3,853 matches
-
să văd dacă ești bine... S-a uitat din nou în jos la Dominic. Cuvintele nu-i puteau ieși din gură. Nu aș fi fost în regulă dacă nu ai fi sunat la ușă, i-am răspuns. M-ar fi doborât. —Sam... Doamne ferește, fața ta! A venit spre mine. Nu mă atinge! i-am spus repede, dându-mă înapoi. Cred că am una sau două coaste rupte. —Dumnezeule... —Dominic a fost cel de la care îți tot luai cocaina, nu? Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În centru, sub cruce. Am Încercat s-o forțez, fără succes. Mecanismul era, probabil, Înțepenit sau, pur și simplu, ros de rugină. Singurul mod de a trece de ușa aceea era să o forțez cu o rangă sau să o dobor cu securea, alternative pe care le-am scos repede din calcul. Am examinat poarta În lumina lumînărilor, gîndindu-mă că inspira mai degrabă imaginea unui sarcofag decît a unei uși. M-am Întrebat ce se ascundea de partea cealaltă. O privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-un duel perimat, cu onoare și zori de ziuă, În cimitirul Père Lachaise. Iar dacă, din Întîmplare, ar fi fost În stare să-și adune puterile și s-o facă, arma pe care o purta avea misiunea să-l doboare ea pe el. Nu Carax trebuia să moară În acel duel, ci Aldaya. Existența lui absurdă, trupul și sufletul său aflate În suspensie, cărora Fumero le Îngăduise răbdător să vegeteze, aveau să-și Încheie astfel reprezentația. Fumero mai știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătut la ușă, n-a vrut să ne deschidă. În după-amiaza aceea avusese loc un schimb de focuri la cîteva străzi de acolo, iar bălțile de sînge erau Încă proaspete În Ronda de San Antonio, unde cadavrul unui cal rămăsese doborît pe caldarîm, la discreția cîinilor vagabonzi, care Începuseră să-i deschidă burta trăgînd cu colții, În timp ce cîțiva copii se uitau și azvîrleau În ei cu pietre. Tot ce am izbutit a fost să-i vedem fața Înfricoșată printre obloanele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián a Început atunci să scormonească pentru a lărgi acea fereastră tăiată În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost doborît. Julián s-a oprit, acoperit de o sudoare rece, cu mîinile julite. A luat lampa și a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o beznă nesfîrșită, cu capul Învăluit În vîlvătăi de durere. M-am prăbușit pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă tîrăsc, dar Tomás m-a Înșfăcat de gulerul pardesiului și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am vrut s-o previn, Însă un frig mușcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
NICOLAE ANGHELESCU Doamne, sînt plin de păcate, Iarna-n suflet mi se strecoară, Geruri năprasnice mă doboară, Inima pîlpîie stins, abia de mai bate. Mă rătăcesc în ceața cea deasă, Totu-i străin la mine acasă. Viața mi se sparge în cioburi, În trup durerile sapă scorburi. Ridic capul și murmur o rugăciune, Icoana din perete face
Spovedanie. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
înțeleaptă Pe toți v-am împrietenit! (Apare în acenă Cartea, foarte veselă). Cartea: Am să vă spun povestea mea Care nu-i tristă și nici grea! A fost odată un brăduț Într-o pădure fermecată Dar tăietorul priceput L-a doborât pe dată! Lemnul uscat a fost topit Schimbându-se-n hârtie Iar foile iute au pornit Drept la tipografie. Acolo literele toate Au făcut un dans de soi Și o poveste fermecată A apărut pe foi. Paginile mele legate Cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-a întâmpinat cu lancea întinsă, dar sălbaticul armăsar i-a frânt
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a făcut nevazut lăsând-o pradă deznădejdei, iar ea s-a intors cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la randu-i dezmierdând pământul pe care el se odihnise, în cele din urmă doborâtă de oboseală și mâhnire, adormi. In vreme ce Angelica se afla cufundată în somn, întâmplarea i-a călăuzit pașii lui Roland către același loc. Poza în care ea dormea era atât de fermecătoare, încât nici nu putea fi măcar închipuită
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se pregătea să o asedieze. El a fost primit foarte frumos de către Angelica și s-a înrolat rapid printre apărătorii săi. Nerăbdător de a se distinge, el a pornit într-o noapte singur și a pătruns în tabăra lui Agrican, doborând la cavaleri pe capete, în dreapta și în stânga, cu ajutorul lanciei sale fermecate. Dar curînd el a fost înpresurat și copleșit de numărul mare de tătari fiind făcut prizonier. Norocul lui că au sosit curând ajutoare. Într-o zi, pe când locuitorii cetății
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a socotit că acest pretins atac durase destul, ea sări de pe cal, ca și cum ar fi nădăjduit să se bată mai bine pe jos. Vrăjitorul se pregătea acum să folosească acea unică armă a sa, descoperind scutul magic cu care-și dobora întotdeauna adversarul, făcându-l să-și piardă cunoștința. Bradamanta, încrezându-se în inelul ei, observa toate mișcările potrivnicului său, și, la dezvelirea scutului, s-a aruncat la pământ ca și cum strălucirea lui ar fi amețit-o, spre a-l face pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înfățișarea fostului său îndrumător, i-a apărut înainte cu o figură severă. ‘’Acesta este deci rodul tuturor străduințelor mele? Zise ea. Pentru asta te-am hrănit eu cu măduvă de urs și de leu, pentru asta te-am învățat să dobori dragoni și, întocmai ca pe Hercule, te-am deprins din leagăn să gâtui șerpi în mânuțele-ți de copil, numai pentru a scoate din tine un Adonis moleșit? Nopțile ce mi le-am petrecut veghind cu ochii la stele, fibrele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un somn adânc, ca de moarte. Acum, înainte de a vă povesti ce s-a mai întâmplat, trebuie să vă spunem ce fel de loc era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce cuprinsese și-au pierdut capul. Nebunul s-a luat după ei, a prins unul și l-a rupt în două. A apucat pe un altul de picior și s-a folosit de el ca de o măciucă pentru a doborî un al treilea. Păstorii au rupt-o la fugă;dar cu greu ar fi putut vreunul dintre ei să scape, dacă în clipa aceea el nu i-ar fi lăsat pentru a se arunca cu tot atâta furie asupra oilor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar tocmai plecam. De fapt, mi se spune Abigail acum. Hai Înăuntru să fumezi o țigară cu mine, bine? În cinstea vremurilor de glorie. Am vrut să-i spun că nu existase nici o vreme de glorie, dar mă simțeam deja doborâtă de imaginea mintală a lui Sammy ghemuit lângă Isabelle, frumusețea Botox-ată. — Sigur, am spus, cu indiferență. Nu contează. Deci spune-mi. Cum merge treaba cu Philip? E uimitor că voi doi ați nimerit până la urmă Împreună! spuse ea, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici de cultul muncii, nu mai avem demnitate. Dacă e grăitoare o Sorbonă, noi legionarii avem Sorbona noastră: diploma pătimirii, diploma temniței prin care mulți s-au înălțat până la starea de sfințenie... Nu e deajuns să constați răul care ne doboară pe toți! Trebuie să strigi și să lupți, glasul tău să fie tulnic, dangăt de clopot, chemare și îndemn la luptă! O țară și un neam nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni morali, devotați unui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am născut în România Mare, mi-am iubit țara și am răspuns nelimitat, fără șovăire și fără calcule când a fost vorba de îndatoriri. Dumnezeu m-a învrednicit să descopăr adevărul și am luptat împotriva celor ce vor să-l doboare. Mișcarea Legionară aici mi-am dăruit cei mai frumoși ani ai tinereții mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi român și creștin. Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a părăsit până la mormânt. Ei au murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]