau, chipul lui exprimase mai Întâi surprindere, apoi Încântare. Păreau să sporovăiască fără dificultăți până când, câteva minute mai târziu, Lauren Își apropie capul de al lui și Îi șopti ceva la ureche. Brusc, Giles Monterey se Întunecă la față. Zâmbetul lui dispăru. Clătină din cap În semn de refuz și se despărțiră. —A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter că mă Întâlnesc cu el la P’tite Ravine, dar eu nici măcar nu mă mai pot mișca de-aici. Haide, spuse el, trăgându-mă cu delicatețe În sus, ajutat de Hélène. Am reușit să stau În picioare, dar cu dificultate. Ar trebui să mergi acasă. Mă duc eu să dau de Hunter. —Serios? i-am spus, pe un ton plin de recunoștință. Pierre dădu din cap. De ce Sophia Îi dăduse lui papucii pentru un bărbat Însurat, nu Înțelegeam. —Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la altitudinea de 5.072 m. Tronsonul căii ferate ce leagă orașul Xining de Geermu a fost dat primul în folosință. Lucrările la a doua secțiune, care leagă Geermu de Lhasa, au început în 29 iunie 2001. Cea mai mare dificultate întâmpinată de constructori a constat în găsirea unei soluții satisfăcătoare pentru protejarea mediului înconjurător de-a lungul căii ferate. Șinele traversează și zona de pământuri înghețate. Pentru a proteja plantele din regiune, au fost luate mai multe măsuri eficiente, cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și socială a Chinei. În perioada în care se aplica economia planificată, sectoarele manufacturiere, siderurgice și alte industrii grele au adus mari contribuții economiei. Totuși, multe orașe, mai ales cele care se bazau pe resursele naturale, se confruntau cu mari dificultăți din cauza lipsei de competitivitate a produselor. Din acest motiv, autoritățile chineze au decis accelerarea refacerii și relansării bazelor industriale vechi din nord-estul țării. Principalele măsuri adoptate rezidă în optimizarea structurii economice, promovarea tehnologiilor noi și înalte, realizarea unei dezvoltări multilaterale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ținutul Weixi din prefectura autonomă Diqing a naționalității tibetane, în nord-vestul provinciei Yunnan și alta în ținutul Chayu din Regiunea Autonomă Tibet. Această minoritate are limba sa proprie ce aparține ramurii tibetano-birmaneze, împărțită în mai multe dialecte distincte, ceea ce creează dificultăți de comunicare între vorbitorii din regiuni diferite. Ca urmare a contactelor frecvente cu naționalitățile conlocuitoare han și lisu, majoritatea etnicilor cunosc atât limba chineză, cât și pe cea a etniei lisu. Scrierea folosită este cea chineză. Naționalitatea owenk Owenk are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vest, așa s-a ales cu un nume cât se poate de evident. Trecătoarea "Poarta Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi, mărginit de ambele părți de pereți stâncoși abrupți. Se spune că și gâștele sălbatice aveau dificultăți în a traversa în zbor crestele acestora, așa că s-au învățat să intre prin trecătoare, care a devenit astfel, "Poarta Gâștii Sălbatice''. Poarta Gâștii Sălbatice (Foto: Yang Ying) De ce chinezii se mai numesc și ,,moștenitori ai dragonului''? Chinezii se consideră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
magică pe nume Xirang. Când este aruncată în apă, aceasta se poate transforma într-un dig înalt cât un munte. Bucuros, Gun i-a mulțumit broaștei țestoase și s-a îndreptat spre vest, ca să facă rost de comoară. După multe dificultăți întâlnite în cale, ajunse la munții Kunlun, unde se întâlni cu împăratul ceresc și căruia îi ceru comoara Xirang pentru îmblânzirea puhoaielor. Împăratul, însă, îi refuză cererea. Cu gândul la poporul care trăia în amărăciune și profitând de neatenția paznicilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vizitat cele trei localități din apropierea orașului Chang'an. A ajuns mai întâi la Bashang. Generalul Liu Li l-a întâmpinat împreună cu ofițerii și ostașii, organizând o ceremonie grandioasă. La intrarea în cazarmă, împăratul și suita sa nu au întâmpinat nici o dificultate. Apoi, împăratul a ajuns la Jimen. Primirea a fost la fel de grandioasă. În cele din urmă, împăratul Wen a venit la Xiliu. Paza taberei unde era armata condusă de Zhou Yafu, văzând că din depărtare se apropia un grup de oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
văzusem În Biblia pentru copii, În imagini, și am presupus că intru Într-un soi de templu. Suprafețele albe și perfecte și metalul argintiu și strălucitor aveau un aer cît se poate de solemn. (La vîrsta aceea, Încă mai aveam dificultăți În a distinge solemnul de sanitar.) Prima dată, am explorat marginea unui bazin oval pe jumătate plin cu apă, cu interiorul vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
profund Încît nu puteau suporta. Și Îi făcea să le dispară instantaneu zîmbetele de pe chipurile rase impecabil. Din cînd În cînd, cîte unii se mai opreau să-l ia la rost pe Jerry și să Încerce să-l pună În dificultate. Nu puteau suporta gîndul că acest individ În vîrstă, cu haine șifonate și cărucior, e cel mai inteligent om de pe pămînt. Așa că-i ziceau : „Dacă chiar ești cel mai inteligent om de pe pămînt, cum se face că vinzi cărți dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]