21,577 matches
-
a fost chiar În stare să-i dăruiască soției mult-așteptatul copil - dând o turnură fericită lucrurilor, atât pentru el, cât și pentru general. — Oricare ar fi fost adevărul, continuă Karp, cazul a fost manipulat pentru scopuri naționaliste. Treptat, presa de dreapta a subminat poziția lui Hatz. Pentru a-și proteja integritatea ce ținea de cariera militară, s-a retras onorabil. Însă el și Froehlich au păstrat legătura. După moartea tragică a familiei Hatz Într-un incendiu, În vara anului 1918, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o cocoașă. Balansându-se pe pedale, s-a Întors chiar În clipa În care eu și Anton n-am dat Într-o parte. Părul Îi flutură În obraji, cocoașa i se netezise. — Și acum? Răspunsul sosi din spate: — La dreapta. Imediat un băiat trecu val-vârtej. Era de vârsta fetei și avea un Torpedo la fel ca al meu, doar că al lui era roșu și cu câteva numere mai mic. Am Înjurat În gând: bicicleta mea era tot la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cinematograful acela - ceea ce l-a făcut pe Diels să vă aducă aici pentru interogații. La stânga, vă rog. După ce am urcat două etaje, pașii noștri tunând pe scările de metal, am continuat pe același coridor nesfârșit, dar În direcția opusă. — La dreapta, vă rog. — Cum poate să spună așa ceva? Toți spectatorii Îmi sunt martori! Și doamna Himmel vă poate confirma. Era și ea acolo. M-a văzut doar! Confuz cum eram, Încercam să pricep ce se Întâmpla. Nimeni nu-i contestă mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-i așa? Dacă da, atunci Înseamnă că nu poate fi Gielke cel care și-a pus mâna pe umărul băiatului. Poate fi doar persoana de aici, din dreapta - oricine ar fi el. M-am Întrebat dacă conta cine era domnul Dreapta. — Poate da, poate nu, răspunse Dora, amintindu-mi de ce-mi spusese Karp despre interesele variate ale oamenilor care lucrau pentru fundație. Cu siguranță că era un subiect fascinant, am aprobat-o, nu prea convins. Și totuși, nu aveam lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încrederea restabilită, am urcat scările cu pași repezi și mărunți, un toc după altul. Hotelul părea evacuat. Unde te uitai, nici o voce, nici o mișcare. Când am ajuns la etajul doi, n-am luat-o la stânga, ca de obicei, ci la dreapta - Îndreptându-mă direct spre baie. O clipă de cal și singurătate mi-ar prinde bine Înainte de deznodământ. Stând În fața oglinzii din baie, mi-am aruncat pantofii și am făcut câteva exerciții calistenice. Revenindu-mi după euforia de dinainte - exista oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l pe Froehlich cu părul ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul lui cu eșarfa aia extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui, băiețelul pe care nici o ploaie n-o să-l ude vreodată. „OK, barosane“, zice el și apucă noua mea bâtă de baseball de undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt în stare, de teamă să nu izbucnesc în plâns - sau să nu izbucnească el! „Hai, barosane, aruncă mingea“, îmi strigă el și eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu oblig pe nimeni să facă ceva ce nu vrea să facă! — Condiții umane, ai? Umane! Ce mult îți place cuvântul ăsta! Da’ știi ce-nseamnă, de fapt, nemernicule, pește ordinar! Las’ că te-nvăț eu ce-nseamnă! Trage pe dreapta, Alex! — Îmi pare rău, da’ nu se poate. — Ba da! Ba da! Vreau să cobor! Să caut un telefon! Să-l sun pe John Lindsay pe internațional, să-i spun ce m-ai obligat să fac. — O să-i spui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
somnul după ce-am făcut laba într-o șosetă. Piesa mea radiofonică se intitulează Să sune libertatea! Este (acum știu) o moralitate ai cărei protagoniști sunt Prejudecata și Toleranța și este scrisă în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am ținut o ședință de lucru (într-un lan mănos de lângă malul lacului) pe probleme de sex, iar apoi, în după-amiaza aceea, pe un drum de țară, undeva în munții din centrul Vermont-ului, mi-a zis: — Ah, Alex, trage pe dreapta în clipa asta - vreau să-mi termini în gură! După care s-a apucat să mi-o sugă în mașina cu capota coborâtă. Ce-ncerc eu să-ți comunic? Aha, doar că începeam să simțim ceva. Să simțim că simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
existat. Ea știa pe de rost textele de la toate cântecele. Și ținea morțiș să aflu și eu chestia asta. — Yeah, yeah, yeah - yeah, yeah, yeah. O interpretare de-a dreptul remarcabilă, un omagiu adus cerebelului. Pe înserat am tras pe dreapta, în parcarea unui restaurant Howard Johnson’s. — Băi, ce-aș hali ceva, am zis eu. Băi, ce-aș mânca. Băi, ce m-aș hrăni, bă. Uite ce, mi-a întors-o ea, n-oi fi știind eu ce sunt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îmbrăca după cum poftește; nu depinde decât de sine Însuși. Un romancier depinde de alții. El e un om obișnuit, dăruit cu putere de expresie. I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mult spațiu de Înfrumusețat. Trebuia să recunosc că era intimidant. Chiar atunci sună telefonul. Era Milton. —Te obsedează cartea? mă Întrebă cu dezinvoltură. —Milton, mi-a plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo 16 cm spre dreapta? Nu, un pic mai mult, așa, da, nițeluș către terasă... așa. Stop! Stoooop! a țipat el. Scuze, sunt la lucru. —Să te sun eu mai Încolo? l-am Întrebat. —Eu sunt mereu la lucru. Ia spune, am obținut jobul? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tema sex fără complicații, În care amândouă erau depente de folosirea ca arme a luciului de buze și a prezervativelor. Este vina mea. Am o mare influență negativă, spuse Tinsley. Își tot dădea cu luciu pe buze, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
complicații, În care amândouă erau depente de folosirea ca arme a luciului de buze și a prezervativelor. Este vina mea. Am o mare influență negativă, spuse Tinsley. Își tot dădea cu luciu pe buze, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era un sărut ciudat, mecanic, și singurul lucru la care m-am putut gândi a fost dacă mâncase, oare, În seara aia cartofi piure cu usturoi. Cred că orice fată ar trebui să aibă o dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era un sărut ciudat, mecanic, și singurul lucru la care m-am putut gândi a fost dacă mâncase, oare, În seara aia cartofi piure cu usturoi. Cred că orice fată ar trebui să aibă o dată În viață o Cuplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seara, Într-o galerie publică de artă? —Asta e foarte ciudat, spuse Marci. Este șase și un sfert. Nu! Stai un pic! Răspunde la telefonul mobil... Într-adevăr, Sophia vorbea acum la telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul din oțel. O, Doamne! Se opri chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bila roșie cu numărul trei. O întreb pe Helen Hoover Boyle ce-i codul 914. Și ea zice: — Un cadavru. Și eu zic că așa mă gândeam și eu. Zice în telefon: — Acuma trebuie s-o iau la stânga sau la dreapta de la șifonierul Hepplewhite din trandafir sculptat cu motive vegetale și capitonată cu mătase patinată? Acoperă telefonul cu mâna și se apleacă spre mine, zicându-mi: N-o cunoașteți pe Mona, zice. Părerea mea e că la petrecerile ei de vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]