2,306 matches
-
de Frumusețea sublimă, sufletul dorește să se umple „de chipul însuși al Arhetipului și să-l vadă față către față”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 69. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă a lui Dumnezeu. Pentru el, sufletul nu ajunge niciodată la o unire finală cu Dumnezeu; nu există extaz final<footnote Jean Daniélou, Introduction la: From Glory
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
dorință. Pentru că spune (Dumnezeu): «Nu-mi poți vedea fața, pentru că omul nu mă poate vedea și apoi să trăiască»”<footnote Ibidem, II. 233, loco citato. footnote>. Sufletul nu poate să vadă niciodată direct fața lui Dumnezeu, conform Sfântului Grigorie. Acest divin „nu” adresat sufletului este aspectul învățăturii Sfântului Grigorie care indică răspunsul cel mai puternic al acestuia către adversarii săi, care și-ar fi dorit ca sufletul să-L vadă pe Dumnezeu față în față cu prețul dureros al unui Dumnezeu
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ceea ce e înainte, fiindcă „ceea ce a rămas necuprins e de nesfârșite ori mai mult decât ceea ce s-a cuprins”<footnote Idem, In Canticum canticorum, V, P. G. XI, col. 1000A; cf. Doctorand Nicolae Fer, op. cit., p. 93. footnote>. Astfel, experierea divinului exclude disperarea, pentru că „dorința nepotolită nu e decât natura însăși, care crește în fiecare clipă”<footnote Marius Telea, op. cit., p. 71. footnote>, și devine mereu nouă prin participarea sa la Dumnezeu: „Când dar sufletul simplu, uniform și devenit cu totul
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
acestei lumi, cel al vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de iluzie fiindcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
căci, după cum învață Aristotel de la pictor, personaj cheie în biografia sa, arta "te învață să ajungi în rai" - taina grijaniei devine realitate cotidiană: după plecarea din casă, în urma lui Aristotel rămân pe masă pâine și vin, însemne vizibile ale prezenței divinului. În mediul acvatic al memoriei ("A plâns și azi: îi vine să plângă permanent, se abține cât poate, îl inundă apa memoriei") și al casei cu ploaie nesfârșită, personajul renaște, în cele din urmă, nu numai din propriul trecut, dar
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
acestei lumi, cel al vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de iluzie fiindcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți ale Operei Divinului în cosmosul univers. Noi suntem parte din acest UNUL. * în lucrul unui pictor, culorile și linia (formele) sunt instrumente ale bidimensionalului. Dacă zugravii iconari „stagnează“ în acest bidimensional incomplet la redare și percepție, pictorii folosesc un efect/iluzie, prin degradeuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în carne, în materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are a lupta necontenit, întâi intuitiv (neclar, ca lucrarea pictorului în două-trei dimensiuni ale redării și perceperii), apoi conștientizând, însă nu doar prin rationem, ci prin conlucrarea anume dintre Inspirația Divinului - Creierul ancestral (ordinatorul, computerul cu care este dotat, prin AND), întru a își păstra autonomia, a se orienta în lumea creată ca biotop/mediu, el fiind vârful piramidei trofice actuale (!) și Cortexul - neocortexul, calculatorul prin care dobândește mereu cunoaștere, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ordinatorul, computerul cu care este dotat, prin AND), întru a își păstra autonomia, a se orienta în lumea creată ca biotop/mediu, el fiind vârful piramidei trofice actuale (!) și Cortexul - neocortexul, calculatorul prin care dobândește mereu cunoaștere, în conlucrare cu Divinul, prin creație, iubire, adevăr. Idealurile acestea sunt dintotdeauna obligatorii pentru om. A le distruge, e crimă asupra însăși Creației asupra omului însuși. Sau suicidar, autodistrugere. Dar nu și a... spiritului, care transcede, se extrage, nu poate fi captiv și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de necunoscut) de a conlucra și rezolva împreună cu creierul „nou“, experiența ieșirii, înălțării, întoarcerii în Divinitate. Prin moartea fizică, se iese din temporalitate-materie vieinteligență, și are loc călătoria de resorbție în Divin. Numai că doar atunci când este îndeplinită condiția purificării în viața/timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice, de suferințe (vezi suferințele răstignirii) și astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
astfel - prin accentul contrastelor, îl iluminează și-i dă șansa învierii, apoi a înălțării în Divinitate. * Din inime/părți/particule/foneme, cuvintele se reîncorpo rează în mental, întregind, clarificând și absorbind prin lucrul spiritului/ajutător, imaginea și duhul și chipul Divinului. * Cea mai sigură relație a omului, intuiție și iluminare a sa, din sursă Divină, este aceea a analogiei minunate dintre Macrocosmos și Microcosmos, dintre Dumnezeu și Om, implicit. De aceea s-a scris la Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului este unilaterală, căci adevărata, totala, sincera rugăciune, este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului este unilaterală, căci adevărata, totala, sincera rugăciune, este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei joase, credem că Divinul „discerne“, analizează instantaneu și ia atitudine funcție de puritatea/claritatea și justețea întru Adevăr Suprem a rugăciunii. Ni se cere pioșenie, blândețe, umilință, tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
delimitați în duratele proprii (timpul nostru trăit), și noi trecem. Petrecem. * Erupțiile, fie ale energiilor luminii, fie cele ale întuneri cului sublunar, fac suferința existenței umane și grăbesc în consecință lucrul Răului. Omul suportă tot ceea ce tot el determină. Legea divinului astfel, este, pentru om, Consecință. Această lege a efectului faptei, nu se consumă doar pe durata unei vieți, ci, pare-se, una a șapte vieți, prin genealogie, adică în conformitate cu spusele Bibliei (despre a șaptea spiță) dar și legea karmei. * Nirvana
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dintre viu (spirit-suflet) și materie (corp-viață temporară dintr-un timp nelimitat), rezultă suferințele existenței noastre. Tahionii au viteza superioară a gândului. Noi călătorim cu gândul, însă acolo unde AM MAI FOST, deci anamnezis ar fi amintirea scarată în sus a divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu gândul, însă acolo unde AM MAI FOST, deci anamnezis ar fi amintirea scarată în sus a divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta în ipoteza unei creații prin corecțiuni, în viziunea cumva catastrofică, prezentă și în teoriile despre planetă. Dar în inspirația Divinului, mai degrabă credem în creația directă a omului, ca specie și în cenzurarea repetată (motivul Pomului Vieții, al Babilonului, etc.). indiferent pentru care vom simpatiza, suntem subiectivi, nefiind înzestrați ab initio cu o percepție pur-dumnezeiască a Enigmei Sale supreme: adevărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
adevărul! * în cosmos totul vibrează. Suntem niște unde, suntem receptori ai vibrațiilor cosmice. Duhul călătorește mantramic. Pe unele nu le vom percepe/identifica în consecință, fiind limitați, programați doar a percepe prin emoții, simțuri. Gândim, analizăm, judecăm, acționăm, însă Inspirația Divinului este dată unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de a conlucra cu Divinul în lume, pentru a-l ilumina pe om ca specie. Aici ar fi, vie, iubirea de semeni. Pin suferință și jertfire de sine, omul cucerește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mantramic. Pe unele nu le vom percepe/identifica în consecință, fiind limitați, programați doar a percepe prin emoții, simțuri. Gândim, analizăm, judecăm, acționăm, însă Inspirația Divinului este dată unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de a conlucra cu Divinul în lume, pentru a-l ilumina pe om ca specie. Aici ar fi, vie, iubirea de semeni. Pin suferință și jertfire de sine, omul cucerește treptat re îndumnezeirea, însă doar pregătitor, întrucât legile acestei lumi sunt dominant subiective. Numai transfigurarea-întruDivin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]