2,528 matches
-
privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1 Se declară ziua de 7 august 2025 zi de doliu național pe teritoriul României. Articolul 2 (1) În ziua de doliu național prevăzută la art. 1 toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale vor arbora drapelul României în bernă. (2) Drapelul României în bernă se mai arborează: a) la
HOTĂRÂRE nr. 630 din 5 august 2025 () [Corola-llms4eu/Law/301150]
-
stema României de către autoritățile și instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1 Se declară ziua de 7 august 2025 zi de doliu național pe teritoriul României. Articolul 2 (1) În ziua de doliu național prevăzută la art. 1 toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale vor arbora drapelul României în bernă. (2) Drapelul României în bernă se mai arborează: a) la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituțiilor de învățământ de orice grad
HOTĂRÂRE nr. 630 din 5 august 2025 () [Corola-llms4eu/Law/301150]
-
costumele, mai ales pe cele cu gulere largi, teleportate din anii ’70 în prezent, prin bunăvoința vreunui CENTROCOOP sau a unui dulap cu naftalină. În consecință, mergeam la serviciu în blugi și-adidași, somnoros, indiferent, nebărbierit. Mulți credeau că port doliu. Cum să fim la fel? Ajunsesem coleg cu profesorii mei din vremea comunismului; cu 30 de ani mai bătrâni, în rest neschimbați: aceleași cravate colosale, aceleași cursuri scrise de mână pe foi gălbejite, aceleași povești de seminar despre teiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
echipaj de poliție, într-o Dacie avariată. Din mașină cobora un tinerel în uniformă; strângea bani de la florăreasă și de la echipa cu bazarul, după care pleca. Dar să mă întorc la fata florăresei. Venea îmbrăcată mereu în negru, ca de doliu. Părul, negru și el, era strâns într-o coadă bogată, lăsând să cadă cerceii rotunzi și grei, din aur roșu. Fusta fusese scurtată, sub ea străluceau niște ciorapi de plasă, cu ochiuri mari și rupte. Carnea proaspătă, dar puțin fleșcăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1940, în care închisoarea Doftana s-a prăbușit "îngropând sub zidurile ei 14 deținuți politici antifasciști, în frunte cu unul din conducătorii PCR, luptătorul ceferist membru al C.C. Ilie Pintilie", a completat calendaristica festivă a partidului cu o zi de doliu proletar. Ca principal lieu de mémoire al suferințelor îndurate de militanții revoluționari, Bastilia românească a fost transformată în 1950 în Muzeul Penitenciar Doftana, loc de pelerinaj pentru patrioții socialiști ai RPR. Conversia naționalului în social, pe care am ilustrat-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de-a prințesei Belokonskaia, iar cea cu rochie neagră era cea mai mare dintre fiicele prințesei, o fată bătrână, de vreo treizeci de ani. Și se știe ce relații are generăleasa Epancina cu casa prințesei Belokonskaia. Toate prințesele leșinate, lacrimi, doliu după cățelușa favorită, bocetele celor șase prințese, bocetul englezoaicei - sfârșitul lumii, nu altceva! Firește, m-am dus să-mi exprim regretele, să le ofer scuzele mele, le-am scris o scrisoare, nu m-au primit nici pe mine, nici scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intra, în vestă, dar fără haină, pentru că era vară, și, bătându-se în piept, ținea un discurs amarnic pe marginea cine știe cărei teme. Ascultătorii erau: un băiat de vreo cincisprezece ani, o fată tânără de vreo douăzeci de ani, toată în doliu și cu un copil sugar în brațe, o fată de treisprezece ani, tot în doliu, care râdea foarte mult, căscând grozav gura și, în sfârșit, un ascultător extrem de ciudat, care stătea întins pe canapea, un ins de vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un discurs amarnic pe marginea cine știe cărei teme. Ascultătorii erau: un băiat de vreo cincisprezece ani, o fată tânără de vreo douăzeci de ani, toată în doliu și cu un copil sugar în brațe, o fată de treisprezece ani, tot în doliu, care râdea foarte mult, căscând grozav gura și, în sfârșit, un ascultător extrem de ciudat, care stătea întins pe canapea, un ins de vreo douăzeci de ani, destul de frumos, oacheș, cu părul lung și des, cu ochii mari și negri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un zâmbet slugarnic, dar pe drum iar păru să încremenească, rostind, de altminteri: — Lu-lu-luminăția sa, prințul! Însă, deodată, ca și cum n-ar fi fost în stare să găsească în sine suficientă prestanță, din senin, se repezi mai întâi la fata în doliu, care ținea copilul în brațe, așa că aceasta se trase câțiva pași înapoi din pricina surprizei, dar, lăsând-o imediat în pace, se năpusti apoi spre fetița de treisprezece ani, rămasă în pragul ușii ce dădea spre camera cealaltă, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o, Dumnezeule! E propriul meu copil sugar, Liubov, îi spuse el prințului, și-i născută din cea mai legitimă căsătorie de recent răposata Elena, soția mea, care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar acest, acest, o, acest... — De ce te-ai blocat? îi strigă tânărul. Continuă, nu te jena. — Luminăția Voastră! exclamă deodată Lebedev, cu un fel de avânt. Ați binevoit să urmăriți în ziare uciderea familiei Jemarin 39? — Am citit, spuse prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lână, cu o basma mare și neagră la gât, cu o bonetă albă și curată, de care atârnau panglici negre. Picioarele și le sprijinea pe o băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea, tot în doliu și tot cu bonetă albă; probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și pe prinț, le zâmbi și, de câteva ori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atitudine mai rezervată ca de obicei, poate din respect pentru persoanele de vază. De altfel, era cunoscut de mult în lumea bună; se considera că, deși tânăr, face parte din elită. În seara aceasta își făcuse apariția la Epancini cu doliu la pălărie și Belokonskaia îl lăudase pentru acest doliu: în atare circumstanțe, alt nepot din înalta societate poate că nu și-ar fi pus doliu după un asemenea unchi. Și Lizaveta Prokofievna era mulțumită de asta, însă părea în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru persoanele de vază. De altfel, era cunoscut de mult în lumea bună; se considera că, deși tânăr, face parte din elită. În seara aceasta își făcuse apariția la Epancini cu doliu la pălărie și Belokonskaia îl lăudase pentru acest doliu: în atare circumstanțe, alt nepot din înalta societate poate că nu și-ar fi pus doliu după un asemenea unchi. Și Lizaveta Prokofievna era mulțumită de asta, însă părea în general cam prea din cale-afară de îngrijorată. Prințul observase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deși tânăr, face parte din elită. În seara aceasta își făcuse apariția la Epancini cu doliu la pălărie și Belokonskaia îl lăudase pentru acest doliu: în atare circumstanțe, alt nepot din înalta societate poate că nu și-ar fi pus doliu după un asemenea unchi. Și Lizaveta Prokofievna era mulțumită de asta, însă părea în general cam prea din cale-afară de îngrijorată. Prințul observase că Aglaia îl privise de vreo două ori cu atenție și, se pare, rămăsese mulțumită de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucrul și să se publice numai a doua zi. Deci Caterina intră în salon ca și cum nu era nimic și reluă liniștită firul istoriei ce era să spună când au venit s-o deranjeze... A doua zi, din contră, luă mare doliu. Se publică un manifest în {EminescuOpXII 116} care moartea ex 'mpăratului se atribuia unei colice hemoroidale. Un medic fu însărcinat să declare într-un proces verbal că Petru avea un polip în burtă. Indiciele morții violente erau evidente, mai ales
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reprodus și noi, sub toată rezerva, par a fi fost oarecum exagerate, dar nu cu totul inexacte. Foaia semioficială rusească din Bruxelles caută să le dezmință, dar nu poate ea însăși, cum vom vedea, decât să le micșoreze întrucîtva importanța. Doliul, zice acea foaie, foarte legitim, ce domnește la Curtea rusească și precauțiunile, nu mai puțin legitime, luate pentru a proteja persoana împăratului contra conspiratorilor, cari au arătat acum în urmă ce pot face, constituie o temă seducătoare și ușoară de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin acceptarea bolii pe care o vede În rânduiala lui Dumnezeu cu el, prin dialog cu sine Însuși, meditație, spo‑ vedanie și rugăciune, prin bilanțul realizărilor și scăderilor vieții etc. Este o etapă silențioasă, În care bolnavul Începe să „poarte doliu” pentru propria‑i moarte. Ultimul stadiu este cel al acceptării. Bolnavul, În majo‑ ritatea cazurilor, este epuizat și Într‑o stare fizică și psihică degradată. Bolnavii acceptă gândul morții, unii chiar o așteaptă. Nu este o acceptare Împletită cu depresie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
alese s] porți... Caut] s]-ți împlinești pl]cerea și vrerile, Grijește-ți de nevoile lumești dup] cum inima îți poruncește, Pan] în ziua h]r]zit] morții. El mai adaug] c] nimeni nu-și ia bunurile cu sine, c] doliul și bocitul nu vor aduce pe nimeni din mormânt, de unde nu exist] cale de întoarcere. În lumea din afara granițelor Egiptului, se cunoșteau noțiunile pe care le aveau egiptenii cu privire la propria superioritate. Ei se considerau oameni diferiți de zei și superiori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pozitiviste, promovate în literatur]. Termenul li comport] multiple variante de traducere: ritual, tradiție, etichet], obiceiuri, ceremonii, conformitate. Echivalentul cel mai frecvent este acela de formalit]ți. În acest sens, li se refer] la formule tipice de adresare, la ținută de doliu și chiar la comportamentul în timpul mesei. Confucius nu abordeaz] acest concept în manier] critic]; nu ridic] problemă necesit]ții de a urma tocmai aceste norme convenționale (aspect întâlnit în etică socratic]); ins] este conștient de faptul c] normele convenționale variaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de expansiunea Islamului. Totuși, unii musulmani moderni, conținu] s] cread] c] direcția reformei coranice era orientat] înspre monogamie și al susținerea unui rol public al femeilor. Tot ei consider] c] dezvoltarea și frecvența obiceiurilor și a practicilor de retragere și doliu al femeilor era rezultatul tradițiilor locale, care, ocazional, deveneau antitetice cu spiritul de emancipare al femeilor imaginat în Coran. Având în vedere faptul c] musulmanii au fost privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lume, apoi, amplificată cu cincisprezece strofe, în Spitalul Amorului (1850). La V. impresionează siguranța cu care paralelismul dintre om și natură, tradus în plastica imaginilor repetitive și în ritmul popular, este integrat unei alegorii a pierderii sufletului în melancolie și doliu: „Trece prin flori, prin livede,/ Nu să uită, nici nu vede.// Trece prin pădurea verde/Și să duce de se perde.[...]// Și când șade câteodată,/Tot pre ramură uscată./ Umblă prin dumbrav-adâncă,/ Nici nu bea, nici nu mănâncă.[...]// Dar eu
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
locurile unde a murit cineva, de a plăti ca bocitoare pe cea mai bătrână femeie din sat („prefika”), de a pune un ban În mâna mortului la Îngropăciune sau de a umbla cu capul descoperit, În cazul bărbaților care țin doliu. Folclorul literar Îi atrage de asemenea În mare măsură atenția, o sumă de legende și motive folclorice românești fiind Încorporate, după cum am văzut, În romanele și nuvelele sale. El a avut ocazia să cunoască doinele și baladele românești prin intermediul unei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este pe moarte, și-a cerut iertare de la curtea regală; seara a avut o ultimă întrevedere cu Ludovic al XIV-lea, care a ieșit din apartamentele cardinalului plângând. La miezul nopții a murit. A doua zi dimineața regele a impus doliu național. A fost pentru prima și ultima dată în istoria Franței monarhiste când o persoană care nu aparținuse familiei regale beneficia de astfel de onoruri. Vestea morții cardinalului s-a răspândit ca un fulger în întreaga Europa. Părintele Leon, bun
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
orfanilor. Organizația a cunoscut un succes imediat și funcționează și în zilele noastre, fiind recunoscută pe toate continentele. Pe lângă interesul pentru operele de caritate, regina Ana era o mare admiratoare a artelor, mai ales a teatrului. Chiar și în perioada doliului a continuat să participe în secret la reprezentațiile teatrale. Familia scriitorului Pierre Corneille a primit din partea reginei un titlu nobiliar și o pensie. Aceeași pensie a primit-o și Paul Scarron. Celebra operă nemuritoare a lui Corneille, intitulată Le Cid
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
încadrat de inscripția semicirculară ALECSANDRU ION DOMN ROMANILOR. Pe revers, în ghirlandă de lauri, inscripțiile: CUSA-VODĂ / 1859 1866 / 1873 și respectiv, CUSA VODĂ / SPRE POMENIREA / 1874. Aceste medalii - de familie - au fost distribuite persoanelor care au luat parte la marele doliu național din 1873 și comemorarea unui an de la acesta, în 1874. Deși sunt de mici dimensiuni, ele reprezintă, prin maniera de concepere și realizare, valori artistice și documentare deosebite. Acestea s au răspândit pretutindeni în spațiul românesc - și nu numai
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]