58,388 matches
-
celor doi, prin urmare, numai În măsura În care cele două voințe sunt declarate În același timp. Dar această simultaneitate este imposibilă În actele empirice ale declarației, care trebuie să se succeadă cu necesitate În timp, fără ca niciodată să fie simultane”. Ceea ce eu dobândesc prin dreptul personal nu este posesiunea directă a unui lucru, ci o faptă a persoanei, prin care obiectul este adus În puterea mea. El nu este Însă un drept real. Dreptul prin care un obiect exterior este posedat ca un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cărei favoare ne este posibilă o astfel de achiziționare”. În sfera acestei achiziționări se găsește dreptul domestic cu cele trei ramuri ale sale: dreptul matrimonial, dreptul părinților și dreptul capului de familie. În cazul relațiilor dintre soți, o persoană o dobândește pe cealaltă asemeni unui lucru, la fel fiind dobândită și cealaltă persoană. Prin această reciprocitate, individul Își fixează sinele și Își formează personalitatea. Dacă unul din soți se sustrage Îndatoririlor familiei sau trece În posesiunea altcuiva, celălalt soț are un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
articolelor preliminare. 1. „Nici o Încheiere de pace nu poate fi considerată ca atare, dacă s-a făcut cu rezerva ascunsă a materiei pentru un viitor război!” 2. „Nici un stat de sine stătător - mic sau mare - nu trebuie să poată fi dobândit de către un alt stat prin moștenire, schimb, cumpărare sau dăruire!” 3. „Armatele permanente (miles perpetuus) trebuie să fie desființate, cu timpul, cu desăvârșire!” 4. „Nu trebuie să se contracteze nici o datorie de stat cu referire la cererile din afară (externe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința către un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută voința. Fiind vorba despre individul uman, este evident că vorbim despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
proclama juridic, obligații de celălalt, față de alte persoane, față de alte ființe umane, sau față de societatea Însăși. Este aceeași situație ca pentru obligațiile față de animale sau față de lucrurile cu valoare mare. Soluția problemei puse este facilitată, În drept, prin obișnuința Învederată dobândită prin experiența noastră, de a materializa persoanele În ființe distincte din punct de vedere fizic, În drept, persoanele sunt distincte deoarece judecata juridică nu poartă decât asupra acțiunilor materiale care li se atribuie și, astfel, relațiile lor se stabilesc prin intermediul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Codul pen. definește „rudenia” (art. 307 al. ultim), pare la prima vedere că sunt enunțări cu caracter filologic, mai potrivite unui dicționar decât unui Cod. Aceste explicări aparente se referă Însă, În realitate, la alte norme și legate de acestea, dobândesc Întotdeauna un sens imperativ, având drept obiect tocmai un anumit cuvânt sau expresie care trebuie să fie Înțeleasă Într-un anumit mod. Normele explicative poruncesc, În definitiv, acelora care aplică legile, de a Înțelege anumite cuvinte În sensul stabilit, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din urmă, nu putem urma altă cale decât legarea ei tot de alte obligații. Zicem, spre exemplu, că lucrul luat „aparține” altuia sau, cu alte cuvinte, că toți avem „obligație” de a nu ni-l „Însuși”, pentru că „proprietarul” l a „dobândit” pe o cale pe care o recunoaștem „dreaptă”, adică pe o cale pe care avem „obligația” de a o respecta. Dacă nu punem aceste premise, nici nu putem ajunge la concluzia că furtul este interzis. Sunt cazuri Într-adevăr când
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să fie cu ea Într-o spontană corespondență; nu poate impune ceva neprevăzut ceva absolut nou pentru generalitatea cetățenilor. Publicarea nu urmărește atât cunoașterea efectivă a legii, din partea tuturor cetățenilor, cât posibilitatea acestei cunoașteri, pe care fiecare o poate dobândi fie singur, fie cu ajutorul tehnicienilor. Legi constituționale și Legi ordinare. Controlul constituționalități Legii. Del Vecchio face distincții și corelații În hermeneutica sa de excepție; astfel: Între activitatea constituantă și activitatea legislativă ordinară; relațiile dintre cutumă (consuetudine) și lege cu dinamica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
limbajului - folosirea cuvântului contract, care nu semnifică, aici, un consimțământ dat Într un timp și asupra unui obiect particular oricare ar fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spus că Statul tinde, prin natură, să concentreze toate determinațiile juridice individuale și sociale care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât ele nu alterează principiile fundamentale (Ă). Cu alte cuvinte, activitățile și forțele normative ale diverselor entități particulare și colective trebuie să se Împace și să se armonizeze cu expresiile directe ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
arbitrară a Statului Însuși. Adevărul este, dimpotrivă, că Dreptul izvorăște din spiritul uman și că manifestările multiple și spontane ale spiritelor individuale tind să se compună și să se coordoneze, convergent, În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta dobândește, astfel, calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această calitate, câtă vreme găsește un consimțământ suficient În voința socială preponderentă, poate Încă să producă noi norme juridice, dând, de regulă, pecetea, sigiliul autorității sale, legilor apărute independent de el, sub
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unui proces lent, În care pozitivitatea sa se manifestă prin grade (Ă) nenumărate, și, adesea, În opoziție directă Între ele”. Sistemul de organizări juridice, devenit preponderent față de altele, este sistemul juridic ce are cel mai Înalt grad de pozitivitate. Acesta dobândește cu adevărat, caracterele Statului, subliniază filosoful neokantian. Statul are, În același timp, un caracter de absolut și un caracter de relativitate, ca expresii diferite ale faptului că Statul este sistemul juridic preponderent pentru un mediu dat, În mod formal exclusiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fiind valabile, indistinct, toate manifestările voinței individuale”. Autorul acestei splendide dialectici a roportului dintre Individ și Stat, recunoaște că: „În afara unor anumite restricții cerute de omogenitatea necesară și de coerența logică a sistemului, producerea spontană a dreptului, trebuie să fie dobândită de către Stat, ca o colaborare intrinsecă, aceleia căreia trebuie să se aplice organele sale directe”. Cu alte cuvinte, trebuie să se favorizeze procesul de etatizare care corespunde perfecționării pozitivității dreptului. Desigur, libertatea de asociere nu este echivalentă anarhiei, subliniază Giorgio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ă) Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alte persoane”. Filosoful nostru relevă că, astfel, se constituie „un fel de mediație (mijlocire), prin care drepturile naturale ale indivizilor se reunesc Într-o expresie unică de putere, și dau loc unei entități noi, care există cu adevărat, atâta vreme cât ea dobândește, consacră și confirmă aceste drepturi. Dar din acest moment, acestea apar ca drepturi pozitive, tocmai prin faptul că, după o astfel de concentrare, ele se prezintă ca o emanare din centrul comun. Aici se află - conchide Giorgio del Vecchio - sensul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a cercetării sale, o prezență conceptuală de fundamental Raport societal cu Dreptul. Reiterând definiția sa proprie, filosoful italian consideră că: „Statul este subiect de Drept (Ă). Toate celelalte subiecte de drept, fie persoane particulare, fie corporații sau fundații, pentru a dobândi În mod pozitiv această calitate, adică pentru a avea calitate de subiecte Într-o ordine juridică determinată, au nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
multe ori, încerc să o fac și de această dată, deși s-ar putea ca nici acum să nu-mi urmezi sfatul. Ca mamă, aș vrea să-ți spun și să te învăț în același timp, să te străduiești să dobândești puterea ca din învinsă, tocmai fiindcă știi ce pierzi, să devii învingătoare. Abia atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ființa și că în ea se născuse, sub imperiul întunericului ce o domina, o altă Olgă. Reflecta adesea că o dată cu părăsirea casei lui Alex, fusese aruncată la marginea nopții. Pașii o duceau spre o lume a întunericului cu nedeslușiri ce dobândeau dimensiuni astronomice. Olga citise undeva că un pictor olandez, Hals, folosise în arta sa peste douăzeci de nuanțe de negru; ea însă avea certitudinea, în acele momente, că sufletul ei îmbrăcase mult mai multe valențe ale acestei culori, întrecându-le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții interesante. Victor era destul de tomnatic, dar prin ținuta sa apărea ca un domn distins, manierat. În zilele ce urmară, Olga dobândi întreaga fișă de cadre cu: locul nașterii, vârsta, starea civilă și socială, preocupări etc. Victor lucra în domeniul finanțelor. Era expert al Gărzii financiare din subordinea județului Prahova, divorțat, fără copii și cu mari disponibilități privind posibilitatea unui mariaj iminent
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bătrânul, se referea la șef, adică soțul tău, i-a dăruit o brățară de chihlimbar de ziua onomastică. Se pare că nu a fost un cadou de mare valoare, dar pentru o puștoaică, aflată la primul ei amor, totul a dobândit valoare de simbol, cu promisiuni de a prinde teren în spațiul cucerit. - Amor, spui? - Ai tu un alt termen? Îl putem înlocui. Când o fată stă pe genunchii unui bărbat și se joacă cu părul lui inelat, să știi că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întări și mai mult convingerea, că Ina era deosebit de sensibilă, înzestrată cu un simț al umorului dublat de unul pragmatic și că avea un real talent de a descrie lucruri ce puteau fi socotite ca banale, dar sub condeiul ei dobândeau o strălucire nebănuită. Fiecare însemnare din jurnal era datată doar cu unele atribute ale anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de lucru. Aș vrea să nu mă deranjeze nimeni. E acru, șefu’ meu în această dimineață! Se pare că acasă a mâncat o lămâie întreagă! Îl mai las un timp și mi-l îndulcesc eu! gândi Lili, sigură de statutul dobândit în ultimul timp. * Alex rămase un timp pe gânduri și, ca și cum ar fi dat câteva pagini înapoi dintr-o carte începută nu cu mult timp în urmă și a cărei lectură devenise acum anevoioasă, încercă să-și amintească cum înmuguriseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca oricând, încredințarea că ce păruse cândva ca fiind o simplă halucinație, devenea acum realitate. Când privise cu ochii plini de o nestăpânită spaimă cum se topește o lumânare, o asocie cu scurgerea prin timp a vieții ei. Acest semn dobândi dimensiuni nebănuite, având rolul de a-i înavuți presupunerile că merge neîndoios către acel capăt al drumului care nu cunoaște întoarcere. Suferințele ei se accentuaseră în ultima vreme. Tragica pierdere a copilului, a lui Petrișor, comportamentul execrabil al lui Victor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ceva, o mărturisire în pragul exploziei, gata gata de a se declanșa, dar glasul nu avea încă puterea de a articula sunetele. Da, Ina, da, dar eu... și iar făcu o pauză privind-o într-un fel anume. Figura Olgăi dobândi o înfățișare stranie, întocmai unei inculpate în fața unui complet de judecată, gata să mărturisească faptul că săvârșise ceva cumplit, o crimă de neiertat de legile pământești și cele cerești. Dar eu... - Spune, draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de moarte, ca muștele ce caută azil în case, imediat ce vine toamna. Cât mă privește, existența mi se altera cu fiecare zi, cu fiecare minut. Trecerea timpului și transformările pe care le pot atinge oamenii în cursul mai multor ani dobândeau pentru mine o cadență de o mie de ori mai rapidă, în timp ce, dimpotrivă, suma plăcerilor susceptibile să însoțească această evoluție tindea spre zero; poate chiar era deja sub zero. Unii intră în agonie de la douăzeci de ani, în timp ce mulți alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]