4,381 matches
-
un interval aparent nesfârșit până când Ammaji avea să-i gătească și să-i servească cina, o umbră căzu dintr-odată peste soare, la fel de repede cum o zi de iarnă se topește într-o seară cețoasă și apoi în noapte, iar după-amiaza luminată în alb se prefăcu în pergament când cerul se întunecă. Draperii albe zburau de la fiecare fereastră. Bucăți de ziare și pungi vechi se iviră peste tot pe străzile indigo. Aerul se subție și se transformă într-o boare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Chawla îi găsise fiului său un post pe măsură. — Ce post? se întrebau toți oamenii curioși și băgăcioși din Shahkot. Acestora, domnul Chawla le spunea: — E un post în slujba guvernului. În slujba guvernului! Oamenii se gândeau la sieste de după-amiază. La băieți care servesc ceaiul, alergând în sus și-n jos cu paharele de ceai aburind cu lapte cât era ziua de lungă. Se gândeau la medicamente gratuite de la dispensar și la pensii. La cartele de rație și la telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns bine cu șiret și două codițe bălaie și groase, care semănau cu ceva bun de mâncat. Elveția era o țară unde nu exista fir de mizerie. Acolo, în căldura după-amiezii din Shahkot, Sampath își imagina atât de bine frigul și curățenia, încât fiecare fir de păr de pe el se ridica. Seara, când se descoperi că nu terminase nimic din ceea ce-ar fi trebuit să facă, fu trimis acasă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lăsat în pace, la neputința sa de-a dormi și la tatăl său vorbind și ținând predici în camera de jos. — Nu, răspunse Sampath. Inima îi crescuse în piept. Nu, nu vreau un ou, spuse. Vreau libertatea mea. 6 În după-amiaza zilei următoare, familia plecă să ia parte la altă nuntă (căci, vă amintiți, era sezonul nunțiloră, dar pe Sampath îl lăsară acasă ca să fie siguri că nu-și mai dă jos pantalonii la vreun eveniment important. Imediat ce dădură colțul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
parte a zonei rezervate pădurilor naționale. Ascuns între ramurile copacului în care se cățărase, Samapth simți cum i se dovedește respirația și-l cuprinde un val de pace și mulțumire. În jurul lui, livada era scăldată în razele unui soare de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea peste tot în jur pocnetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dorea să o cuprindă cu totul, să ia o înghițitură mirifică, una care să devină parte din el pentru totdeauna. Ah, de-ar putea să-și dea viața pe acest lux al nemișcării, de-ar putea sta cu fața înspre după-amiază ca o floarea-soarelui și învăța tot ce era de știut în livada aceasta: fiecare insectă care se târa pe acolo, mirosul pământului gras de sub ierburi, foșnetul funzelor, calea pe care o străbătea prin frunziș, limba încolăcită în jurul fiecărui nume. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vorbeau tot timpul, astfel că o mare cantitate de informații trecea dintr-o parte în alta, ajungând chiar și în cele mai izolate și depărtate locuri. Așa că, deși preț de o zi cumplită, păru că Sampath dispăruse pe veci, în după-amiaza următoare, paznicul pădurii de cercetare a universității pedală spre oraș să-i aducă surorii sale măritate niște cheag. Odată cu cheagul, aduse și vestea că, în livada cea bătrână din afara Shahkot-ului, cineva se urcase într-un copac și încă nu coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ale lui Lakshmiji, îmbrăcată cu un sari galben-canar. Ce pot să fac? — Dacă pui lămâi în lapte, se acrește, răspunse Sampath într-o dispoziție deosebit de sociabilă și fericită, imitând bătrânii din Shahkot, cărora le plăcea să șadă la porți în după-amiezele de iarnă, vârâți în șosetele și pălăriile lor călduroase și ținând predici trecătorilor. Dar, dacă pui și niște zahăr, doamnă, uau! Ce gust bun are laptele. Astea sunt lucruri pe care nu mai e nevoie să ți le spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prin atributele supreme ale iubirii adevărate și ale frumuseții. Nu era nimic mai bun decât să vezi o dramă mulțumitoare, una care-ți făcea sângele să curgă din nou cu putere prin vene. Ammaji și Pinky ieșiră mai puternice în după-amiaza târzie și se opriră la o înghețată la Hungry Hop Kwality Ice Cream. În momentul acela, Pinky zări Maimuța de la Cinema! Maimuța de la Cinema, cea care hărțuia de atâta timp doamnele din oraș ca să-i dea cornetele cu alune. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și familii extinse. Ce frumoase erau poalele dealurilor himalaiene! Ce abundență și belșug! Fluturii zburau prin peisaj, plăcintele-de-copac și prinzătorii-de-muște zburau din pom în pom, șopârlele se scăldau în soare pe acoperișul de tablă al adăpostului paznicului, alunecând uimite în după-amiaza caldă, iar briza răscolea frunzișul. Ici-colo se zăreau pâlcuri de flori sălbatice, flori de culoarea și cu aroma fructelor, flori cu guri larg deschise și limbi care lăsau pe hainele adepților dungi de polen ca cele ale tigrilor, când treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în pat. Ce voia el de la viață? Golul care se întindea în jurul lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză de adevăr în cele spuse. 14 Într-o după-amiază, la scurt timp după ce frecvența acestor evenimente nefericite crescuse, domnul Chawla stătea și se gândea sub copacul lui Sampath. Maimuțele scăpau din ce în ce mai mult de sub control și avea sentimentul neliniștitor că zilele lor sfinte în livadă erau expuse serios riscului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape... Mintea îi reveni la evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu, îl strigau ei pe băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe vânzătorul de cartofi dulci, cel care vindea alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel, profitau cât puteau de timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că sunt mangă. I-o fi deranjând? Cu siguranță că eram prea beat ca să-mi mai pese. Am pornit-o spre ușă, cărându-mi umerii prăbușiți cu pași nesiguri. — Domnul Self? — Chiar el, am răspuns. Da? — V-a telefonat cineva după-amiază, domnule. Caduta Massi?... E chiar Caduta Massi? — Una și aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unul singur. — ... Și acum vă duceți la o petrecere? — Mda. Dar și de data asta singur-singurel. La dracu’. Am pe cap niște chestii de nu-ți vine să crezi. Trăim pe fusuri orare diferite, Felix. Ceasul meu e pe orele după-amiezii. Își ridică bărbia rotundă, dând scurt din cap. — Nu e nevoie decât să mă uit la tine, îmi spuse el, ca să-mi dau seama că nu te vei opri niciodată. În ziua aceea n-am mai încercat nimic. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
necropolă a vechilor zeități americane. Am telefonat, dar n-am primit nici un răspuns de nicăieri. Timpul a trecut până a venit ora să plec. M-am vârât în costumul meu cel mare și mi-am dat părul peste cap. În după-amiaza aceea am mai primit un telefon. Un telefon curios, un telefon ciudat. O să vă povestesc mai încolo. Un scrântit. Nimic deosebit. Unde e Selina Street? Unde e? Ea știe unde sunt eu. Numărul meu e sus pe peretele bucătăriei. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în formă. Treaba e că viața mea devine din ce în ce mai puțin memorabilă. Mai ții minte unde ai pus cheile alea? De ce ți-ai mai aminti? Îți mai amintești dacă te-ai spălat pe picioare în timp ce stai întins în cadă, într-o după-amiază liniștită? (E plictisitor să te piși, nu-i așa, după primele câteva mii de ori? Fui, ce plictiseală.) Nu-mi amintesc nici jumătate din lucrurile pe care le fac. Dar după cum stau lucrurile, nici nu vreau mai mult. Să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca dracu’. Felix, băiatul de la hotel, s-a dovedit a-mi fi un bun amic. A alergat la farmacie și la magazinul de băuturi. Cu aparițiile lui fugitive, cu dezlănțuita-i sete de viață, era o picătură de culoare în după-amiaza insipidă. Chiar a țipat la mine când m-a găsit făcut pulbere, în față la The Money Game, la ora zece și jumătate dimineața, făcând o mutră de parcă i-ar fi fost greu să aducă pileala. Dar i-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus Fielding la telefon. „Întotdeauna procedez așa când sunt în întârziere. Întârziații sunt trecuți printr-un filtru, dar nu și cei de la clasa întâi. Nu e rentabil.“... Dar mai e și un al doilea mister, un mister care persistă. În după-amiaza acestei duminici trec de la bucătărie la dormitor. Deschid ușile albe ale șifonierului și scot din el costumul pe care l-am purtat în ultima seară la New York. Iau pantalonul și îl întind pe pat, operație pe care am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
handicapat: însemnul de Handicapat i-ar oferi lui Linex posibilități nelimitate de parcare. — Da, fă-o. — Bucuros, mă asigură el. Mai bine să fii asigurat decât să-ți pară rău. Mă-nțelegi? Așa că acum, când mă târâi spre casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători se reîntoarseră la tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un marș executat din fluier și tobă. „Nu e niciodată prea târziu“, spunea bătrânul sfios, cu modestie, ca unul din neîndurătorii portari ai lui Dumnezeu, „să vă schimbați“. Cu buze și ochi strânși înfrunta zeflemeaua mulțimii în trecere prin după-amiaza zilei, tinerii, străinii apatici te hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor... Acum trei ani pe vremea asta, eram un oarecare aeroport mediteranean, îndreptându-mă spre casă, împreună cu o predecesoare a Selinei, o oarecare Dolly, sau Polly sau Molly. Am luat o cameră la un hotel, ne-am băut cocteilurile de după-amiază, am fost la cumpărături la un Duty-Free. Și, fără să-mi dau seama, mă mișcam de fapt printre compatrioți. Era vorba de un aeroport britanic, de navetă, care asigura curse ieftine spre Belfast, Manchester, Glasgov, Birmingham și spre mai îndepărtata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]