2,935 matches
-
chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care scârțâie la ușă. Una
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și talismanul ei norocos. Îi Îmbracă ori de cîte ori vrea să impresioneze. Sau să-și creeze un avantaj. — Să Înțeleg că va fi de față și vreun tînăr neînsoțit și disponibil? Oare cum de-ai ghicit? zîmbește ea cu dulceață. — Dar credeam că Fran nu se mai ocupă să-ți facă lipeala cu diverși tipi. Ce-a fost toată discuția aia legată de faptul că nimeni nu e destul de bun pentru tine? — A, da, dar asta a fost Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta e să ai prieteni În aceeași barcă. E minunat că vă Înțelegeți atît de bine, iar copiii sînt cam de aceeași vîrstă. — Da, ai dreptate. E minunat. Nu știu ce m-aș fi făcut fără ei. — Iar Trish e așa o dulceață, continuă Linda. Îmi dau seama că sînteți foarte bune prietene. Aha, uite că Începem. Știu Încă dinainte să deschidă gura că are ceva de zis despre Lisa, deși ea a fost pînă acum Întruchiparea șarmului absolut și s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume. Floare de copilărie Copilăria-i ca o floare de mai. O rogi din suflet: „Mai stai!” Dar ea se grăbește ca fructe să facă. Ai vrea să rămână, S-o mai ții în palmă Să-i guști cu nesaț Dulceața-i de floare. Dar ea se grăbește, Nu-ți respectă dorința Și nu se ferește Să fugă cu anii Pe care-i răpește Jocul copiilor Alergam cu păru-n vânt, Prin lan de grâu și de porumb. Un cuc în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul mă uimește Și de-aici nu pot pleca. Vino și privește! Frunzele cad pe cărări, Păsările pleacă Și acum se vede-n zări Vara cea săracă. Eu mă uit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne odihneam pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să exagerezi atunci când povestești despre frumusețea Rahelei. Chiar și bebeluș fiind, era ca un giuvaier pentru oricine o purta în brațe, un ornament, o plăcere neprețuită - copilul cu ochii negri și cu părul de aur. I se zicea Tuki, adică „dulceață”. Toate femeile se întreceau în avea grijă de ea, după ce mama ei adevărată, Huna, murise. Huna fusese o moașă pricepută, faimoasă pentru râsul ei gutural, o femeie mult regretată de celelalte. Nici una nu se plângea că trebuia să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A fost cocoloșită de surorile ei, care aproape n-o lăsau să pună piciorul pe pământ. Iacob trecea în fiecare zi, aducând păsări proaspete pentru mâncarea ei. Prin pânza groasă a cortului își spuneau unul altuia întâmplările zilei cu o dulceață care le încălzea inimile celor care-i auzeau. Ada a strălucit toată acea lună și și-a văzut fiica ieșind complet refăcută și odihnită din cortul roșu. Se delecta cu primele gângureli ale nepotului și a fost prima care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe o perioadă de mare mulțumire. Ținea rotunjimea fiecărei zile în mâinile ei, bucurându-se de dulceața copiilor și de plăcerea de a munci. Aducea mulțumire semințelor de chimen și priceperii de a le folosi. Dulciurile făcute de ea n-au fost niciodată mai dulci ca în acel an, iar trupului lui Iacob îi răspundea cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
într-un fel pasiunea mea s-a întâlnit până la urmă cu a lui Iacob și am înțeles dorința surorilor mele de a se culca cu el. Și atunci am fost din nou geloasă pe toți anii în care îmi lipsise dulceața sălbatică din patul celor ce se iubesc. Rahela și Iacob au petrecut multe nopți explorând noua flacără dintre ei și Rahela a început să spere din nou. Unele moașe spuneau că plăcerea arde sămânța și o omoară. Dar altele pretindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după Rahela, până când a ajuns în dreptul ei. Obrajii Leei ardeau și și-a lăsat ochii în jos când a rugat-o pe sora ei să o ajute în felul în care o ajutase pe Ruti. Rahela a surprins-o cu dulceața răspunsului: - N-o arunca departe de tine pe fiica ta, a spus ea. Ai o fată. - Atunci fata o să moară, a răspuns Lea, gândindu-se de câte ori pierduse Rahela sarcina - Inna spusese că toate fuseseră fete. Iar dacă va trăi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în brațe și la fiecare șapte zile rupeam o bucățică de pâine și le-o dădeam peștilor și rațelor, în amintirea sacrificiilor pe care le făcea mama Zeiței Cerului, pentru ca fiul meu să fie sănătos în continuare. Zilele treceau cu dulceață și se transformau în luni, cu singura ocupație de a iubi un copil. Nu-mi permiteam să mă mai uit înapoi și nu aveam nevoie să mă gândesc la viitor. Aș fi stat la nesfârșit în grădina copilăriei lui Re-mose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
priveam pregătirile de pe fundul unei fântâni întunecate. Dacă încercam să vorbesc cu fiul meu, ochii mi se umpleau de lacrimi și aproape mă înecam. El făcea tot ce putea ca să mă liniștească. - Mamă, nu mor, îmi spunea el cu o dulceață care mă întrista și mai mult. O să mă întorc și o să-ți aduc daruri și când o să fiu un mare scrib ca Ba, o să-ți fac casa cu cea mai mare grădină din ținuturile de la sud. M-a îmbrățișat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa de înaltă sau o față așa de evident străină. Se țineau departe, cu excepția micuțului paznic, care se urcase la mine în brațe și rămăsese acolo, cu degetul în gură. Greutatea unui copil la pieptul meu mi-a amintit de dulceața zilelor când îl țineam așa pe Re-mose. Uitând de mine, am oftat așa de adânc, încât toți s-au întors spre mine. - Prietena mea, a strigat Meryt și s-a repezit înspre mine. Iartă-mă că am uitat de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cu sărbătorile din prin casele prietenilor. Nu te-am luat de nevastă ca să-mi fii bucătăreasă. Dar dacă nu prea mă descurcam în bucătărie, mi-era în schimb foarte drag să am grijă de casa mea. Era așa o dulceață în a hotărî unde să pui un scaun sau în a alege ce să sădești în grădină. Îmi făcea o imensă plăcere să-mi fac o ordine a mea și cântam încetișor ori de câte ori dădeam cu mătura sau când făceam patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de zeci de ori. — Sunt lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
niște sclavi supuși celei mai mici dorințe a lor; egoismul lor nu mai are limite; e consecința existenței individuale. Bruno se ridică de pe mocheta din salon; urletele se Întețeau, trădând o furie teribilă. Pisă două tablete de Lexomil În puțină dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar, Îl aruncă pe parchet; duhoarea era atroce. Copilul Înghiți fără Împotrivire amestecul și Înțepeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
savurându-mi cafeaua. Apoi, în clipa în care aud un zgomot venind de sus, îl las imediat jos. Nu e normal ca menajerele să citească articole despre controalele monetare internaționale. Ar trebui să nu-mi văd capul de treabă, făcând dulceață sau altceva de genul ăsta. Doar că există deja un dulap plin cu gemuri. Și oricum habar n-am cum se fac. Ce altceva aș putea face ? Ce fac menajerele toată ziua ? Mă uit iar la bucătărie și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o „iubită“. Dar... știi cum e. Probabil că, pînă la urmă, am să mă obișnuiesc. — Pe bune ? Păi, atunci, putem folosi altceva. Ce zici de „dragă“ ? Dragă ? Vorbește serios ? — Nu, zic iute. Cred că e mai bine „iubito“. — Sau „scumpo“... „dulceața mea“... „Îngeraș“... — Poate. Știi ce, hai s-o lăsăm așa deocamdată, vrei ? Lui Connor Îi cade vizibil fața, și mă simt groaznic. Of. Pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui să-i pot spune prietenului meu „iubitule“. Asta Înseamnă să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel de plăcută dulceață, de parcă i-ar curge prin piept un pârâu de zahăr ars. Odată, a tras și el pe furiș un gât din sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fire nevăzute prin aerul tot mai îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se găsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai mic se pierdea, într-o șerpuire la fel de regulată, printre tufe de tuia, trandafiri, narcise, mărgăritare și câteva intenții de viță-de-vie. În mijlocul verii, mirosurile erau îmbătătoare și puțin prea grele în dulceața lor. O mare varietate de pisici din vecini completa olfactiv spațiul. La etajul I al spiralei, doctorul Negruțiu își etala colecția de feline care se băteau necontenit, își marcau teritoriile și se uitau ciudat printre ochiurile gardului la grădina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
comprimat în izolator (ca în fig. B). În continuare, se furnizează nutrienții prin activarea clapetei α. Selectați opțiunea Blue Render și introduceți parametrii: 12, 7854, 23, File Dropper 1...” — Ești un delicat, a spus Mama Mare făcându-și apariția cu dulceața. Am pus repede hârtia jos. — Poftim? - Ești un delicat, a repetat întinzându-mi farfuria. Ai o jenă. Nu te simți bine aici. Te-am văzut de mai demult cum te comporți când vii la mine. Amândoi vorbim numai prostii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]