2,902 matches
-
după o vară, cu directorul liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea pe vreunul dintre noi cu părul depășindu-i puțin vîrful urechii, cum Îi trăgea nefericitului o dungă pe creștet cu aparatul mîrÎind electric, poate-și ratase vocația, trebuia să se facă frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit nici o satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În cur pe William H. Parker și roagă-te să fii În locul potrivit la momentul potrivit. — Ca tine și ca tata? — Touché, Sunny Jim. Ed se uită la uniforma lui albastră, făcută la comandă, ce atîrna pe un umeraș. Cu dungă ascuțită ca briciul, cu tresele de sergent și o singură tresă de vechime pe mîneca stîngă. De Spain spuse: — Eddie, Îți urez să treci cît mai curînd la trese aurite. Și la fireturi pe cască. Și să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
locotenent E.J. Exley. Green ieși din birou. Acolo intrară Ellis Loew și Gallaudet. Loew și Parker Începură să discute. Gallaudet deschise ușa. — Domnule sergent Vincennes, vă rog... Apoi În difuzor se auziră paraziți. Jack Tomberon: elegant, Într-un costum cu dungi albe. Fără politețuri. Luă loc pe scaunul din mijloc, uitîndu-se la ceas. Un schimb de priviri Între Jack Tomberon și Ellis Loew. Parker Îl cîntări din priviri pe nou-venit, cu un dispreț pur, ușor de citit. Gallaudet stătea lîngă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mi-e rău, mă doare inima și atât. Bătrâna doamnă Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se bucure, încât încerca s-o întărâte, doar-doar o s-o scoată într-o zi din pepeni, făcând chiar și lucruri pe care poate nu le-ar fi făcut în împrejurări normale, precum dezvelitul sânilor și al pulpelor până către dunga chiloților, de față cu fiul ei, știind bine că și ea vede asta și nu înghite. Războiul era clar, deși nici una nu-l declarase pe față. Și ce-ar fi putut să facă decât să ceară divorțul și să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda înaltă, pătată de vreme, ușor tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește privirea peste lucrurile știute de ani mulți și totuși străine, nu pentru că nu-i aparțin, ci pentru că dintr-odată sunt indiferente și ostile. În oglinda venețiană atârnată pe peretele din fața sa vede reflectarea neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își petrecea nopțile, canapeaua îmbrăcată în stofă în dungi crem și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul, până atunci să aibă măcar pe ce sta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
facem, n-am înțeles greșit. Ascultă-mă pe mine, cel mai bine ar fi să...“ Dar Andrei nu-l mai asculta, stătea rezemat de tocul ușii, cu mâinile la spate, legănându-se ușor. Se uita în jos la cămașa decolorată, dunga ștearsă a pantalonilor, pantofii pudrați cu fire de praf, lemnul cenușiu al parchetului îmbucându-se cu zig-zaguri murdare. Gândind: nu asta le-am cerut eu, se teme, se teme pur și simplu să nu fie implicat în vreo chestie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răbdare. Adică, privind chipurile oamenilor, nu numai așteptând reacția la întrebările lui, i se păruse deodată că ele, chipurile, pot fi urâțite voit. O frunte netedă, chiar îngustă, e plăcută ochiului și înseninează, pe când ridicarea sprâncenelor și încrețirea pielii în dungi aproape cât lățimea capului urâțesc; văzuse copiii de prin împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar parcă nu s-ar fi uitat la noi, deși nu cred asta, în orice caz era prins de un gând al lui și pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în sus și a început să sforăie. M-am închis în baie, m-am spălat, aveam spatele numai dungi vineții și roșii, umflate și dureroase, arătam ca dracu, tremuram toată de furie, de durere, de rușine, de ură, îmi venea să-mi pun capăt zilelelor, îmi ziceam că nimic nu e mai degradant decât să ajungi un obiect, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la medic, au pus fotografiile la dosar. Mi-era rușine, dar de data asta eram decisă până peste cap să scap de el... Aseară te-am rugat să stingi lumina din cauza asta. Nu voiam să mă vezi, mai am încă dungile vineții, mi-era rușine. Mi-e rușine și acum, de-aia nici nu te las să te uiți la mine pe lumină, deși acum e altceva. Habar n-am de ce-ți spun toate astea... Simt nevoia, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
culoarea respectivă după o singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea nu poposise asupra unor bărbați mai arătoși. Erau cu toții Într-o formă fizică perfectă - nu prea musculoși, pentru că „așa ceva nu e deloc sexy“ - iar puloverele pe gât cu dungi fine și pantaloni strâmți din piele scoteau la iveală o viață Întreagă de ședințe În sălile de sport. Poșete și pantofi pe care nu Îi văzusem niciodată purtați de oameni adevărați țipau de la o poștă Prada! Armani! Versace! din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă loc și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zis el, cu ochii În pământ. O să vii Înapoi Într-un minut. Mocheta de pe coridor era de un roșu-Burgundia intens și mai să cad În nas din cauza ei, pentru că mi-a agățat tocul. Pereții aveau un tapet portocaliu gros, cu dungi În relief de aceeași culoare, care se Întindeau cât era coridorul de lung, și o băncuță, tot portocalie, era lipită de perete. Pe ușa franțuzească din fața mea scria „Apt. B“, dar m-am răsucit pe călcâie și am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau culoare nu sunt deloc OK. Tocurile pantofilor mei erau Întotdeauna ba prea scurte, ba prea groase. Nu aveam nici măcar un singur lucru din cașmir. Nu auzisem Încă de tanga (!ă, așa că mă străduiam la modul obsesiv să scap de dunga chiloților, care se vedea prin fuste, ceea ce făcea deja obiectul numeroaselor critici În pauzele de cafea. Și, ori de câte ori le probasem, nu mă puteam hotărî să port la serviciu topuri care-mi lăsau stomacul la vedere. Așa că, după trei luni, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
schimbare fenomenală, de data asta Emily Îmi ținea mie partea, În loc să-mi țină un discurs despre cum Nu-Pricep-Eu-Și-Pace. Dar, stai așa! Era prea frumos ca să dureze mult. Ca soarele care coboară brusc după linia orizontului, lăsând În urmă-i numai dungi roz și bleu acolo unde strălucise cu numai câteva clipe În urmă, expresia de pe chipul lui Emily a trecut de la cea de mânie la una de remușcare. Virajul Paranoic Runway. — Ține minte ce am discutat mai Înainte, Andrea. (Mda, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe părinții mei când Îmi spuneau că acum arăt ca o persoană sănătoasă, nu grasă. Lily și‑a tras un trening peste boxerii În care dormise și și‑a prins buclele ciufulite cu o bentiță. Cu părul tras de pe față, dungile roșii, furioase, care marcau locul În care fruntea ei se izbise de cioburile mari din parbriz, erau mai vizibile, dar Îi scoseseră deja ațele, iar doctorul promisese că cicatricile vor fi foarte discrete. Haide, a zis ea și a Înhățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încă o dată. Auzea clănțănitul dinților În creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se Întinse lîngă ea și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atent, să nu-i deranjeze pe oameni. Bătaia se apropie, dar Începu să se Încetinească; venise ca o bătaie a inimii care se depărta, pînă cînd se opri de tot. Duncan Își ținu răsuflarea. Sub ușa celulei lui era o dungă de lumină de un albastru bolnăvicios, iar, pe verticală, În centrul ușii, la un metru și jumătate de la podea, un vizor acoperit. În timp ce urmărea, dunga de lumină fu Întreruptă iar vizorul se lumină o clipă, apoi se Întunecă. Domnul Mundy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd se opri de tot. Duncan Își ținu răsuflarea. Sub ușa celulei lui era o dungă de lumină de un albastru bolnăvicios, iar, pe verticală, În centrul ușii, la un metru și jumătate de la podea, un vizor acoperit. În timp ce urmărea, dunga de lumină fu Întreruptă iar vizorul se lumină o clipă, apoi se Întunecă. Domnul Mundy stătea uitîndu-se Înăuntru. Pentru că, așa cum știa să meargă delicat, știa și cînd unul dintre oamenii lui avea probleme și nu putea dormi... Stătu acolo, nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser. În regulă! murmură el, În cele din urmă. Și apoi, cînd văzu că Fraser nu se mișcă, adăugă: Noapte bună! — Noapte bună! răspunse domnul Mundy. Duncan Închise ochii. Cu timpul auzi bătaia tremurătoare din nou depărtîndu-se. CÎnd se uită, dunga de lumină de sub ușă nu mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]