1,970 matches
-
mă simt. Înlănțuită tind spre-un vid infinit. Mă lupt zadarnic, dar cred În împlinirea unui vis, Un vis în care să zbor mi-aș dori Și aș vrea să pot vedea adeseori Nu falsitate, nu actori Ci mulți oameni doritori De-adevăr. Zburător În mintea mea lucruri ciudate se petrec: Ca un cântec suav Gândurile îmi curg șiroaie În fața mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șerpilor. Aceștia îi aruncau lui David priviri mișelești, încercând să-l facă să renunțe la visul lui. Aveau niște ochi mari, pătrunzători și atât de puternici, încât simțeai că ți se oprește respirația atunci când îi priveai. Cu toate acestea, primul doritor să muște din carne de om pare a fi un balaur care se ridică din lac mârâind. Picături de apă neagră se scurgeau pe pielea cornoasă a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
organice. În rândurile de mai sus vă este prezentată introducerea cărții ,,Sacrul și Profanul” de Mircea Eliade care, în propriile mele principii, este una din temeliile pe care se poate baza un om spre a deveni mai hotărât și mai doritor să aspire supranaturalul. În următoarele pasaje, îmi voi prezenta un fel de opinie și înțelegere a înțelepciunii acestei opere, încercând, într-un anumit mod, să deschid noi orizonturi acestei societăți care își construiește existența pe temeiul lucrurilor profane, al acelei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sămi cunosc noua viață. Poarta grea a școlii mă aștepta fără milă, fără să îmi dea posibilitatea de a mă întoarce. Un pas, doi...am trecut! După colț auzeam strigătele de argint și pline de viață ale colegilor mei, veseli, doritori să intre într-o nouă lume, unde educația este dătătoare de vise. Am vrut să încep să visez, dar strigătul zurliu, atât de bine cunoscut mie mă readuse cu picioarele pe pământ. Colegele mele, cu pielea rumenită de pulberea portocalei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care, oricum, erau inspectate zilnic, de cînd cu această nouă împărțire a pădurii. N-ar fi permis pentru nimic în lume ca acum, cînd haitei îi rămăsese în stăpînire o porțiune atît de restrînsă, să împartă teritoriul cu nici un alt doritor. O făcuse o dată, constrîns de criza declanșată la apropierea Omului de pădurea lor dar fusese ultimul compromis pe care el, șeful haitei, avea să-l facă. Mai mult, era decis să se asigure: acela dintre urmașii lui care îi va
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Respectarea orelor de odihnă impune următoarele: covoarele se vor bate mai mult sâmbăta, conform unui grafic afișat la fiecare scară. Propune Moraru Ion. Vă mențineți propunerea? Da! Pentru a evita cazurile de injurii, maltratări și chiar bătăi de către unii locatari, doritorii vor anunța În scris conducerea asociației, menționându-se În același timp data petrecerii precum și lista nominală a participanților În scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii de care avem atâta nevoie. Îmi mențin propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adevărat, spunea ea. Piețele pline cu mărfuri uimitoare și cu fructe cărora noi nu le știm nici numele! O să vedem chipuri din toate colțurile lumii. O să auzim muzica fluierelor de argint și a flauturilor de aur. Lea nu era așa doritoare să vadă lumea de dincolo de dealurile unde se născuse. - Sunt mulțumită cu chipurile din jurul meu, spunea ea, dar e adevărat că aș vrea să scap de duhoarea lui Laban. O să plecăm, desigur. Dar eu o să plec cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
studio al nostru pe Rue Notre Dame des Champs, unde puteam locui cu bani puțini și picta câte ceasuri ne dăduse Dumnezeu. Sună de parcă ar fi din Scènes de la Vie de Bohème, observă Henry. — Exact! spuse Du Maurier, apoi păru doritor să Își nuanțeze acordul. Murger a exagerat pe ici, pe colo, bineînțeles. Dar n-a fost departe de adevăr. Moralitatea era precară În Montparnasse, asta nu se poate nega. Dar eu m-am ținut mai mult aproape de amicii mei englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse puterii sale de stăpânire. Nu veni ca o surpriză faptul că A doua doamnă Tanqueray primi aclamații ample din partea criticilor și că anunțul că „Nu mai sunt bilete“ apăru curând În fața Teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Wells trăise cu Jane o vreme, așteptând hotărârea de divorț, pe seama relației dintre Hueffer și cumnata sa circulau bârfe, și se vorbea despre Cora că, Înainte de a-l cunoaște pe Crane, fusese madamă de bordel În Vestul Îndepărtat. Era foarte doritor să Își facă o reputație de cetățean absolut respectabil printre locuitorii profund conservatori din Rye; dar, atâta timp cât avea grijă să nu se amestece personal În aceste scandaluri, totul nu era decât apă la moara scriitorului. Surprinzătoarea relaxare a standardelor morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Păi, mai fluier... când și când... da’ pot să mă abțin. Avea, fără Îndoială, ceva care Îl făcea simpatic, indiferent cât de puțin impresionantă Îi era Înfățișarea. Un timp discutară despre Îndatoririle lui, iar Burgess Noakes se declară capabil și doritor să le Îndeplinească. Henry vru să știe dacă are Întrebări. O să mai pot să mă duc la club? spuse copilul. — Ce fel de clun? — Clubul Sportiv din Rye, interveni dna Noakes. E la Băieți. Și-i mort după el. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de gât și începui să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una de iubire sinceră, curată. Mă schimbai tot în hainele în care venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
literatură să nu se așeze sub semnul iluzoriului, sau să se închidă în egoism. Aceasta este de altfel datoria și menirea oricărui creator, indiferent pe care paletă lucrează. Creația sa trebuie să devină publică, bun a întregii pleiade de cititori, doritori de frumos și de s ublim. Poetul este acela care trebuie să stabilească înlăuntrul său bornele conștiinței naționale, ca apoi să le răspândească poporului prin vers. Prin sentimentele sale poetul dă consistență la marile prietenii, pe care consem nându‐le
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea a desertului: propietăreasa sa, Anghel Maria, doritoare odată de a-și reface viația cu cele 74 de kilograme ale lui Ulpiu, nu mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuit să mă mărit cu James. Fiona a început să râdă. — Da. Ăla a fost un schimb de replici foarte interesant, nu? Știam că Julia nu se grăbește să rămână gravidă, dar habar n-aveam că James e așa de doritor. Mi-ar plăcea să fiu o muscă pe peretele din casa lor. Uneori eu mă simt ca o muscă pe peretele casei lui Nick, a spus Susan posomorâtă. Și ce-i mai rău e că sunt tot timpul alungată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care nici În ruptul capului nu ar fi vrut să-l piardă. Aerul după-amiezii de vară era cald și Înmiresmat cu parfumul florilor de câmp unde, incontestabil, regină era floarea Sânzâienelor; galbena inflorescență dăruia din cupele sale minuscule tuturor doritorilor, fără părtinire, eșantioane de parfum a cărui destinație inițială nu cred să fi fost oamenii, altfel nu se explică fericirea Olimpului, atunci când i se repartizează pentru distinșii săi locuitori, mici doze din parfumul Sânzâienilor. Nici o boare de vânt nu adia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uită câți barbați, cu sau fără neveste, ti jinuiesc cu ochi prădalnici! Întradevăr, și ea Îi vedea dar nu-i lua În seamă, avea relația ei curată și sănătoasă, undeva departe de gura-lumii. Știa cum să se facă Înțeleasă de către doritori, iar când nu mai putea, recurgea la măsuri radicale. Odată, Într-o zi de toamnă neguroasă, când mergea În țarnă, cu țăpoiul pe umăr, cu cei doi câini care o Însoțeau Întotdeauna și cu gândurile străbătând cele lumi, pe când se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
părea Înnebunit de durere. Stătea singur lîngă mormîntul deschis, slab și cocoșat În costumul lui de Împrumut, cu o măturică de barbă pe obrajii supți. La un moment dat se ghemui pe vine și atinse pămîntul jilav; nu părea deloc doritor să Încredințeze acelei Îmbrățișări Împietrite rămășițele fetei. Ceilalți Îndoliați așteptau relaxați În soare, discutînd Între ei de parcă ar fi fost membrii unei asociații pentru timpul liber. Împreună, alcătuiau o secțiune transversală a comunității de afaceriști expați - hotelieri și manageri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mormintele aflate lîngă zidul din spate. Acolo, parcă ascunzîndu-se de ceilalți, stătea o femeie Înaltă și lată În umeri, aproape de șaizeci de ani, cu părul platinat bine strîns sub o pălărie de pai neagră cu boruri largi. Nimeni nu părea doritor să se apropie de ea și am simțit că pînă și pentru o plecăciune era necesară o invitație oficială. În spatele ei, pe post de bodyguard cu figură de copil, se afla barmanul de la Clubul Nautico, Sonny Gardner, cu umerii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să stea de vorbă cu mine. Nu-mi răspunsese la rugămințile de a mă suna și refuzase să se Întîlnească cu mine la biroul ei de la clinică. Acum, ținîndu-se În spatele lui Hennessy, cu ochii la călcîiele lui, părea la fel de puțin doritoare să participe la serviciul funerar. Bobby Crawford, profesorul de tenis angajat de club, venea În urma ei. Purtînd un costum de mătase neagră și cravată, cu ochelari de soare pe nas, semăna cu un gangster arătos și cordial. Îi salută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ochilor. — Ai dat foc la șalupă și la mașina mea. De ce nu și la casa asta - sau la casa familiei Hollinger? — Charles... Crawford Își prinse mîinile sub cap, arătîndu-și intenționat plasturele chirurgical de pe antebraț. Mă privi În felul lui neutru-prietenos, doritor să mă ajute să depășesc o dificultate minoră. — Șalupa, da. Trebuie să-mi mențin trupele În formă, e o grijă permanentă. Un incendiu spectaculos atinge o coardă profundă din noi. Îmi pare rău pentru mașină... Mahoud nu m-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Care-i subiectul filmelor ăstora? — Viața În Residencia. Ce altceva? Aici lucrează un fel de amnezie - amnezia de sine. Oamenii pur și simplu uită cine sînt. Obiectivul camerei trebuie să fie memoria lor. — Păi... Încă stăteam În dubii, nu prea doritor să mă pomenesc conducînd o companie de filme porno. Dar trebuia să pătrund În miezul lucrurilor, În cercul interior al cartelului infracțional controlat de Elizabeth Shand, Crawford și David Hennessy, dacă voiam să-l depistez pe incendiatorul responsabil de dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acela al cărnii, care se vinde la un dirham livra, căci am fost nevoiți să ucidem mii de capete de vite pentru a nu ne fi luate; Boabdil ar trebui să pună totul în mișcare pentru a le închide gura doritorilor de război și a cădea la o pace durabilă cu castilienii, înainte ca Granada însăși să fie încercuită. Cei care voiau războiul ziceau: dușmanul a hotărât o dată pentru totdeauna să ne nimicească și nu supunându-ne noi îl vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi revândut pe preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj. — Vreau să-i fac pe blestemații ăștia de rumi să plătească scump, cât mai scump, se justifica el. Astaghfirullah, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comuniștii spre a-i umili pe bețivanii autentici, pe singurii profesioniști altruiști din multilaterala dezvoltată: lichior de cafea! Să-i azvârle astfel pe acești mucenici ai alcoolurilor grele spre mari filosofii existențiale, toate având drept materie primă pentru cerebelul lor doritor de beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]