4,295 matches
-
fiecăruia să scriem propuneri pe o foaie de hârtie, cu proiecte pentru 1 an de zile. La ședința următoare au fost doar 3 frați care au propus: Fr. Cornel Oncea - prezbiter, Fr. Lupu Vilson - responsabil cu lucrarea personală și eu - dirigintele Școlii de Sabat. Plecând de la trei idei ale dânsului, viziune, instruire și misiune, proiectul meu arăta astfel: Plan evanghelistic Biserica Filadelfia Buzău 2010 2011 A. Misiune - Matei 28, 19.20 - “Misiunea Bisericii lui Hristos este aceea de a-i salva
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de Sabat. La alegeri nu am vrut să mai accept nici o slujbă în Comunitate, deși am fost rugat cu insistență. După doar trei sabate de la alegeri, mi-a fost luat și dreptul de a fi instructor, cu toate că până atunci fusesem Dirigintele Școlii de Sabat. Acest drept nu mi-a fost refuzat doar mie, ci și fratelui Lupu Vilson - Responsabilul cu Lucrarea Personală, o persoană dinamică, care studia și se implica în lucrare, având un viitor foarte promițător, punându-i în umbră
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
promițător, punându-i în umbră pe ,,alții”, cărora le plăcea să conducă fără să facă nimic. Grupa noastră era la balcon și era cea mai mare grupă din comunitate, ajunsese la aproximativ 30 - 40 persoane. Când l-am întrebat pe Dirigintele Școlii de Sabat din ce motiv nu mai suntem instructori, ni s-a răspuns: “Întrebați-l pe pastor!” De asemenea, am încercat să ne întâlnim cu grupa miercuri seara pentru ora de rugăciune în Comunitate. Ne adunam prin diferite case
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a tresărit și tot s-a opus, folosind o strategie înfiorătoare: “Suntem de acord, vă lăsăm să vă întâlniți, dar fiind o grupă a Școlii de Sabat, aceasta întâlnire nu o mai țineți voi (Ionel și Vilson), ci Pastorul și Dirigintele Școlii de Sabat!” Grupa s-a împotrivit, pentru că aveam proiecte deja începute și prin urmare au renunțat să mai vină. Am renunțat și eu, iar fratele Vilson a mai continuat să meargă pentru a vedea ce se întâmplă. Au fost
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
membri ai familiei Lungu și au fost foarte apropiați cât timp au locuit ca refugiați, în Pungești. După eliberarea Basarabiei s-au întors acasă la ei, în Chilia Nouă. Sosiți în localitate l-au găsit pe Ion Lungu, care era diriginte la poștă, și i-au povestit necazul lor. Acesta fu surprins și își aminti , că prin luna noiembrie în spitalul din localitate , murise un soldat rănit și bolnav, dar nu le spuse nimic rudelor din Galați. A mers cu ele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui aproape atletică, impozantă - gen Sadoveanu - și-mi spuneam în sinea mea că el putea să participe nu la una, ci la 2-3 asemenea adunări. S-a luat cunoștință de propunerea făcută. Toți am promis că vom răspunde prezent aceluiași diriginte când va face din nou prezența peste cinci ani. Programul inițial era și pentru ziua următoare cu gând să revedem orașul școlarității noastre și mai ales să revedem locul unde, cândva, fusese o mândrețe de școală! Târziu, către orele 11
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înălțimea mea, cât mai ales prin modul clar și explicit în care am predat. Rari au fost acei elevi dificili care să-mi facă probleme. Totuși, într-o zi, Olguța Cozma, o veveriță de fată, îmi spune direct: „Ei! tov. diriginte! dar dumneavoastră nu știți să bateți! Iaca așa ne făcea tov. cutare!” În fața clasei i am spus că oamenii în general și copiii în special nu se bat cu bățul, ci cu vorbă bună, cu înțelegere și voință din partea lor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
diminutiv de la „respectele mele“)? Există la urma urmelor, slavi și kurzi, trecuți bine de vârsta de o sută cincizeci de ani, cărora li s-a făcut multă publicitate. Telefonul din biroul tatei (584-51) nu era În cartea de telefon și dirigintele meu, Încercând să afle adevărul despre Îmbolnăvirile mele, nu s-a lămurit niciodată, deși uneori lipseam trei zile la rând. Ne plimbam pe sub ajurul alb al aleilor proslăvite În versuri din parcurile publice. Ne Înghesuiam unul Într-altul pe băncile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tanti Tony” (despre care nu am scris nimic în După-amiaza de sâmbătă, omisiune din neglijență, omisiune voită? Rămăsesem puțin supărat pe ea pentru că nu venise, de la Brașov, unde locuiește, cred, de peste două decenii, la înmormântarea mamei). Pe când mai funcționa ca diriginte la „Telefoane”, în una din desele sale inspecții pe teren, tata o descoperise în orașul Dej, de unde, apoi, o ajutase să se transfere la Cluj. Cu vreo zece ani mai tânără decât mama, blondă, subțire, curată, ordonată, era deosebit de corectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
române (CFR) se desvoltă serviciul de poștă care se ocupă cu trimiterea corespondenței scrise sau telegrafică, a banilor și coletelor, venind în ajutorul negustorilor ca și a locuitorilor. În fiecare târg, oraș și comună ia ființă poșta care are un diriginte, un casier și mai mulți factori și uite așa crește numărul de funcționari de stat în Hlipiceni, ca în toate localitățile mari și mici din țară. Toate ar fi fost bune, ba chiar foarte bune, dacă nu se pornea războiul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pedagogică erau instituții școlare ce pregăteau educatoare și învățători, azi se impune o nouă formă, măcar de institut dacă nu facultate. Absolvenții să fie cu gradul profesor II, specializați în: limbi, alții în științe exacte, istorie geografie, educație fizică, desen-muzică. Dirigintele de la clasa întâia să o ducă până în clasa a VIII a inclusiv. Profesorul răspunde în fața Consiliului pedagogic și a Inspectoratului de calitatea muncii educaționale conform programei școlare și a regulamentului școlar. Asigurarea asistenței sanitare fie proprie, la unitățile mari, sau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
române (CFR) se desvoltă serviciul de poștă care se ocupă cu trimiterea corespondenței scrise sau telegrafică, a banilor și coletelor, venind în ajutorul negustorilor ca și a locuitorilor. În fiecare târg, oraș și comună ia ființă poșta care are un diriginte, un casier și mai mulți factori și uite așa crește numărul de funcționari de stat în Hlipiceni, ca în toate localitățile mari și mici din țară. Toate ar fi fost bune, ba chiar foarte bune, dacă nu se pornea războiul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pedagogică erau instituții școlare ce pregăteau educatoare și învățători, azi se impune o nouă formă, măcar de institut dacă nu facultate. Absolvenții să fie cu gradul profesor II, specializați în: limbi, alții în științe exacte, istorie geografie, educație fizică, desen-muzică. Dirigintele de la clasa întâia să o ducă până în clasa a VIII a inclusiv. Profesorul răspunde în fața Consiliului pedagogic și a Inspectoratului de calitatea muncii educaționale conform programei școlare și a regulamentului școlar. Asigurarea asistenței sanitare fie proprie, la unitățile mari, sau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
un om de serviciu al liceului a avut și el tot atâta minte cât și noi de a dus-o la adresă. Tot el, cuprins probabil de cine știe ce teamă, a raportat fapta directorului nostru. Domnul Director, profesor eminent de franceză, diriginte și director toți opt ani cât am fost elevi, a fost o personalitate extraordinară, Ion Botezatu, elegant și frumos sufletește și trupește (ne saluta el când ne vedea cu o fată pe stradă), ne-a convocat și, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am rămas în cazarmă: după dezastrul de la Stalingrad n-a mai pornit pe front nicio unitate românească și de aceea am fost ținuți la Craiova. În aceeași situație cu mine mai erau la regiment alți camarazi, printre care C. Chelaru, dirigintele P. T. T. Chișinău și C. Gârneață, unul dintre frații bădiei Ilie, director de școală primară în Bucovina. Mobilizat în condiții „speciale” de aproape un an, fusese pe front până la Don, rănit la picior și, abia ieșit din spital, trebuia să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
orice ședință, fără să i-o ceară nimeni, medicul care făcea exces la controale ginecologice forțate și care chema procuratura la fundul femeilor, chiar și atunci când procurorii dădeau semne că sunt obosiți, profesorul care preda documente de partid în loc de lecții, diriginții care dresau copii obedienți și lozincarzi, directorii care închideau curentul iarna, de bâjbâiau copiii la ore și șefii de la partid care ne spuneau că temperatura ideală în clase era de 12-14°C iarna, privind cum ieșeau degetele vinete ale copiilor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sunt simultan administratori de spații, organizatoari de admiteri și „graduări”, de balul bobocilor și ceremonii de absolvire, sunt vântători de granturi și coordonatori de proiecte de cercetare sau strategi de implicări politice oportune ca să mai primească universitatea ceva fonduri, sunt diriginți de șantiere, alergători după spații, computere, mobilier și mături, după fochiști și zugravi (asta pe lângă norma sau normele didactice ale fiecăruia). Sunt paznici ai normelor etice și legilor, împărțitori de favoruri, mămici de serviciu pentru cazuri sociale și psihoterapeuți pentru
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a unor constructori de societăți egalitare și fără antagonisme. La atitudine civică Labiș nu făcea rabat: era indignat că Iulian Gropper, un coleg bufon, intonase în pauză imnul regal (tatăl lui Labiș bracona în pădurea regală din Mălini) și recitase dirigintelui Socoleanu catrenul celor care plecau în Israel. La Fălticeni Labiș e un școlar model: ia premii, meditează colegii mai slabi la învățătură, joacă în piese revoluționare, ține conferințe despre noile rosturi ale societății. „Fii dârz și luptă, Nicolae!” e un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fost ultima colaborare sau intervenție... Noi, dacă n-am fost membri de partid, nu eram de-ai lor, nici nu se uitau la noi. Numai că profesional, ca tehnologi, ne vedeam de treabă... Și colegii mă Întrebau: „Cum ești tu diriginte de șantier, că nu ești membru de partid?”. „Domnule, eu sunt cinstit și corect, de aia mi-a dat funcția respectivă”... În ’65, când m-am Însurat, am prins licența pentru construcții prin Jupiter, Venus, Saturn. Aud două voci la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și editarea interviului - Adrian Sandu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cotele 95, 96. Ce ați putea să Îmi spuneți despre părinții dumneavoastră? Părinții mei erau funcționari publici. Tatăl meu a terminat o școală tehnică de poștă și a fost diriginte de poștă Încă de la Început. A lucrat la Hârșova, și când au fost epurările În 1948, a fost dat afară din servici și familia s-a mutat la Alexandria, localitatea lui natală. Cum ați ajuns dumneavoastră În atenția Securității? Eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și că mi-a murit tatăl. În primul rând am presimțit... În sufletul meu am presimțit că a murit taică-miu. El fusese pe front, În Rusia, nu prea era bine cotat, și În momentul În care fusese la Hârșova diriginte de poștă, atunci la Început, când s-a și căsătorit, Începuse colectivizarea și Îl făcuseră membru de partid și el le-a dat carnetul Înapoi... Și atunci, În ’48, l-a și epurat, că de ce a renunțat la carnet și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
serviciu la Alexandria, că el, la terminarea școlii tehnice, a făcut vreo doi ani specializarea În Germania, și a revenit În direcția poștelor și telecomunicațiilor la București. Și apoi, până-n ’47-’48, a plecat din direcție și a fost numit diriginte la Fetești și după aia la Hârșova. Și a venit la Alexandria unde, la Început, n-a lucrat În poștă, că nu l-a primit, și după aceea l-a reprimit la Roșiorii de Vede și, În sfârșit, după un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Băi, fii atent că eu am fost profesor”. Și mi-a zis: „Ne dau ăștia și bomboane, și, uite, Îmi dă să și fumez”... că-i dădeau caralii. Și mi-a zis: „Îmi pare rău că l-am nenorocit pe diriginte”. Deci i-au convins pe copii să-l toarne pe diriginte, că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute cu rigla. Și cu tramvaiul ăla, domnule, mai mergea și dirigintele lor, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zis: „Ne dau ăștia și bomboane, și, uite, Îmi dă să și fumez”... că-i dădeau caralii. Și mi-a zis: „Îmi pare rău că l-am nenorocit pe diriginte”. Deci i-au convins pe copii să-l toarne pe diriginte, că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute cu rigla. Și cu tramvaiul ăla, domnule, mai mergea și dirigintele lor, și a căzut patalamaua pe ăla și l-au arestat... Vă mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nenorocit pe diriginte”. Deci i-au convins pe copii să-l toarne pe diriginte, că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute cu rigla. Și cu tramvaiul ăla, domnule, mai mergea și dirigintele lor, și a căzut patalamaua pe ăla și l-au arestat... Vă mai amintiți cum Îl chema pe cel care vă ancheta la Uranus? La Uranus, pe anchetator Îl chema Constantin Voicu, cred că era locotenent-major... A fost prieten, coleg
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]