12,960 matches
-
Dacă cinci posturi de radio mint, al șaselea, aflat, poate, într-un apartament de bloc, spune adevărul. Și adevărul se întinde, silindu-le pe cele cinci să-l bage în seamă. Dacă o televiziune ignoră realitatea, alta o pune pe ecran. Un ziarist dat afară de la un ziar pentru că a vrut să-și facă meseria corect poate găsi de lucru la altul. Căile și mijloacele presei nu sunt, de multe ori, nici morale, nici frumoase, dar ele conduc, mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pușcărie, nu încă direct la morgă -, Puterea n-a mai avut răbdare să aștepte o înmormântare și a inventat Ziua Presei. Literatură domestică și literatură sălbatictc "Literatur\ domestic\ [i literatur\ s\lbatic\" Nu știu cum aș putea citi un rând literar pe ecranul computerului. Pentru mine, literatura e legată de suporturi organice: hârtia, vocea umană sau viața pur și simplu. Un vers, chiar și din Poe sau Borges, scris pe display îmi dă aceeași senzație ca o dare de seamă sau un prospect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și o călătorie în Lună. De la începuturile sale, cinematograful și-a marcat cele două direcții principale: camera care redescoperă realitatea, viața, care ne arată oamenii de parcă i-am vedea prima oară, și camera care contraface realitatea, care întruchipează fantezia pe ecran, tehnica în slujba iluziei și visului. Capodoperele cinematografiei de până acum au apărut, cred eu, la intersecția echilibrată a celor două direcții: realism potențat de efecte tehnice folosite cu măsură și logică, trucaje care au o justificare în planul realului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
imagini-artefact în copilărie. Filmele conținând imaginar erau rare și hilar realizate tehnic, incapabile să te transpună într-o altă realitate - ce hău istoric înseamnă cele câteva zeci de ani dintre Mașina timpului în versiunea anilor ’60 și cea ieșită pe ecrane în această vară! În schimb, pe atunci vedeam cuvinte. Mări de cuvinte pe care le sorbeam cu lăcomie. Îmi amintesc perfect Mașina timpului, un exemplar jerpelit pe care l-am împrumutat de la biblioteca sindicală din Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
votăm „care este”- ontologul Vanghelie de la 5 s-ar putea să aibă dreptate. Avem votcă Ceaușescu, de ce n-am avea și heroină Ceaușescu vândută la liber? Călăi fără cagultc "C\l\i f\r\ cagul\" O piatră aruncată într-un ecran de computer- aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o în minte 11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizată, organizată și bine luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este viteaz și drept, dur cu dușmanul, dar amic al văduvei și orfanului, al celor lipsiți de apărare - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că m-aș afla într-o emisiune televizată cu C.V. Tudor și i-aș spune la un moment dat: „Măi Cornele!”. N-am reușit, creierul mi-a vomitat gândul afară din cap. Am făcut acest experiment mental în vreme ce, pe micul ecran, Mircea Geoană nu-l scotea pe Dumitru Dragomir din „nea Mitică”. Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dar vânos, măsliniu, cu trăsături regulate, nepotrivite cu privirea iute, de bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se hotărăște brusc să nu mai mimeze, să nu mai teatralizeze, parcă se satură și el de toată mascarada, și găsește sunetul curat al Cuvintelor. Trebuie să existe o legătură între această mascaradă lirică și apariția lui Nichita Stănescu pe ecranul televizorului, pe la începutul negrilor ani ’80, ca să ne „zică”, să ne „dea sfat”, de neuitat pentru mine pân-oi muri: „Vreau să vă spun că tot ce putem face noi, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, faptul că ne putem împlini opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
plătească pentru vina sa, nu pentru ale altora, și nici alții nu trebuie să plătească pentru el. Olimpiada luminii recitc "Olimpiada luminii reci" Sunt atât de bătrân, încât mi-o amintesc pe Iolanda Balaș sărind la Olimpiada de la Roma pe ecranul alb-negru, mic ca o ferestruică, al unui televizor sovietic Rubin 102. Am trăit până acum 12 Olimpiade, fiecare cu aerul propriu, cu poza specifică, cu amprenta timpului lumii nesportive asupra ei. Care ar fi „marca” Atenei Olimpice 2004? Primul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dizzy little giant 12 Principiul disperării 16 Râsul morții 20 Din Jurassic Park în Dracula Park 25 Imunitate pentru crimă? 29 Singurătatea Americii 34 Baronii NATO 38 Pâinea lui Dumnezeu 43 Marea Ciordeală 45 Menstruație la cap 48 Săraci lipiți ecranului 53 Sindromul Huta Certeze 58 Momânia 62 Normă și noimă 66 Juzii corupți 68 Timpul nerușinării 72 Prof. univ. dr. Beuran - Elena Ceaușescu la pătrat 77 Cultura ca pistol-mitralieră 82 Certificat de înger pentru Dracu 86 Non omnis moriar 92
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cuvine la o ieșire din Drumul Taberei în centru), cu razele aparatului de proiecție mângâindu-i cocul, încât spectatorii de pe rândurile din spate să admire sticlirile buclelor date cu fixativ, rezemată de umărul soțului, cu ochii umeziți de aparițiile pe ecran ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final, uite, dragă, copilașu’ ăsta e elevul meu. În închipuirea ei se adăugau probabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către cer și a rostit niște vorbe memorabile despre viitor și după aceea a scris pe ecran koneț filma, în alfabetul slav, și eu, ca dinamovist aprig, cu lacrimi în ochi, am aflat că văzusem Zboară cocorii, și nu semifinala Cupei Campionilor Europeni. Ratarea lui Oneață Augustin și golul nesărat al lui Souness mă urmăresc datorită reluărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că asta trebuie să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă bușească plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
afumată (publicul de noapte Își aducea adesea mîncare la pachet), În timp ce raza proiectorului pîlpîia ca o lanternă deasupra mea. Și totuși, faptul că aici găseam potol la discreție nu era cea mai importantă dintre atracțiile de la Rialto. Pentru că aici, pe ecranul nocturn, goale și uriașe precum Amazoanele, se aflau creaturi extrem de asemănătoare cu cele care mă vrăjiseră cu frumusețea lor cu cîteva săptămîni În urmă, În fața cazinoului. Însă aici nu purtau benzi negre peste sîni și coapse, și nici nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simt singur, deși am făcut eforturi să nu las să se vadă asta pe fața mea. În afară de cerb și o droaie de cîini, În film mai apare și un urs uriaș, pe nume Old Slewfoot. CÎnd acesta a apărut pe ecran, Jerry s-a Întors spre mine ca să-mi surprindă reacția. Mi-am jucat partitura pe care o aștepta cît am putut de convingător, deschizînd larg gura, aruncîndu-mi lăbuțele din față În aer și căzînd pe spate. Am văzut că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dement, se apropia deja de miezul nopții. Am sperat că o să Încheie cu Ginger Rogers, ca să vadă și Jerry scena cu moartea și transfigurarea, Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mult, rolurile celor două sunt inversate. Trăim într-o lume condusă de ficțiuni de tot felul - comerțul în masă, publicitatea, politica pusă în practică precum o ramură a publicității, golirea de sens a oricărei reacții originale în fața experienței de către ecranul televizorului. Trăim într-un enorm roman. Îi este acum din ce în ce mai puțin necesar romancierului să inventeze conținutul ficțional al prozei sale. Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mese demontabile. Două aparate de filmat erau pe poziție, primul instalat lângă pistă, cu obiectivul îndreptat spre punctul de impact, al doilea instalat cu capul în jos pe-o schelă înaltă. Un dispozitiv cu bandă video proiecta deja pe un ecran mic o imagine a tehnicienilor care potriveau senzorii în compartimentul pentru motor al mașinii. În berlină ședea o familie de patru manechine - un soț, soția și doi copii - cu cabluri de măsurare legate la capete, piepturi și picioare. Pe corpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate cu o enciclopedie de semafoare ignorate, se așezare din nou într-o postură grosolan umană. În jurul lor, tromba de sticlă jivrată se îndepărtă definitiv. Cei aproximativ treizeci de vizitatori se uitau cu ochi mari la ecran, așteptând să se întâmple ceva. În timp ce îl priveam, imaginile noastre spectrale rămaseră silențioase în fundal, mâini și fețe nemișcate cât timp această coliziune era proiectată cu încetinitorul. Inversarea fantastică de roluri ne făcea să părem mai puțin reali decât manechinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Lincolnului frecându-se de palisada de ciment care despărțea terasamentul autostrăzii de marginea unui depozit abandonat de mașini dezmembrate. Înainte să rotesc cheia în contact, am ascultat ultima muzică a motorului, apoi m-am lăsat pe spate în scaun. Pe ecranul oglinzii retrovizoare am urmărit mașinile care urcau rampa de acces pe autostrada din urma noastră: nou-veniți nerăbdători la acel carnaval aerian. Navigau pe suprafața drumului, deasupra capetelor noastre, ca să se alăture aeronavelor pe care Vaughan le privise atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fond mai puțin important dacă analizăm bine lucrurile). O altă cauză ar fi comoditatea umană sau lenea. Avem tendința să optăm pentru tot ceea ce ne este mai ușor de făcut. Nu e mai simplu să privim la TV sau pe ecranul computerului ori să ascultăm radioul decât să lecturăm din ziare și cărți? Evident că da. Având în vedere că aceste mijloace de informare (excluzând lectura) sunt caracteristice timpului nostru și vitezei din viața noastră (asaltată de pretutindeni de noi și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
face în detrimentul promovării actelor de cultură autentice și valoroase. Televiziunea, care are acum atât de mulți telespectatori nu face nici ea excepție. Este mult prea mult aspect și conținut comercial în cadrul emisiunilor TV. Prea mult sex (vulgaritate), violență pe micul ecran și în ziare, accentul fiind pus mereu pe evenimentele neplăcute, grave și negative (jafuri, omoruri etc) inducând românului în cazul de față că trăim într-o societate bolnavă, alienată (și uneori chiar incită la săvârșirea lor). În mare măsură, societatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]