18,730 matches
-
dragostea lor incestuoasă, un frate și o soră sunt transformați în Soare și Lună și li se interzice să se afle în același timp pe cer). În versurile lui Ion Valentin, Luceafărul și Luna apar ca doi amorezi săraci cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe margine. O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului. Asta după ce-i belește mai întîi o bucată din pielea frunții. Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii sar, dezinfectează rana, pansează și, mai ales, se scuză: Este cam... sărac cu duhul, se scuză toți cei din dispensar. Măcar să mă votați... Ca o recompensă... Îhî, aprobă Barnea. Zamfir îl mîngîie pe creștet și chiar îl pupă a împăciuială. Mă ajuți, nu? Îhî. Politicianul pleacă și după vreo două sute de metri îl vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-a fugărit familia din casă și și-a adus o babă nouă la domiciliu. Împreună cu nefericita achiziție complota cum să-și dezmoștenească copiii și cum să mai facă un rău pe acest pămînt înainte de a fi înghițit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu impulsurile animalice. Viorel își privește nevasta. Este superbă, este a lui și, în fond, ar fi o tîmpenie... Bun și așa, mormăie pentru el. Ce-ai spus? Nimic. Ne-om înțelege noi. Nu de mult, Viorel și-a dat duhul. Începînd de la această dată a avut cea mai fidelă muiere de pe pămînt. Nevasta lui Rîmbu Deși avea patru decenii, profesorul Rîmbu nu era însurat, deși omul acesta dorea din tot sufletul s-o termine cu burlăcia. Un soi de timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
15 ani. Dar crezi că de atunci a mai văruit-o cineva? Hai să-l dăm naibii. Of, tînărul însurățel, ne-a adus mamă nouă. Voi să-i ziceți mamă? Dacă mi-ar da casa... Casă cu strigoi, cuib de duhuri rele. Ferească Dumnezeu de așa casă! De unde o fi adus matracuca? Lumea zice că de la Rădăuți-Prut. Ptiu, Doamne ferește, de acolo îi cățeaua? O să-i ard o bătaie să mă țină minte. O să-i ung pereții cu rahat, curva naibii. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luptat românii la Mărășești", din 15 blonde doar una a știut răspunsul. Cu turcii, cu otomanii, cu Carol Întîiul, cu tătarii etc. au fost răspunsurile zîmbărețelor fete, unele absolvente de facultăți onorabile. Dacă fetele acestea sînt atît de sărace cu duhul, de ce se dau în spectacol? Ce cîștigă dacă apar într-un grup de analfabete notorii? Visează ele că-și vor găsi un admirator care va aprecia aspectul fizic? Nu înțeleg multe la tînăra generație, mi se pare uneori că reperele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) VASILE IFTIME (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Vasile IFTIME De la Petru citire Editura Junimea Iași 2016 " Înainte de toate trebuie să mărturisesc cu inimă curată și cu duh umilit că toate numele din aceste file sunt închipuite, că n-am înțeles pe nimeni, că totul este obștesc și nimic personal. Această mărturisire o fac pentru siguranța mea și pentru liniștea celor care s-ar socoti atinși de oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
6 zile. În ziua a șaptea, bătrânul și-a așezat capul pe un nor pufos și a început să viseze. Schitul s-a topit ca o lumânare de ceară curată. Petru a pus focul în numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, amin! Focul de sub icoană s-a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare și l-au abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia era fățărnicia săracului. În dialog cu absența lui Dumnezeu, cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de formă, Doamne, oare ce formă a pământului îmbracă absența și în ce pântece de lut se desface lutul? Exiști atâta timp cât portretul ce-l port în inimă nu-ți uită numele. Petru săpa fântână în oglindă; la miezul nopții, un duh senin usca izvorul. Pe cealaltă lume, setea nu este o curgere. 36. Oglinda descompune fotografiile. Te apropii, se deschide o ușă; pășești dincolo, se desface un cer; te îndepărtezi, cerul își trage obloanele, fereastra se ascunde după gratii, ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
statul vă hrănește, vă pune acoperiș deasupra capului, statul vă caută și-n cur, bă, neghiobilor, iar voi nu mai puteți de bine! Crucea mami voastre de dungați! Bă, handicapatule, ți-ai nenorocit copii! Fuge satul de tine ca de duh rău, spurcăciunea naibii, violator ordinar! Dacă aș avea un revolver, ți-aș zbura creierii pe pereți! Domnule portar, nu este adevărat, noi... Tacă-ți fleanca, prostănacule! Stai mult pe lângă pizdar și o să ajungi la fel! Nu ești primul căruia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului. În fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
slobod prin pădure ne bate sfântul Stelian. Să-l îngăduim printre noi o grijă în plus. Eu zic să-l lăsăm în voia Domnului și să-l dăm în ascultarea părintelui Ioan. El este mai domol cu cei săraci cu duhul. Trebuie să-l aibă cineva în pază, să nu fure sau sa pună foc la hambar. Cum zici matale, părinte Visarion. Acum, hai să facem o carte: îmi ești dator cu 800, da, 800. Nu te fă într-o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închinăciuni? Răchită să-ți fie genunchii în fața Maicii Domnului. Mănăstire de taici facem aici, ca în muntele Athos. Nu rabd să calce picior de muiere în bătătura schitului cât trăiesc eu! Cine aduce femeie în spurcăciunea ei să-și dea duhul! Aici fac mănăstire, nu futelniță! Să vă intre bine în cap ce vă spun eu! Năravul nu l-a ținut mult. Domnișoara Cătălina, director la cultură, culte și patrimonii (Bistrița Năsăud), a inclus sfântul locaș în câteva proiecte turistice, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau mai puțin? Cum să mă rog unei bucăți de tată? Degetul tatălui meu care ești în cer... Petrică, când vei fi mare, vei înțelege. Dumnezeu unul este pentru toți. El nu împarte dragostea firimituri, unul este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt întreit... Așa, așa, puișor, fă cruce, adună puterile cerești pe umerii tăi, pe frunte, în inimă. Petrică, când aveai cinci ani, erai singur, anul acesta mama ți-a mai adus un frățior, anul acesta mama te iubește mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a cules o floare de păpădie și a ascuns-o într-un ierbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învață a iubi. Până atunci, frate, exersează primii pași! Aici, în mănăstire, doar rugăciunea te poate duce de mână. Iubești nu-i păcat, pune-ți iubirea pentru om de-a stânga Tatălui și iubirea pentru Dumnezeu de-a dreapta sa, Sfântul Duh va întregi jumătățile într-o Treime nedespărțită. Amin! Dumnezeu să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]