24,150 matches
-
din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de plâns? de nesomn? retenție de lichide? Iată un detaliu care ne scapă, dar asupra căruia promitem să revenim - se înțelege că o promisiune e garanția trecerii sub tăcere a acestui aspect
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te-am atins, din întâmplare, cu vârfurile degetelor. Ca acum. Simți? Să știi că așa e. Sunt aici. Mi-e dor de tine. 03:03 david to ada txt message: nu sunt toate scrise de el. Dacă nu ar fi dormit atât de adânc, cu siguranță că ar fi luat seama la masa 202. Paharele de cristal de un luciu perfect. Farfuriile cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alex. Nu m-a întrebat de Alex niciodată, de când a dispărut. Nu știu ce să-ți mai spun... nu sunt obișnuit să vorbesc despre asta. În dimineața aceea, Dominique s-a trezit înainte să se fi luminat. Prin perdeaua odăii în care dormea (se mutase, de câteva luni, în fosta cameră a lui Alexandre, băgând de seamă că el, proprietarul de drept, o vizita din ce în ce mai rar) cerul se vedea mov. S-a ridicat întâi, slăbită, într-un cot, pe urmă în capul oaselor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i deschidea, cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat singur, în întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul arătător și minunându-se, deodată, cum de nu mai ținuse minte ce păr lung și mătăsos
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe Calle Cuna, va trece, ca o furtună, dincolo de Betik Wahd-Al-Khabir, Guadalquivirul de azi, în Triana, se va întoarce în gara Santa Justa și, apoi, dezamăgit, acolo unde nu mai sunt grupuri de oameni care protestează, pentru că toți par să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e tatăl lui, fără să vrea altceva decât să l ducă în siguranță afară din povestea asta sângeroasă, în care el deja nu mai există. Ochii fetiței adormite nu sunt nici verzi, nici albaștri, nici aurii, ci de culoarea tăciunelui. Doarme liniștită. Poate că o mângâie în somn mama ei, care a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mă încălzesc lângă tine și lacrimile se fac fluvii și mări și continente de cretă colorată și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta din hohot să nu trezim Copilul Copilul care doarme Și „Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin Mi-a fost frig Copilul clipește și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În vis Să-i fie cald și „vino ai tălpile reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi să nu te mai trezești atât de devreme de ce umbli desculț“ Și aluneci în vis Ușoară Ușoară Ușoară Și trag plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să nu te mai trezești atât de devreme de ce umbli desculț“ Și aluneci în vis Ușoară Ușoară Ușoară Și trag plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici „dormi“ Grădina e grea de rouă și am mări pe sub pleoape mi-a fost frig Mi-a fost frig „vino“ Miroși a Și genele copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi-a fost frig Mi-a fost frig „vino“ Miroși a Și genele copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ici nu și-ar fi imaginat Lupino atunci, în prima seară, că, mai tîrziu, avea să catalogheze istoria cu mistreții ca fiind una dintre cele mai izbutite întîlniri ale debutului călătoriei sale! Căci, dacă ar fi știut, ar mai fi dormit, oare, liniștit în acea noapte?! Zorii celei de-a doua zile l-au găsit, așadar, odihnit și plin de speranță: urma să iasă în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte apoi, dormiră neîntrerupt călătorii. Le-ar fi trebuit chiar mai multă odihnă, dar nu sosise timpul relaxării. Căutarea era departe de a se fi sfîrșit. Nu fu nevoie de multe vorbe. Se înțelegeau din gînduri și, de îndată ce răsări iarăși soarele, cei doi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino era curios să vadă, să cunoască, dar nu se sfii să exagereze puțin interesul pe care-l arăta, pentru a-i face părintelui său mai multă plăcere. Și acum ce urmează, tată? Se lăsase înserarea. Ce să urmeze, fiule? Dormim! O, nu asta am întrebat! se bosumflă, alintîndu-se ca un copil, Lupino. Să lăsăm noaptea să ne sfătuiască. Am ajuns pînă aici și, astăzi, sînt fericit pentru asta. Ai dreptate tată. Sînt fericit și eu. Și-ți mulțumesc. Pentru ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știe, și sunt nevoit să le dau tuturor dreptate. Nu pot obliga pe nimeni să dezlege enigmele în care singur m-am încurcat. Trebuie neapărat să mă conving că este un om de sânge, oase și carne, care vorbește și doarme, merge și bea, înjură și vine de la slujbă, spune una și face alta... Altfel, risc să fiu luat drept neserios, umblând eu, vasăzică, cu fantasmagorii literare. În concluzie, pune mâna pe el și scutură-l bine, până faci numai pene
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
rându-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de real ca și eroul său. Că îl vezi, că nu îl vezi (pe scriitor), pe stradă sau la televizor, el există, încât poți dormi liniștit. Fiindcă cititorii au nevoie de liniște, nu vor să se complice, să aibă dureri de cap, adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de președinte U.C.F.S. în raionul lui, a început să-și frământe mintea: ce trebuie făcut pentru a-și justifica funcția? Într-o frumoasă noapte de vară, la capătul obișnuitei și enervantei vânători de țânțari care nu te lasă să dormi, ideea a venit: să-i facă pe toți vânători! Vânătoarea întărește spiritul de solidaritate, rupe zăgazurile tăcerii, șterge antipatii. În jurul unui foc cu hartane de vânat și sticla de rachiu trecută din mână în mână, he-he! ce repede își dă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
este vorba de nici un furt: - Crezi că lumea nu vede motivul adevărat? Iulia nu se uită la oricine, bă, spălăcitule, că e laborantă și știe să facă o analiză! Dacă n-ai ceas cu cuc, ca să te deștepți la timp, dormi în patul nevesti-ti și nu mai încurca lumea degeaba! Intră în brigada artistică înainte de a ți se schimba vocea! Că este și acolo nevoie de prezentatori! Hai, șterge-o! A căscat gura ca un pește pe uscat, dar n-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
registru politicos -, dar nu vi se pare totuși cel puțin ciudat că ne-am trezit într-o postură..., cum să mă exprim?... Ex tra conjugală? — Te-ai tâmpit de tot! Ia magneziu, ia ce-oi ști, dar lasă-mă să dorm. Clar? — V-ar deranja dacă aș aștepta până când veți considera că e o oră potrivită pentru a lămuri această situație? Femeia nu catadicsi să-i răspundă, se întoarse cu spatele și începu să sforăie aproape instantaneu. El, intrigat peste măsură
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
facă ochi și să apară. Se foi și se suci, dar, simțind că nu mai are încotro, își luă inima cea lipsită de ureche muzicală în dinți și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna, una, nu două, neatinsă, umflată și pufoasă. Nici urmă de nevastă. Nici a lui, nici a ăluia de și-o rătăcise la el în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]