2,465 matches
-
presupunerile, e chiar satul acela, Ar trebui sè încetinesc viteza! se aude o voce înlèuntrul auzului meu, Dar auzul meu sufletesc aude altceva și-mi întorc capul spre stânga, acolo unde, la volan, ea conduce mașina, Matei! îmi șoptește chemându-mè duios, Dar Matei, la volanul unui tir lung și greu, încèrcat cu marfè, grèbindu-se sè ajungè la destinație, apèsè puternic pe accelerație și, auzindu-se chemat pe covorul copilèriei sale, accelereazè, angajându-se în depèșirea unui camion chiar într-o curbè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am mai văzut și n-am mai auzit niciodată până acum. În dormitor, înainte de a-i da poțiunile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se sfârșise rău. «Și mereu cu neliniștea asta, cu remușcarea asta continuă, monsieur Ardenti, să nu știu nimic despre bietul papà, nici măcar unde-i e mormântul, dacă o fi fiind pe undeva.» Dorea mult să vorbească despre el: era foarte duios, liniștit, metodic, atât de cult. Își petrecea zile Întregi Într-un mic birou, acolo sus, la mansardă, citind și scriind. În rest, mai dădea cu sapa În grădină și schimba două vorbe cu farmacistul - mort și el acum. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
O, mamă, dulce mamă! Ce poate fi mai frumos pe lume, mai dulce și mai blând pentru un copil decât însăși ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
cu rele, unul după altul; doar pe fereastra unui bloc de pe o stardă dintr-un cartier liniștit al orașului străbătea mereu cântecul unui pian. Acest cântec părea să fie ecoul sufletelor a doi oameni care se iubesc. Melodiile, când mai duioase, când mai wagneriene erau poate transpunerea pe clape de mâinile unei virtuoaze artiste, a amintirilor vesele și triste, a frustrărilor, dar mai ales a statisfacției că le-a depășit pe toate cu capul sus. Și cântecul pianului se va auzi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa-te-aș! Ai vreun gând...?! He, he, he, he, heee
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când îmi amintesc și de Gina. S-a dus, și nu se știe dacă va mai fi ceva între noi. Poate chiar mâine, poate niciodată. Sentimentele mele față de ea, încetînd să mai fie de dragoste, au devenit de simpatie aproape duioasă, cu striații de resentiment. Am ajuns la vechea și sănătoasa concluzie: nu i-aș putea face față și, dacă prin absurd am relua povestea asta, s-ar termina la fel. Prefer să fiu lângă ea în poeme, în vise, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea un nas puternic, cu nări proeminente și ochi căprui strălucitori sau, mai curând, luminoși, a căror privire directă, pătrunzătoare, exprima (poate) grijă duioasă sau (poate) o blândă impertinență. Era slab și avea mâini subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care am primit-o azi dimineață, auzi, cică mă sărut cu prostituatele în biserică. Pretutindeni mișună iscoadele. Și spovedania lui Bobbie, acolo pe bancă, în grădină! Îmi place partea asta din muzică, cât e de melancolică, mecanică și totuși duioasă, exact ca viața. Da, îmi petrec viața dorind imposibilul. Dar niciodată nu întind mâna după ce doresc. Oare nu asta spune religia, să nu întinzi mâna? Of, sfinte Buddha, fie-ți milă de păcătosul de mine? S-ar putea ca George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă de șaisprezece ani, cu trăsături blânde și ochi duioși, așezată tot pe pian, privea întotdeauna din același loc și în aceeași direcție. Și tatăl lui Emma era prezent. Un portret al său, atârnat pe perete (executat de un coleg de studenție de la colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foc de-atâta toamnă, de-atâta răzvrătire, / În frunzele-n cădere culorile de vis; Pe frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră-n chenare...; Ecourile rupte din plin amurg de ceară... Asociată cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cel mai adesea abstract, dând impresia de lirică labirintică, adesea chiar criptică, în care, în ciuda unei încrâncenări reliefate în toate actele existențiale ale eului liric și ale celor în numele cărora vorbește (măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau În tăcerea unei autopsii, beau răsfoindu-mi duios arhivele minții. Intru În luna cea nouă cu un discurs demn și sobru ― sunt un orator al capcanelor care Încă mai aude plînsul celebrelor molii din catedrala mîntuirii poeților. La pontonul ceasului tai cu lanțeta aorta timpului, strîng șurubul cinei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el". Mihaela se ghemuia la pieptul mamei, frîngîndu-și mâinile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta? Nu. Te iau de nevastă nu dintr-o obligație, ci numai pentru că te iubesc. Și atunci, dacă te iubesc, ce rațiune mă silea să rup legătura noastră? ― Dor, fii bun, nu mai stărui, mă ruga ea cu o voce duioasă, plângătoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama că mă iubești mult. Merg până acolo și-ți spun că nu există oameni de onoare care să repare prin căsătorie o greșeală, dacă nu-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în vaduri, pentru a o lua de la capăt; și astfel omul devine fiu al ei. Natura mi-a dat mie, copilul de sub cerul încă scânteietor de stele și încă poleit de aurul ce se revarsă domol de sus, mângâindu-mi duios fruntea, o îndatorire: aceea de a mă minuna de frumusețile ei și de a exprima prin CUVÅNT ceea ce simt sub povara atâtor culori de mai! Altam Bianca Clasa a IX-a Dimineața... emoții Pe când soarele abia se trezește, iar luna
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
te iubesc”! Panciuc Cosmina -Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Mama Mama mea este o stea Ce-mi luminează inima. Sufletul mi-l întărește, Viața mi-o călăuzește Și de rele mă păzește. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Mama E ființă duioasă, O sfântă stea. Și în inima noastră, O iubim doar pe ea. Regină-ntre flori, Cu ochi sclipitori. Minune-ntre minuni, Comori de-nțelepciuni. Îmi bate-n fereastră O rază de soare; Și caldă vestește Că e sărbătoare. E ziua
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească după aproape
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi plăteam pentru mâncat și dormit. Pentru aceasta, după aproape 60 de ani, nu-i mai putem uita numele și figura ei de mamă și bunică blândă și duioasă. În fine, a venit și vinerea, ziua mult așteptată. Iancu a găsit un om de la Enichioi, urmând să vie la rând norocul meu. Iar acesta avea să se numească Feodor Andreev, om de 30 de ani ca și soția. Bărbatul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aceștia. În seara aceasta, ea le-a promis că le va citi despre Nașterea Domnului. Nerăbdători, copiii o zoresc: „Haide, bunico, începe povestirea, te rugăm!!..” Bunica îi strânge cu drag la piept, și începe să le citească cu glasul ei duios. S-o ascultăm și noi: „În Nazaretul Iudeiei, locuia o familie sfântă: Fecioara Maria, căreia Sfântul Arhanghel Gavriil îi vestise că prin Întrupare de la Duhul Sfânt va naște pe Fiul lui Dumnezeu și Bătrânul Iosif, cel ce-i fusese hărăzit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
în care să ceri să // mi se acoarde leafa lui Micle de la Universitate, până la regularea pensiunei mele, și, cum îți spusei mai sus, de duminică tot aștept și tu nu-mi răspunzi nimic. Acea scrisoare era totodată răspuns la mult duioasele tale șiruri, pe care se vede că într-un moment de negîndire mi le-ai adresat - iartă dacă sunt răutăcioasă, eu cred că toți nenorociții sunt răutăcioși. Până acuma n-am făcut nici un pas pentru a-mi regula pensiunea mea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
liniște, de iubire fericită, de viitor strălucit, de noroc, de sănătate, pe care pentru cea din urmă dată ți le doresc Veronica 30 ianuarie 1880, Iași [VERONICA MICLE] Domnule Eminesco, Am primit scrisoarea d-voastră, regret că conține atâtea fraze duioase pe care vă mărturisesc că nu le mai pot crede și prin urmare, vă rog, nu considerați această scrisoare a mea ca răspuns, căci n-ași avea ce răspunde, însă mă, simt datoare a vă da oarecare detaile relative la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la îndemînă Muzeul memorial "Mihai Eminescu" Ipotești (jud. Botoșani) [VERONICA MICLE] Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul motiv al durerii și fericirii mele iată că pot în sfârșit să-ți scriu o dată cu pornire duioasă și iubire. Binecuvântez fatalitatea care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpânesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]