29,295 matches
-
acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DORUL [PARTEA a II-a] / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DORUL [PARTEA a II-a] / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frumosul necunoscut Am întâlnit pe drum un bărbat plângând, am vrut să-i vorbesc, să-l mângâi și lacrimle să-i șterg cu degete de dor și de cânt. Dar un vânt din apus mi-a luat-o înainte, c-un sărut, lacrimile i le-a luat și s-a dus valsând și râzând perfid. Când am ajuns acasă și poarta am vrut să deschid, mâna
FRUMOSUL NECUNOSCUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380300_a_381629]
-
acelui necunoscut. Le-am adunat cu grijă în palmă și sub fereastră, în grădină, le-am sădit într-ascuns. A doua zi, din ele crescuseră liane ce m-au cuprins când fereastra spre soare am deschis. De atunci mi-e dor mereu și aș vrea să uit că-ntr-o seară demult, bărbatul ce l-am văzut plângând pe drum târziu era frumosul meu necunoscut. Referință Bibliografică: Frumosul necunoscut / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22
FRUMOSUL NECUNOSCUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380300_a_381629]
-
aș întreba de tata, ori să știu dac-ați mâncat. . Și cum este vremea bună, primăvara bate-n geam ( Sosesc într-o săptămână, tu să mă aștepți cu drag) . Am rămas singură-n lume cu nevoile cât casa (Mi-e dor, să mai vin la tine, tu să mă aștepți cu masa.) . Nimeni nu se obosește, cum matale o făceai Din tot ce le prisosește, doar la ei se face rai. Greu e să nu poți să spui durerile când te-
BUNĂ-VESTIRE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380309_a_381638]
-
din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Te-ai dus, tinerețea mea te purtam așa de bine Ștergeam zilnic oglinda, să te văd numai pe tine . Îți dădeam să bei din cupă tot ce inima-mi cerea Iar când aveai dor de ducă niciun pas nu te oprea . Să te țin, nu mai am stare anii, mi s-au strâns grămadă Într-un colț plin de răbdare și-acum stau mare sfadă ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, Te-ai dus, tinerețe dragă te mai port într-
TE-AI DUS... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380313_a_381642]
-
plus infinit. În mintea și inima omului trebuie să locuiască ce e al omului, nu al mașinii. În capul și inima omului trebuie să fermenteze ca vinul în crame, iubirea, bunătatea, gândul frumos, speranța, la ciocnirea inevitabilă, umană, cu nefericirea, dorul, nostalgia, melancolia, iar toate acestea se pot transforma în vinul artei pe care numai îngerul din om îl bea. N-am scris niciun cuvânt în cartea mea cu gândul de a îmbogăți știința despre viața artiștilor ci despre lumina scăldată
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
o Pasăre Phoenix, din propria cenușă, din oboseală și din epuizare renasc, îmbrățișez lumea, îmbrățișez viața. Nu dorm, pentru că aș pierde clipele în care viața răzbate prin piatră. Nu dorm, așteptând vara, verdele pur, sunt verde..., nu dorm... mi-e dor de dor...”; ,, Mă simt ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e dragă alăturarea găsită și strig ușor (...): Tu, Dor! Dar el deja ajunge la mașină. Înainte de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Phoenix, din propria cenușă, din oboseală și din epuizare renasc, îmbrățișez lumea, îmbrățișez viața. Nu dorm, pentru că aș pierde clipele în care viața răzbate prin piatră. Nu dorm, așteptând vara, verdele pur, sunt verde..., nu dorm... mi-e dor de dor...”; ,, Mă simt ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e dragă alăturarea găsită și strig ușor (...): Tu, Dor! Dar el deja ajunge la mașină. Înainte de a urca
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în care viața răzbate prin piatră. Nu dorm, așteptând vara, verdele pur, sunt verde..., nu dorm... mi-e dor de dor...”; ,, Mă simt ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e dragă alăturarea găsită și strig ușor (...): Tu, Dor! Dar el deja ajunge la mașină. Înainte de a urca, se întoarce, privirea lui caută spre geamuri, mă ascund după jaluzele, cred că prea târziu. Cred că m-a văzut
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
pur, sunt verde..., nu dorm... mi-e dor de dor...”; ,, Mă simt ca la facerea lumii, în ziua întâi, înainte ca Dumnezeu să fi poruncit: <Să fie lumină>”; ,,Tu, Dor! Da, mi-e dragă alăturarea găsită și strig ușor (...): Tu, Dor! Dar el deja ajunge la mașină. Înainte de a urca, se întoarce, privirea lui caută spre geamuri, mă ascund după jaluzele, cred că prea târziu. Cred că m-a văzut cu nasul lipit pe geam, privindu-l. Doamne, iartă-mă, ce
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
-și, în mare taină, iubirea nemărturisită nici măcar celui în cauză, divinizatul Tudor. Găsim de cuviință să mai reținem câteva fulgurații ori, mai bine zis, cadre cu valențe cinematografice, de veritabil film de artă vibrant: ,,Pe coridor, mă întâlnesc cu Tu,Dorul meu. Îmi vede râsul în ochi și râde și el. Mă ia de mână. Prin mine trece un curent electric de mii de volți. Întorc capul, ca să nu-mi vadă pleoapele lăsate, dorind să opresc trecerea clipei, dorindu-mi curaj
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
bine mereu!” îi spun. Se întoarce și pleacă zâmbind. Ochii mei rămân în urma lui, zbârlindu-i părul încă negru, măsurându-i pașii, numărându-i bătăile inimii.”; ,, Când ajung jos, la marginea foii, scriu năucă, neștiind de mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur, de frig, de emoții? Mototolesc hârtia și, în fugă, mă duc să o arunc. O fac bucăți, să nu vadă nimeni oroarea sau minunea pe care
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
el? Avea grindină în el și a uitat să-și deschidă umbrela. Și eu, deasupra mea, auzeam țipătul pescărușului zdrobindu-se de stânci. Mă ascund în spatele unui zâmbet și plec. Zâmbet reflex. Aș vrea să plâng (...) Mi-e frig...”; ,, Tu,Dorul meu, să nu fugi în povestea altcuiva!” Doctor (nu numai în științe - chimie analitică, dar și în alchimia sufletelor cititoarelor și cititorilor săi), scriitoarea Cristina Mihaela Barbu respectă, poate fără să vrea, până și Jurământul lui Hipocrate: ,,Sacră și curată
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de altădată”, adică anii 50 ai secolului trecut, în care „cântărețul popular” da glas versurilor „Du-du duduie tractorul / Care ară cu motorul / Ară repede și bine / Face plugul de rușine” sau, „Badea urcă pe tractor/ Eu l-aștept plină de dor”. Aș vrea să cred că Grigore Leșe, care distinge între folclorul autentic și cel contrafăcut (folclor de „tip nou”) nu a asistat la acest spectacol stradal și nu l-a văzut la TV, pentru a afla ce mai face „Badea
Antena 3, ANAF-ul 2 şi Anatema 1 (II) [Corola-blog/BlogPost/94071_a_95363]
-
(Interviu cu Roxana Iorgulescu-Bandrabur, redactor Radio România Internațional / RRI) A venit la Chișinău din dorul de a-și vedea frații și cealaltă parte a României, de dincoace de Prut, mai puțin cunoscută, cu un destin dramatic și zbuciumat, dar neînfrântă în lupta pentru identitate, pentru demnitate umană și națională. A venit cu aceleași emoții cu
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
siderale: „De câte ori mă gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am floare. De câte ori răsar stelele / nu mi-e noapte; / numai când înnoptez nasc întuneric. O, tu, de care îmi este atât de somn / o, voi, de care îmi este atâta dor...” (Scrisoare). Pentru Nichita prietenia înseamnă dăruire totală. Și numindu-l doar pe Aurel Covaci, într-un timp care „se prăbușește-n fum”, amintirea se-nfioară: „Se cobor la vale / ochii dumitale / ce ai gânduri multe / multe și strivite / de cai în
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
Atlanta, SUA „Dacă am vedea cu lacurile, Stelele s-ar apropia, Întâmpinându-ne la drumul - jumătate” Lucian Blaga - Elisabeta Iosif - Încercând „să fim noi înșine sub stelele noastre”, cum zicea poetul luminii, filozoful din Lancrăm de „La curțile dorului”, aș începe acest dialog cu profesorul emerit, Smaranda Livescu, printr-o tentativă de cunoaștere a unei personalități complexe, care gândește și vorbește în peste zece limbi străine, pe care le cercetează și le studiază cu un puternic și neliniștit flux
De vorbă cu un vizionar – visător [Corola-blog/BlogPost/94072_a_95364]
-
faci înțeles pentru a putea contribui la continua construire si susținere a „cetății”. Elisabeta Iosif - Vă simt cu o inimă de poet și o iubitoare a tradițiilor românești, de vreme ce ați venit în țara natală în decembrie 2012, cu un imens dor de a cuprinde viața direct în sărbătorile acestui anotimp. - Smaranda Livescu - Revenirea acasă, am trăit-o în fiecare moment din depărtare, începând cu 1987. Mi-am dorit enorm să mă aflu aici în acest anotimp al sfintelor sărbători. Am bucuria
De vorbă cu un vizionar – visător [Corola-blog/BlogPost/94072_a_95364]
-
a părut și mie liceul. 4 ani?! Au trecut într-o clipită și totuși am atâtea amintiri că pot umple un cufpr de comori. Nu știu cum sau când, dar s-a terminat ... mă simt gol, o idee pierdut și am un dor nesecat. Să fim sinceri, clasa a XII-a trece extrem de repede ... te pregătești pentru bac, îți decizi facultatea, te prefaci că data de 30 mai nu se apropie (ceremonie de încheiere și banchet în tradișia CNTL ). O încrengătură stufoasă de
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
Ca vârsta arborilor în cercuri/În fiecare din ele trudește un străbun,/ Veghează o baladă.// Patria Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
poemelor eminesciene.” Au avut loc lansări de cărți ale scriitorilor: Alina Dora Romanescu, Elena Buică, Tudosia Lazăr, Olimpia Sava, Titina Nica Țene, Al.Florin Țene. Cele două cărți ale Alinei Dora Romanescu: „Roata timpului” și „Pe aripi de cântec și dor” au fost prezentate de editorul și scriitorul, Vasile George Dâncu, directorul Editurii Eikon din Cluj. Cartea „Roata timpului”, după cum sugerează și imaginea ceasului de pe copertă înscris într-un peisaj din Transilvania, are ca temă întoarcerea în timp a autoarei în
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
oameni puternici, ambițioși, capabili să își impună voința și să se sacrifice pentru realizarea idealurilor. Autoarea însăși este un model de luptă, de învingere a dificultăților, oscilând între chemarea mării și a satului natal. Cartea “Pe aripi de cântec și dor” prezintă povestea de viață a interpretei de muzică populară Elvira Lerințiu, fiică a Bihorului, model de pasiune pentru cântecul popular românesc și de sacrificiu pe altarul artei. Au fost prezentate în continuare cele două cărți ale Elenei Buică: “Liliacul înflorit
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
acest spectacol nu m-am putut abține să nu mă gândesc deseori cât de mult amintesc, in ironia lor amară și tristă, romanul dar și piesa de teatru de celebrele versuri ,,Cuvantul libertate/ îl știm din moși, strămoși/ Cuvânt de dor și luptă/ Din anii-ntunecoși/ Dar dacă astăzi liberi/ Sub soare ne-am văzut/ E pentru că pe lume,/ Partidul s-a născut’’... Dacă o reprezentație teatrală are cu adevărat valoare, atunci acesta este cazul Omului care vine din Est. Pare
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
siderale: „De câte ori mă gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am floare. De câte ori răsar stelele / nu mi-e noapte; / numai când înnoptez nasc întuneric. O, tu, de care îmi este atât de somn / o, voi, de care îmi este atâta dor”. (Scrisoare) Pentru Nichita prietenia înseamnă dăruire totală. Și numindu-l doar pe Aurel Covaci, într-un timp care „se prăbușește-n fum”, amintirea se-nfioară: „Se cobor la vale / ochii dumitale / ce ai gânduri multe / multe și strivite / de cai în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]