21,744 matches
-
minte Îngustă, dureros de Îngustă... Când ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc pentru sălășluire. ,,(...) „Original vorbind, există o voce a ființei care se adresează omului tocmai pentru ca, prin intremediul lui, ea să poată ieși din tăcerea care o caracterizează, ( „vocea mută a ființei”). Ființa are nevoie de Om
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
devenită șansă către dobândirea cerului, pentru un om care numai după experimentarea suferinței și a bolii ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, ajunge să vadă lumina lui Dumnezeu, lumina credinței, prin strădania unei femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea credinței, căci fiecare timp are ispitele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate de stăpânul ceresc pentru înfrumusețarea prealuminoaselor și prea-liniștitelor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o structură universală cosmică, și care, la rândul ei, este fructul unui Dumnezeu unic. Legile care guvernează tot ce s-a creat sunt o rezultantă a reacțiilor primordiale fizico chimice haotice ale materiei, în spațiu și timp, în mișcare. Energia divină venită din sursa transcendentă universului, cuprinde toate ființele și le leagă între ele într-un întreg, dependent de cele patru elemente fundamentale îapă, foc, aer și sol). Eu, ca individ, sunt o reflectare a întregului, parte fragmentară a Universului indivizibil
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
albe nu-și mai găseau locul și rostul. În dimineața zilei de duminică, Înainte de slujbă, o Întâmplare stranie tulbură peste măsură existența oamenilor dintr-un sătuc de câmpie. Astfel, aceștia descoperiră cu adâncă mirare că din biserica lor, zugrăvită cu divină măiestrie de ceva timp În urmă, unul dintre sfinți lipsea. Partea aceea de zid, conturând silueta unui om În mărime naturală, era goală acum, iar peretele arăta sterp, cu un Început de igrasie, ca și cum mâna artistului nu ar fi trecut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai repede decât crezuseră. E o dimineață frumoasă, cu un aer curat, limpezit de ploaia din zori. Soarele răspândește pretutindeni lumina-i ocrotitoare, iar păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe umărul meu și răspândesc triluri divine. În adierea vântului blând, lalelele se clatină ușor, mângâiate parcă de o mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un fel de prelungire a sunetelor, lugubră până la un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se, Îl pronunță Încă o dată, de data aceasta și mai pătruns, cu ochii Închiși și cu nările desfăcute, ridicând ușor gâtul și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o orgă vie, ca și cum ar fi vrut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
degetele ei fine prin păr și i-am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură, m-am ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să-ți povestesc nimic. Astăzi am să te
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În contact cu formele instituționalizate ale existenței. Dualismul social dat de către drept și de către moralitate este reflexul dualismului filosofic fenomenal-noumenal a umanului: ca ființă fenomenală, omul se opune legii juridice, dar este sancționat de legea morală interiorizată sau de justiția divină. Omul intră sub patronajul dreptului, pentru că, dacă el este prin natura sa ființă metafizică, atunci potențele sale se actualizează În dovezile de decizie și acțiune conforme unei legislații universale. Conceptul de datorie este transpus În acțiunea practică În urma conștientizării ideii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cea religioasă: ca ființă rațională omul aparține domeniului realității absolute, În care Dumnezeu este legislator și căpetenie. Legea morală pe care omul o recunoaște În sinea sa este propriu-zis legea lumii, ordinea morală este ordinea relității În sine, Însăși ordinea divină a lumii”. Filosoful neokantian Fr. Paulsen face o seamă de obiecții filosofiei morale a lui Kant, considerată de unii interpreți (mai ales neokantieni!) drept „construcția definitivă a lumii morale”. Insuficiența științifică a operei lui Kant, cu toată superioritatea acesteia față de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ființă rațională, omul aparține domeniului realității absolute, În care Dumnezeu este și legislator și căpetenie” (Fr. Paulsen). Legea morală, pe care omul o recunoaște În sinea sa, este propriu-zisă legea lumii, ordinea morală este ordinea relației În sine, Însăși ordinea divină a lumii, În afara unor chestiuni de amănunt, filosofia morală kantiană rămâne și astăzi, pentru foarte mulți, construcția definitivă a lumii morale. Totuși, Paulsen nu este convins că În etica lui Kant se poate găsi desăvârșita cunoaștere a esenței și originii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Însărcinarea unei puteri mai mari, de a vesti dreptatea lui Dumnezeu contra dreptății și reglementării omului. Predica de pe Munte este exemplul cel mai Înalt al unei asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe ideea unei morale superioare a unei dreptăți divine. Fără Îndoială, nu putem aborda această chestiune decât urmărind opoziția existentă și instaurată În construcția lumii morale, opoziție care străbate Întreaga istorie a filosofici. Este Înfățișată prin opoziția concepțiilor privind relația dintre normele și scopurile morale, dintre datorii și valori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și gândirea lui Herbert Spencer din lucrarea semnificativă, cu titlul Omul contra Statului (The Man versus the State, 1886), În care a combătut, elegant, expansiunea funcțiilor Statului. Conform acestui filosof, există „două mari superstiții politice”: una din trecut, adică dreptul divin al regilor, alta din prezent - adică dreptul divin al parlamentelor. Consecința acestora este opinia că există o „autoritate nelimitată” căreia i se potrivește o subordonare nelimitată. Progresul ar consta, după Spencer, În faptul ca Statul să renunțe la intervențiile sale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu titlul Omul contra Statului (The Man versus the State, 1886), În care a combătut, elegant, expansiunea funcțiilor Statului. Conform acestui filosof, există „două mari superstiții politice”: una din trecut, adică dreptul divin al regilor, alta din prezent - adică dreptul divin al parlamentelor. Consecința acestora este opinia că există o „autoritate nelimitată” căreia i se potrivește o subordonare nelimitată. Progresul ar consta, după Spencer, În faptul ca Statul să renunțe la intervențiile sale abuzive și ca cetățenii să se opună, totdeauna
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un gând întreținut cu perseverență prin care noi devenim creatorii unei anumite realități! Să vă complaceți cu boala sau să credeți că sunteți vulnerabili, acesta este cel mai rău lucru pe care-l puteți gândi. Credeți cu tărie în sănătatea divină și în ocrotirea divină! Considerați corpul, cel mai bun prieten și ghid de pe pământ, reînvățați să-l respectați, să-l ascultați, să-l acceptați și să-l iubiți așa cum se cuvine! Nu servește la nimic să fii supărat pe natură
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
perseverență prin care noi devenim creatorii unei anumite realități! Să vă complaceți cu boala sau să credeți că sunteți vulnerabili, acesta este cel mai rău lucru pe care-l puteți gândi. Credeți cu tărie în sănătatea divină și în ocrotirea divină! Considerați corpul, cel mai bun prieten și ghid de pe pământ, reînvățați să-l respectați, să-l ascultați, să-l acceptați și să-l iubiți așa cum se cuvine! Nu servește la nimic să fii supărat pe natură sau să te simți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cultivă. Iubirea și bunăvoința îi distrug pe dușmanii din noi înșine și prin urmare, nu mai avem du șmani în exterior. Destinul nostru final este să ne conectăm cu NOI IN{INE (ființa noastră esențială) și să ne exprimăm realitatea Divină, extraordinară. Eu consider că suntem extraordinari și cu cât vom afla mai multe despre funcționarea corpului, cu atât vom înțelege cât de vastă este inteligența care l-a creat, care îl conduce și cât de puțin știm noi despre ea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aude În receptor când dai telefon la o companie pentru reclamarea unei defecțiuni, iar operatoarea așteaptă să fii preluat de vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea. Aceste familiare acorduri divine Îi făcură să prindă curaj. Intrară. Grupul bărbaților ajunse Într-un coridor nu foarte lung, care semăna izbitor cu Capela Sixtină, cu câteva mici diferențe. De pildă, pereții erau din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să-și atingă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té, pe care-l sustrăsese din poșeta Annei, vânturând un brăduleț odorizant despre care Începuse să creadă că era de esență divină, Întrucât mirosea din ce În ce mai puternic. Un timp, așadar, cele două mișcări au coexistat, fiecare făcând prozelitism prin metode clasice (promoții, mici miracole, reduceri de prețuri la convertire, răpiri), până când numărul nealiniaților s-a redus la doi oameni imposibil de convins, anume
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
original sin my ass, venit dinspre un venerabil pastor american care asista ceva mai retras la discuții. — Păi nu stabilirăm acum o oră, Înțelepciunea Voastră, că nu există păcate? a Întrebat Padre C. O luăm de la capăt? Prins În miezul divinelor discuții, când mi-am ridicat privirea, am văzut că Anna dispăruse. Transsubstanțializat Într-un miros de cartofi prăjiți, am trecut pe sub sfintele nasuri, părăsind sala. După o lungă căutare, am descoperit-o Într-o cămăruță aflată În partea din spate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă demonului trupesc, unica femeie pe care o voi recrea nu putea fi decât vremelnica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
are de gînd să mai plece. Iar Ubu al XIV-lea își construiește Versailles-ul său". Sau: "Trăim într-o epocă de uriașă, fantastică explozie, expansiune și înstăpînire a prostiei, ca valoare. Prostia inteligentă, științifică, descurcăreață, șmecheră; prostia sublimă, cezarică, divină: prostia ca fundament, ca acoperiș, ca stil și ca Weltanschauung...". Umoarea intrinsecă a acelei epoci pentru care prostia avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme exercitate de
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
ar trebui să înceteze să mai reprezinte un punct de vedere, devenind în schimb optica supraumană a ochiului lui Dumnezeu. Din păcate, nu s-a născut încă filozofia în ale cărei rînduri adevărurile să cadă din cerul neomenesc al perspectivei divine. Din acest motiv, nici un adevăr filozofic nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care l-a rostit. Tocmai de aceea simțim și astăzi nevoia ca, atunci cînd
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]