3,286 matches
-
certificat medical. Ajunseră În gara Agde luni dimineața, luară un taxi până În sectorul nudiștilor. Christiane avea foarte puține bagaje, nu avusese timp să se Întoarcă la Noyon. — Va trebui să-i trimit niște bani lui fiu-meu, spuse ea. Mă disprețuiește, dar sunt silită să-l mai suport câțiva ani. Mă tem numai să nu devină violent. Se Întâlnește cu tipi dubioși, musulmani, naziști... Dacă ar muri Într-un accident de motocicletă aș suferi, dar cred că m-aș simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sînt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta pe nemți și nu avea Încredere În ei; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se urăsc unii pe alții. Când s‑au găsit În stare naturală, toți oamenii s‑au războit Împotriva tuturor oamenilor. Sartre ne spune Într‑una din piesele lui că iadul „sunt ceilalți”. Apropo, Abe Îl detesta pe Sartre și‑i disprețuia ideile. Dar filozofia nu‑i meseria mea. Adevărat, și eu i‑am studiat la școală pe Machiavelli și pe Hobbes și cred că m‑aș descurca la o emisiune‑concurs. Dar prindeam repede și am Învățat extrem de mult de la Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație; nu disprețuiesc necesitățile lumești - elementele bazic umane. Ce‑i al lor e al lor. Pe orice stradă puteai cumpăra o baghetă, o pereche de chiloți taille grand patron, o bere, un coniac sau o cafea, ori charcuterie. Ravelstein era ateu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și, cu un gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
alte specialități universitare. Era condamnat să moară din cauza vieții sale sexuale dezordonate. În legătură cu acest aspect a fost total sincer față de mine, și față de toți prietenii lui apropiați. Se considera, ca să folosesc un termen din trecut, un invertit. Nu un „gay”. Disprețuia homosexualitatea promiscuă și desconsidera „orgoliul de pederast”. Au fost momente când pur și simplu nu știam ce să fac cu confidențele astea ale lui. Dar pe urmă m‑a ales să‑i schițez portretul și, când mi se destăinuia, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dac‑ai face un sondaj, ai constata că majoritatea oamenilor se așteaptă să‑și revadă morții pe care i‑au iubit și continuă să‑i iubească - adică aceiași oameni pe care din când În când i‑au Înșelat, i‑au disprețuit sau poate chiar i‑au detestat și pe care, În mod obișnuit, i‑au mințit. Nu‑i vorba de tine, Rosamund, tu ești excepțional de onestă. Dar până și Ravelstein, un om care era prea implacabil ca să‑și facă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce Îl apropie de „Chick”, dar Îl detestă pe Sartre și Îi disprețuiește ideile, așa cum Îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant În mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce Îl apropie de „Chick”, dar Îl detestă pe Sartre și Îi disprețuiește ideile, așa cum Îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant În mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, Împins de „amicul” său), e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le că vă disprețuiesc profund, că vă consider un gândac, o coropișniță, că simpla dumneavoastră prezență mă face să râd, mă duce la isterie... ARTUR ( Afectat.): Nu-i frumos... GARDIANUL: Ce-i frumosul? Ce-i adevărul? Nu vedeți ce se întâmplă aici? Călăul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prin ploaie. Da, domnule, noi n-am avut noroc, noi n-am avut ploaie. Ah, în copilărie în fiecare noapte se pornea vântul. Auziți? Parcă bate puțin vântul... Suntem cu toții foști călători prin ploaie, domnule. N-aveți dreptul să ne disprețuiți... ȘEFUL GĂRII: Lăsați-mă în pace, lăsați-mă aici... Vreau să aștept ploaia... CASIERUL: N-o mai duce mult. I s-au rupt deja câteva bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
își promit să-și dăruiască unul altuia atâta fericire în viață încât focul Gheenei, prețul pe care îl vor avea de plătit, să fie un preț foarte mic. La care în față le apare Potirul Sfânt, însemnând că Cerul nu disprețuiește o dragoste ca a lor. Și după aceea Potirul dispare din nou, de data asta pentru totdeauna, lăsându-i pe erou și pe eroină să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. — Doamne, Dumnezeule! Eu am scris asta, nu-i așa? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a ei. Când am rămas rece rece rece, nu înfruntam o societate scrântită; nu mă opacizam la gemetele unei lăuze; nu înțelegeam mai mult și nici nu sufeream în clasorul inimii, unde colecțiile de sentimente se învălmășiseră din cauza zguduirii; nu disprețuiam femeia după ce învățasem cum se fute; eu nu cunoșteam singurătatea mare, spre deosebire de singurătatea mică, în care trăisem până atunci. E ceva să nu ai prieteni în orașul tău natal, locuind la ai tăi și mâncând mâncarea pentru care se bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru că am spus totul până acum. Mă repet și e mai bine să-mi văd de muncă. Iar dacă nu am ce munci cred că e mai bine să nu mă gândesc la nimic. Nu-mi place orașul ăsta. Îi disprețuiesc pe vânzători, pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor. Dar îi disprețuiesc, nu-i urăsc așa cum îmi urăsc colegii. Sunt la mijlocul distanței dintre nepăsare și ură. Foarte supărătoare sunt zilele când umerii ți se freacă de umerii atâtor necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi văd de muncă. Iar dacă nu am ce munci cred că e mai bine să nu mă gândesc la nimic. Nu-mi place orașul ăsta. Îi disprețuiesc pe vânzători, pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor. Dar îi disprețuiesc, nu-i urăsc așa cum îmi urăsc colegii. Sunt la mijlocul distanței dintre nepăsare și ură. Foarte supărătoare sunt zilele când umerii ți se freacă de umerii atâtor necunoscuți, când miroși atâtea mirosuri și când trebuie să eviți atâtea priviri... Aș renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de umerii atâtor necunoscuți, când miroși atâtea mirosuri și când trebuie să eviți atâtea priviri... Aș renunța cu bucurie la toate astea, dar nu sunt prea deștept, nu știu cum; la țară nu mai am pe nimeni; nu-mi rămâne decât să disprețuiesc în liniște toate lucrurile pe care le văd. Deodată am auzit un fâșâit dincolo de pod, crescând în intensitate cu fiecare secundă. Erau cauciucurile unei mașini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă o alunga pe cea dinaintea ei și era alungată de următoarea. Nu era chiar rău. În orice caz nu disprețuiam atât de multe lucruri. Tocmai pentru că duceam o viață mai simplă. Și din toate acele sunete mărunte se distingea un foșnet lung, subțire și promițător. Mă uitam pe geam. Apa se scurgea pe streașină și pe frunzele vișinului, băltoace pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bodogăneau ei acolo. Nu, eu am urmat istoria artei, cu Hugo, zise Sophie, neluându-l în seamă. După aceea, am fost ucenica unui croitor câțiva ani. N-am studiat niciodată design cu adevărat. O metodă mult mai înțeleaptă, comentă Hugo. Disprețuiesc cultul expertului. Tu ai făcut trei ani de teatru, Hugo! îi atrase atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse Hugo. — Bineînțeles că în cazul meu nu se aplică asemenea generalizări, replică Hugo, impecabil. Ușile se trânteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-e groază c-o să zică lumea că-i iubitul meu, ar fi atât de jenant. Revenind, se pare că are un ochi destul de bun. A făcut un curs d’ăla de instalat expoziții, chestii pe care știi că le disprețuiesc complet, desigur, dar, până la urmă se pare că e destul de bun, în ciuda tuturor idioțeniilor cu care i-au umplut tărtăcuța. S-a gândit că am putea să punem un mobil să coboare chiar prin tavan. Poate îl iau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se răzbune, odată pentru totdeauna? În urmă cu ceva vreme mi-a trecut prin cap chiar și bănuiala că Violet ar fi putut să pună la cale toate aceste incidente pentru ca oamenii să o compătimească mai degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese foarte tulburată când i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei au lumea lor, iar noi, pe a noastră. Este în zadar să se încerce adaptarea noastră la această lume, sau ca ei să vrea să intre în lumea noastră. Sunt lumi diferite și nu se pot contopi... Aroganța albilor disprețuiește tot ce e străin și nu admite că putem fi egali. Vor să ne ocrotească sau să ne distrugă. Iar eu n-am fost de acord. — Misionarii nu s-au purtat bine cu tine? — Ba da. Dar pentru ei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel mai rău este că le place să schimbe încontinuu culoarea spoielii: să o urască pe Jacqueline Kennedy tot atât de mult pe cât au iubit-o, să-i plângă de milă lui Marilyn Monroe tot atât de mult pe cât au insultat-o, să-l disprețuiască pe un cântăreț tot atât de mult pe cât l-au ridicat în slăvi. Dacă Presa este senzaționalistă și vulgară, vina o poartă o societate isterică și crudă... — Și ai pretenția să i se încredințeze acestei Prese și acestei societăți destinul yubani-lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și ducă traiul. Și mulți dintre ei sunt mândri de asta. Iar aici, ce văd ei? Băieți care ar prefera să joace fotbal sau să meargă la cinema, dar care trebuie În schimb să facă un serviciu pe care Îl disprețuiesc și pe care, prin urmare, Îl fac prost. Așa că presupun că suntem toți niște leneși. Așa că? Întrebă Brunetti, luându-l din scurt. — Așa că, repetă Ambrogiani, nu ne Înțeleg și, prin urmare, ne desconsideră din motive pe care noi nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar cel puțin o lăsa În pace să doarmă. Duminica Însă, locul lui era luat de cineva care, Paola ura până și cuvântul, exulta. Eliberat de muncă și responsabilitate, ieșea la iveală un alt om: prietenos, jucăuș, deseori drăgăstos. Îl disprețuia. În duminica aceasta, Brunetti se trezi la șapte, gândindu-se la ce ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou. I-o putea lua Înainte socrului său cumpărându-i Chiarei un computer. Își putea lua o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]