2,442 matches
-
potențat textul, simt că e mai bine pus în valoare regizorul și cred că asta și este misiunea regizorului să potențeze textului și să valorizeze disponibilitățile actorului. Pentru că în ultimă instanță, așa cum spunea Caragiale, actorul este instrumentul divin și teatrul, dramaturgia este mai mult arhitectură decât literatură. Coincidența face ca Liviu Ciulei să fie un arhitect și probabil că această instrucție, această pregătire l-a ajutat foate mult în a așeza spectacolul pe o structură arhitectonică. Toate celelalte elemente care fac
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
discuții pe care le pot avea. Știu foarte bine că un text trebuie să capete o opțiune regizorală și că la București erau destui dramaturgi care vroiau să fie jucați. După cum vedeți, nici la ora actuală nu prea sunt jucați dramaturgii români. Nu m-a afectat cu nimic, pentru că jucândumi-se piesele la Radio și la Televiziune am avut sentimentul căsunt mai bine cunoscut. Țin minte că atunci când s-a jucat la Televiziune Drumul spre Everest, pusă în scenă cu actrițe de la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
cărți și cel mai vizibil și cunoscut exemplu este piesa Danton a lui Camil Petrescu, care a așteptat 50 de ani până când Horea Popescu a adus-o pe scena Teatrului Național din București. Dar foarte mulți alți scriitori, cu o dramaturgie deosebit de interesantă Hortensia Papadat Bengescu, ca să dau un exemplu sunt în categoria autorilor cu piese uitate. S-a încercat un demers festivalier la Botoșani, împreună cu Valentin Silvestru, după aceea am inițiat „Gala Națională a Recitalurilor Dramatice” în teatrul de la Bacău
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
este pur și simplu ignorat în momentul de față. Cred că ar merita ca Festivalul de Comedie de la Galați sau de la București să-i poarte numele. Este un nume emblematic și care a făcut foarte mult pentru comedia și pentru dramaturgia națională. 100 IANCU GRAMA: Trăiesc cu iluzia că poate se va găsi un sponsor Cititorii te știu deja ca poet, dar au nevoie și de o poveste. Ce s-a întâmplat, așadar, de la debut încoace? Înainte de a veni la Bacău
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
frecvente în artele vizuale și mai ales în grafică. Ele prezintă coșmarul pe care-l trăiește omenirea după catastrofa atomică. Noile structuri compoziționale ale imaginii sugerează un drum al pierzaniei, al coșmarului contemporan și au devenit obsesive pentru creatori. XIV. Dramaturgia umbrei Lucian Blaga Un element de contrast de maximă eficacitate dramatică este umbra. Fie că este vorba de umbra proprie, pe care fiecare formă o evidențiază atunci când este luminată de o sursă de lumină, fie că urmărim umbra purtată, adică
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ilustrarea unei cărți este ritmul. Ion Frunzetti vorbește despre necesitatea unei cadențe emoționale a ilustrației, asemănătoare celei din film. Montajul ilustrațiilor trebuie să urmeze logica narațiunii literare și să-i amplifice resursele emoționale: Așa cum montajul cinematografic este pus în slujba dramaturgiei filmului, tot astfel ilustrația de carte trebuie să fie un fel de montaj de imagini al cărui ritm să coincidă cu ritmul cărții și să sublinieze, să amplifice pe cât se poate potențialul emoțional al cărții, urmând să folosească pentru aceasta
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
toate compartimentele sale, se dovedește inegalabil și inventiv. În cabinetul său directorial, ca și pe scenă, în calitate de regizor sau scenograf, deosebit de înzestrat, lucrează titanic, până la epuizare. Acea „fragilă statuetă” cum spunea E. Lovinescu se dovedea infragibilă. Victor Ion Popa sporește dramaturgia română cu cîteva piese remarcabile: “Ciuta”; “Tache, Ianche și Cadîr”; “Mușcata din fereastră”; “Act familiar”. G. Călinescu a ținut să sublinieze că Victor Ion Popa „s-a ilustrat în chip deosebit și în teatru”. El a avut o concepție clară
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
într-un fel de istorie prescurtată a literaturii române, care ar cuprinde o mare parte a operelor semnificative scrise în limba noastră. Din cauza specificului literaturii ca artă, poezia va apărea în mod accidental; vom examina mai ales proza, uneori și dramaturgia. Aceasta pentru că, pe de o parte, confruntarea cu destinul rămâne tema aproape oricărei poezii lirice, iar pe de altă parte, pentru că viziunea populară asupra destinului, exprimată prin proza populară, a avut ecou mai ales proza cultă și foarte rar în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dramatică i-a fost răsplătită cu numeroase premii, între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, 1992, 1996, 1998), Premiul UNITER (1991), Marele Premiu de teatru radiofonic al Societății Autorilor și Compozitorilor Dramatici din Franța (1994), Premiul Academiei Române (1998), Premiul Național de dramaturgie, acordat de Ministerul Culturii (2002). Deși V. se numără printre fondatorii Cenaclului de Luni, poezia sa e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
e o corabie/ asta e o.../ asta e o...”. E un nivel pe care Poeme ulterioare (2000), oricât de onorabile, nu vor reuși să-l atingă. Mai interesant este romanul Cafeneaua Pas-Parol (1992), o punte de trecere între poezia și dramaturgia lui V. Tema cărții este, după declarațiile autorului, „intelectualul încolțit de istorie”, a cărui dramă se manifestă, în cazul de față, într-un orășel bucovinean, cu puțin timp înaintea ultimului război mondial. Riposta imediată a intelighenției locale constă în înființarea
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
în războiul din Bosnia (1998), unde trauma resimțită de Dorra, victimă a unui viol în timpul războiului, se reflectă atât în fișele de observație, cât și în jurnalul intim al lui Kate, terapeutul său. Situându-se printre punctele de vârf ale dramaturgiei lui V., piesa se impune în egală măsură prin reflecțiile lui Kate („Noul războinic din Balcani violează femeia inamicului său etnic pentru a-i da astfel lovitura de grație. Sexul femeii inamicului său etnic devine astfel un veritabil câmp de
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
să se întrebe dacă nu cumva discursul oficial ascunde o capcană contrarevoluționară (sau invers). În orice caz, dat fiind că pentru autor spitalul nu este decât o mică porțiune a unei scene de teatru aproape infinite, piesa coagulează toate trăsăturile dramaturgiei lui V.: descompunerea și recompunerea identităților, dezagregarea intrigii evenimențiale sub forma conflictelor ideologice, mirajul realității și realitatea mirajului, politizarea esteticului și estetizarea politicului, țâșnirile melodramatice și temperarea lor într-o ramă autoreferențială, coexistența fluidelor grotești și a inserțiilor poematice. Matei
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
23; Bogdan Crețu, Comic și tragic în comedia lui Matei Vișniec, DL, 2001, 41; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 280-283; Manolescu, Lista, I, 375-380; Pop, Viață, 187-190; Mircea Iorgulescu, Vedeniile lui Matei Vișniec, „22”, 2002, 14; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească..., ALA, 2002, 615; Bogdan Crețu, Grotescul în dramaturgia lui Matei Vișniec, CL, 2002, 7; Iulia Popovici, Din nou, Vișniec, RL, 2002, 44; Vasile, Poezia, 302-305; Gabriel Stănescu, Matei Vișniec: „Gura care se mănâncă pe sine vorbindu-se”, CL, 2003
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
Matei Vișniec, DL, 2001, 41; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 280-283; Manolescu, Lista, I, 375-380; Pop, Viață, 187-190; Mircea Iorgulescu, Vedeniile lui Matei Vișniec, „22”, 2002, 14; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească..., ALA, 2002, 615; Bogdan Crețu, Grotescul în dramaturgia lui Matei Vișniec, CL, 2002, 7; Iulia Popovici, Din nou, Vișniec, RL, 2002, 44; Vasile, Poezia, 302-305; Gabriel Stănescu, Matei Vișniec: „Gura care se mănâncă pe sine vorbindu-se”, CL, 2003, 4; Bogdan Crețu, Situația limită în dramaturgia lui Matei
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
Grotescul în dramaturgia lui Matei Vișniec, CL, 2002, 7; Iulia Popovici, Din nou, Vișniec, RL, 2002, 44; Vasile, Poezia, 302-305; Gabriel Stănescu, Matei Vișniec: „Gura care se mănâncă pe sine vorbindu-se”, CL, 2003, 4; Bogdan Crețu, Situația limită în dramaturgia lui Matei Vișniec, CL, 2003, 10; Alex. Ștefănescu, Matei Vișniec, RL, 2003, 45, 46; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 82-85; Manolescu, Enciclopedia, 713-714. A. Tr.
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
Camil Petrescu. Realia (1988). Marea forță a viziunii scriitorului constă în „autentificarea prin experiența proprie, deopotrivă trăită și reflectată în conștiință, în asumarea la persoana întâi a «procesului semnificației»”. În Mircea Eliade. Spectacolul magic (1991) se demonstrează legătura inextricabilă între dramaturgia și proza scriitorului, actualizabilă ca „joc teatral” cu o dublă deschidere: înspre lectură și înspre spectacol. E surprins „dramatismul” întregii opere ca „spectacol existențial” și ca „operă deschisă”, cu o pluralitate de înțelesuri. Eliade este considerat un mare dramaturg și
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
în cazul dramei lui August von Kotzebue Mizantropia și pocăința, el își permite unele abateri de la textul original, alteori tălmăcirile sunt mai mult adaptări, localizări. Preferințele lui se îndreaptă, dintre autori, spre Molière (Bădăranul boierit, George Dandin, 1836) și către dramaturgie. Astfel, el tălmăcește vodevilul Mademoazel Aise de Étienne Arago și comedia Două bilete după Florian, jucată în 1845. În „Curiosul” publică o tălmăcire din „Le Temps”, Prorocul Petre. În aceeași foaie, semnând cu inițiale, inserează un scurt comentariu pe marginea
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
semnează G. D. Iscru (Considerații privind locul și rolul geto-dacilor în etnografia românească), Ionuț Țene (Armia lui Zalmoxis), Petre Popescu-Gogan ( Dacă este adevărat...), Teohar Mihadaș (Burebista), Vasile Lovinescu (Omul universal), Horia Muntenuș (Zalmoxis sau Celebrarea luminii, Mărturisirea, Zalmoxianismul funciar din dramaturgia lui Lucian Blaga), Daniel Hoblea (Încreștinarea dacilor). Mai colaborează I. V. Bădică, Nicolae Georgescu, Vasile Lechințean, Mina Văcărescu, cei mai mulți cu preocupări axate pe tema literară a dacismului și a raporturilor dintre literatură și istorie. M. Pp.
ZALMOXIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290691_a_292020]
-
Voitin, RL, 1975, 32; Dinu Săraru, „Procese istorice”, SPM, 1976, 293; Radu Popescu, „Procese istorice”, RMB, 1976, 9 779; Ionuț Niculescu, „Procese istorice”, TTR, 1976, 3; Aureliu Goci, „Procese istorice”, RL, 1976, 19; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 217-218; Paul Dugneanu, Romanul de largă respirație, LCF, 1978, 22; Luca Vasile, „Cinema Splendid”, CL, 1978, 6; Nicolae Balotă, Rememorare și analiză, RL, 1978, 29; George Muntean, Un roman-document, RL, 1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST, 1978, 8; Elena Tacciu, Un bildungsroman, RL, 1981, 10; H. Zalis, Planurile cinematografice ale memoriei, CNT, 1981, 19; Iorgulescu, Critică, 141-144; Brădățeanu, Istoria, III, 235-237; Cocora, Privitor, II, 113-115; Diaconescu, Dramaturgi, 230-233; Faifer, Dramaturgia, 146-148; Ghițulescu, O panoramă, 292-295; Mihai Vasiliu, Al. Voitin -70, RL, 1985, 32; Ionuț Niculescu, Al. Voitin, un dramaturg al proceselor deschise, T, 1986, 10; Miruna Ionescu, „Dezbateri dramatice”, SLAST, 1987, 6; Romulus Diaconescu, „Dezbateri dramatice”, RL, 1987, 38; Ileana
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
RL, 1985, 32; Ionuț Niculescu, Al. Voitin, un dramaturg al proceselor deschise, T, 1986, 10; Miruna Ionescu, „Dezbateri dramatice”, SLAST, 1987, 6; Romulus Diaconescu, „Dezbateri dramatice”, RL, 1987, 38; Ileana Berlogea, „Oameni care tac”, TTR, 1989, 4; Mihai Vasiliu, Universul dramaturgiei antifasciste, TTR, 1989, 5; Al. Voitin, DRI, V, 348-362; Cosma, Romanul, II, 158-159; Popa, Ist. lit., I, 1183; Dicț. scriit. rom., IV, 802-803. C. M. B., L. Cr.
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
1907. Ocazional mai sunt găzduite poezii ale lui Ion Barbu (Bălcescu trăind, 1955), G. Bacovia, Victor Eftimiu, Emil Isac, Demostene Botez, Mihai Codreanu, G. Călinescu, Dominic Stanca, Radu Stanca, Ion Frunzetti ș.a. Un spațiu foarte larg se alocă epicii și dramaturgiei. Rând pe rând apar în V.r. romane și ample nuvele, iscălite de Petru Dumitriu (Bijuterii de familie, Vânătoare de lupi, Drum fără pulbere, Pasărea furtunii, Proprietatea și posesiunea), Ion Pas (fragmente din Zilele vieții tale), Eusebiu Camilar (Temelia), Mihai
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
însemnătate, dar opiniile despre teatrul vremii sau cele referitoare la limbă conțin idei bine gândite. Sceneta satirică O comedie tragică (1859) pune, de asemenea, în discuție probleme ale scenei românești. W. îndeamnă la consolidarea unui teatru național susținut de o dramaturgie cu rosturi etice, inspirată din actualitate. În ce privește limba română, o găsește dulce și armonioasă, dar primejduită de abuzul de „ziceri străine” ( Câteva cuvinte asupra limbei noastre). În articolul Trecutul, prezentul și viitorul face dovada unor resurse de memorialist, povestind convingător
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
Între „eu” și „non-eu”. Se intersectează aici trei perspective, trei problematici: perceperea alterității ontologice, recunoașterea semenului prin experimentarea acestei alterități, Întâlnirea cu celălalt ca realitate etică. Departe de a converge, aceste perspective generează o anumită tensiune și constituie cadrele unei dramaturgii a raporturilor cu celălalt În care a excelat filosofia secolului XX. Perceperea alterității celuilalt Jean-Paul Sartre scria, În 1943, În Ființa și neantul: „Se pare că filosofia secolelor al XIX-lea și XX a Înțeles că nu putem să scăpăm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a rezista În fața lui Hegel, reliefând pentru cititorul „laic” și contemporan faptul că, dincolo de această tragedie religioasă și istorică, se joacă drama alterității: asimilarea Într-un joc al dominării sau primirea celuilalt, perceput din perspectiva unicității sale. Chiar dacă o asemenea dramaturgie trece dincolo de antropologie, aceasta, la rândul său, prin intermediul decolonizării și al luptelor pentru eliberare și independență, a făcut și ea experiența Întâlnirii cu celălalt (Lévi-Strauss, 1955). Faptul că independența și libertatea nu Înseamnă doar accesul la o lume omogenă și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]