1,848 matches
-
trăise o bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu te miri ce și mai nimic: câteva fructe sălbatice, niște lăcuste leșinate de căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din bancă mă așteaptă "omul meu" (cum oare a ajuns înaintea mea, au tuneluri secrete, ca în Evul Mediu?), însoțit de un agent de pază plus un avocat al băncii. Acesta din urmă mă amenință că va face și va drege, că nu am respectat clauzele contractuale etc. etc. Cred că erau disperați să aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viață compusă din renunțări
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Pâinișoara ca și Râșcovul (Lactarius deliciosus) se pregătește tot pe jar sau pe plită cu brânză de burduf. Din Hribi (Boletis edulis) se pot pregăti în aceeași măsură o mâncărică cu legume, ca și o tocăniță sau o ciorbiță bine dreasă cu ou și cu smântână și cu sare de lămâie, după cum foarte bine se poate pregăti ca garnitură la un escalop de purcel. Buretele șerpesc (Lepiota procera), din frumoasa lui pălărie se poate pregăti cel mai delicios șnițel, alternativ tăvălit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
toamna, când nu mai poți usca otava din cauza răcelilor, am făcut pae de grâu șira (grămadă), puind un strat de otavă mai subțire, peste otavă un strat de pae mai gros, astfel paele absorb substanța fluidă din otavă așa încât să dreg paele,(iar vitele) odată pe zi sau la două zile le mănâncă cu gust. Prin 1904 am stors vin din mere foarte gustos, se înțelege am lucrat după învățăturile din cartea «vinuri din poame de Grigore Halip». În 1905 a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în căsătorie. El avea o oarecare avere și îi spusese părintelui că o ia numai cu o cămașă de noapte pe ea și nimic mai mult. Înainte să înceapă să vorbească, își scosese batista, o dusese la gură și își dresese glasul încetinel. Tatăl consimțise bucuros, felicitîndu-se că-și dădea fiica pe mîna unui astfel de om de ispravă. Cînd ajungea aici cu povestea, bunica se oprea și se uita la nepotu-său nerăbdătoare, așteptînd ca el să o ches tioneze ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luat vederi în tanga, iar acum, iată, șia dat și chiloții jos, la o conferință de presă. Nu, nu era vorba de ideea de nud, de corpul omenesc în toată splendoarea lui, bla, bla, așa cum a încercat Bleonț să o dreagă apoi. Pur și simplu, omul și a ridicat tricoul ca săși arate sexul - ca acele nefericite careși ridică fustele înflorate când sunt prinse de poliție. În fine, nu este cazul să insistăm pe gestul unui individ disperat... Tot ce pot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ochi, fără să mă mai înfior ca altădată. Spune clar și scurt ce ai de spus! Mă așteptam la cu totul altă comportare a ta. Fie că intrai în sală plin de elan și spuneai: da, tovarăși, să facem, să dregem; fie că, atunci cînd m-am înfuriat și te-am întrebat ce vrei, mă așteptam să spui că vrei salariu mai mare și o garsonieră mai bună, la blocul-turn, sau chiar în bloc cu mine, la "4001", că sînt cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi nimerit prima vază. — De asemenea, lanțuri de ceasuri de buzunar din secolul al XIX-lea... Degetul continuă să coboare pe listă. Matrițe de shaker... pernuțe de ace... Ridică ochii spre mine. Mai sunt de actualitate toate acestea? — Păi... Îmi dreg glasul. Sinceră să fiu, nu mai sunt atât de înnebunită după lanțurile de ceas. Sau după chestiile de făcut shakere. — Am înțeles. Nici după lingurile de dulceață din perioada victoriană? Linguri de dulceață? Ce Dumnezeului voiam să fac cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uită la mine cu o expresie ilizibilă. N-am știut. — Nu? răspund, încercând ca vocea să îmi sune nonșalant. Ei, uite, acum știi. Păi și de ce nu vrei să te măriți decât peste zece ani? zice Danny. — Ăă... păi... Îmi dreg glasul. Ideea e că am o groază de lucruri de făcut înainte de asta. Vreau să mă concentrez pe carieră, să... îmi explorez întregul potențial... și... să mă cunosc pe mine, cea adevărată... și... să fiu o persoană... ăă... completă. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional. — E pur și simplu perfectă! Plus că trebuie neapărat să-ți arăt, am cel cel cool corset de la Rigby and Peller... și niște chiloței de te ia cu leșin... Luke își drege glasul și amândouă ne întoarcem pe călcâie. — O! zice Suze. Sorry, Luke. Vezi că avem cafea și ziare și tot felul de chestii în bucătărie, în direcția aia. Arată spre un coridor. Poți să ceri ouă cu costiță, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apoi din nou pe Luke. Cum adică? — Becky vrea să mai aștepte cel puțin zece ani până se mărită, spune Luke. Nu-i așa, Becky? Se lasă o tăcere împietrită, iar eu simt că-mi ia foc fața. — Îhm... Îmi dreg glasul și surâd nonșalant. E... corect. — Serios? face Suze, holbându-se la mine. N-am știut asta. De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să mă uit la mama. Și... să ajung să mă cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zicem vreo șase ani, adaug în treacăt. Sau... cinci. Depinde. Se lasă iar tăcerea, întreruptă doar de sunetul ritmic și liniștitor al pașilor noștri. E o încordare foarte ciudată între noi, și nu îndrăznesc să mă uit la Luke. Îmi dreg glasul și-mi frec nasul, încercând să mă gândesc la un comentariu despre vreme. Ajungem la poarta bisericii și Luke se întoarce să se uite la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-a dispărut de pe chip. — Serios, Becky, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o căutați? Simt că ard de jenă. Nu pot în ruptul capului să recunosc că trăgeam cu ochiul la alții. — Ăă... păi... tocmai am găsit-o. Înșfac grăbită lista pentru Richard și Fay. Sunt prietenii mei. Richard și Fay. Îmi dreg glasul. Aș vrea să le cumpăr un cadou de nuntă. De asta am venit. Și, de asemenea, vreau să mă înregistrez și eu. — Păi, haideți întâi să cumpărați ce doriți. Ce ați dori să le luați? — Îhmm... păi... Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun, dar, în loc de asta, mă mulțumesc să dau vag din umeri. — Și unde faci nunta? Vechea expresie plină de dispreț a Aliciei îi revine pe chip și o simt cum se pregătește să mă atace. — Păi... chestia e că... Îmi dreg glasul. OK, acum e momentul. Ăsta e momentul să-mi fac marele anunț. Să-i spun lui Robyn că m-am răzgândit. Că mă mărit în Oxshott. — Adevărul e că... Trag aer în piept adânc. Haide. E ca atunci când îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu Christina. Dar am auzit-o punându-i la punct pe diverși la telefon și știu că nu e bine să te pui cu ea. — Becky, știi cumva ceva de chestia asta? mă întreabă pe un ton amabil. — Ăă... Îmi dreg glasul. Chestia e că... — Înțeleg. Lisa, mi-e teamă că a fost o mică confuzie. Îi zâmbește profi. Articolele acestea nu sunt pentru vânzare. Becky... te aștept la mine în birou. — Christina, îmi... pare rău, zic, simțind că mă fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avea șase ani. Toți ne-au spus să-ți transmitem dragostea lor, zice mami, ajungând în fine la capătul aducerilor aminte și, firește, o să vină la nuntă! Ia zi, parcă spunea tati că vrei să-mi spui ceva. — Ăă... Îmi dreg glasul, brusc conștientă de ecoul tăcerii la celălalt capăt; de distanța dintre noi. Păi, voiam să... ăă... O, Doamne. Îmi tremură bărbia și vocea mea de prezentatoare de știri s-a transformat într-un scâncet nervos. Ce-i, Becky? Mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
făcută. Asta e șansa mea de a mărturisi totul. Să-i spun lui mami despre Plaza. Dacă o fac, acum trebuie să o fac. Înainte de a mai apuca să facă și altceva. Înainte să mai cheltuiască alți bani. — Păi... Îmi dreg glasul. Cum să-ți zic... Mă opresc și iau o înghițitură de cafea. Am gâtul încordat și o ușoară senzație de greață. Cum am să-i spun lui mami că vreau să mă mărit în altă parte? Cum am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cap nedumerit. — Ai pus pe listă și încălțări de la Jimmy Choo, pentru el și ea? — Mi-a luat cineva pantofii de la Jimmy Choo? zic superfericită - după care mă opresc brusc, pentru că am apucat să-i văd expresia. Luke... glumesc. Îmi dreg glasul. Uite. Ăsta e băiatul lui Suze. Tocmai am developat trei filme, și majoritatea pozelor sunt cu Ernie și Suze. — Ăsta-i Ernie în cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a cuprins brusc. — Bună, spune. Se apropie de mine încet, scrutându-mă din cap până-n picioare. — Deci, zice pe un ton cald. Robyn știe că ai de gând să fugi să te măriți pe o plajă? Fuck. — Dar nu... Îmi dreg glasul. Nu am de gând să fug nicăieri! Din câte-am auzit eu, așa aveai de gând. Își examinează o unghie. Nu există o clauză despre asta în contractul ei? — Glumeam! Făceam și eu... o glumă... — Mă întreb dacă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
problemă. — Pe bune? Înghit în sec. Ce anume? — N-a ajuns încă nimeni din familia lui Luke. Tatăl, mama lui vitregă, niște veri care erau și ei pe listă... Ziceai că ai vorbit tu cu ei. Da, am vorbit. Îmi dreg glasul. Adevărul e că... tocmai m-au sunat. Se pare că e o problemă cu avionul lor. Mi-au zis că poate ar fi mai bine ca locurile lor să fie ocupate de alte persoane. — Serios? Lui Robyn pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
impus o altă legendă : otrăvirea băuturilor de către cârciumarul evreu. Nu este vorba aici de „botezarea” băuturilor alcoolice cu apă. De pildă, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) scria că prăvăliașii evrei vând Îndeosebi rachiu, de cele mai multe ori dres cu apă <endnote id="(378, p. 104)"/>. Acesta era Însă un obicei banal și uzual, practicat de mulți cârciumari, indiferent de etnie : „Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă și vânzând cu ocale cu două funduri”, scria Nicolae Filimon despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
produs un incident” rezumat astfel: „Președintele CDE Huși a dat cuvântul Domnului Felder, deși nu era programat, pe considerentul că este președintele Ichud-ului Vaslui și secretarul CDE Vaslui. Acesta a atins unele probleme exact ca un reacționar”. Busuiocul a fost dres de doctorul Froimovici care „...a lămurit opinia publică”. În ce fel a convins-o, nu ni s-a transmis prin ani. O „deviație” asemănătoare a fost semnalată și la Răducăneni, unde prea zelosul Ciobanu, pretor al plășii cu același nume
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
părerea lui Sofianu, Îl ascultă toți românii”. Desigur, nu toți românii ascultau postul cu pricina și spun astea gândindu-mă la fanaticii zilei, cei care-i dădeau Înainte cu „În lumina indicățiilor prețioase ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, să facem, să dregem”. După alte comentarii pe marginea situației din Polonia, Sofianu scăpase și câteva păreri personale față de politica internă a țării noastre, repede notate În creier de „Alexandrescu”: „Sofianu Gheorghe mai spune că economia noastră este la pămînt dar nu numai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]