3,527 matches
-
Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului plouă mărunt, plouă subțire, plouă mizer peste țara în care toată lumea doarme; morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede; plouă tacit, plouă cu stropi din lacrimi, plouă sărat peste țara în care materia visează; plouă în alb și negru peste destine deșarte, acoperite cu plapuma
ŢARA ÎN CARE LUMEA DOARME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362289_a_363618]
-
Înfiorăndu-ne cu poleieli divine De-mi vine ,zău ,să-nebunesc . # Madame ,În general și vara vine Și dă cu foc peste pămănt , În noi se coc , încă virgine Tristeți ce milioane sunt # Madame și anul care mă petrece Cu edulcorate anotimpuri efemere Mă va lăsa întunecat și rece Și-n față ?...cupe aurite cu durere . # ....... Madame , atunci cănd moartea vine, Mai vine ea de mon plaisir ?! .....(hai sictir ). Referință Bibliografică: Madame / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V
MADAME de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378670_a_379999]
-
Acasă > Poeme > Meditație > TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Toți bogații lumii noastre vor un nume scris pe cer, trec de porțile albastre și plutesc în efemer! Lumea lor e lume aparte după porțile de fier, lumea noastră se împarte... lacrimi pure și mister! Noi iubim flori de pe câmpuri, ei iubesc doar flori de soi, paranoici printre gânduri, trag o lume prin noroi! Ei nu au cuvinte
TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378708_a_380037]
-
Sentimentul de iubire astăzi este deformat, banul circulă în neștire, să iubești e complicat! Toți bogații lumii noastre vor un nume scris pe cer, toți săracii lumii noastre caută dreptatea-n cer! Nume scrise doar în vise vor cădea în efemer, peste marile necuprinse vă sclipi același cer! Referință Bibliografica: TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2303, Anul VII, 21 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378708_a_380037]
-
brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește, cuvânt tăcut cu aripi albe ce-i așteptat de multă vreme de Îngerul cu pene
CUVÂNT CU ARIPI ALBE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378731_a_380060]
-
să îndure? Prins în chingile trăirii Pare tras prin roata lumii. Iscodit, trădat și singur, Neiubit... dar ce-i iubirea Când la capătul luminii Nu te-așteaptă veșnicia? Răstignit pe crucea vieții Și-nsetat de apă vie E purtat de efemerul Trup ce-și lasă-n lut zidirea. Își va aștepta verdictul Crunt sau dulce... cine-l știe? Pan’ atunci, la sânul lunii Plânge-n leagănul trufiei. Cerșetor de fericire Vrea spălat în bucurie Și putere să iubească Până trece-n
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-i timpul ce-a rămas? Spune-mi, soare veșnic tânăr, Cum să ard neîncetat? Lasă-mi razele pe umăr- Timpul ți-am încredințat. Spune-mi, timp, tu ai măsură Pentru mare, soare, cer? Spune-mi, pentru o făptură Pendulezi spre efemer? TAINĂ Câte doruri se destramă Câte nasc și câte pier În a timpului aramă În al veșniciei cer? Câte inimi se înalță Câte zboară, câte vin În a vremii rezonanță În al cerului senin? Câte gânduri se mai sfarmă Câte
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
de slavă și lumină, Înconjurat de sori și constelații, Mă fac mai mic, în lumea mea străină, Și-ascult pierdut adânci reverberații, Te strig, Te caut, într-o imensă sferă, Ascult cadența pașilor pierduți, Mă-nvart în cerc de viață efemeră, Și Te găsesc plângând, printre căzuți, Mai e puțin s-ajung la destinație Și strig și chem și văd că ești aici, La ruga mea, Tu nu faci contestație, Aștepți tăcut, duios să mă ridici, Și-n loc să-Ți
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
sepciile de Plecotus, Rhinolophus și altele cu o formă a aripilor asemănătoare, precum Barbastella barbastellus, Myotis nattereri, fiind tipice pentru această categorie de lilieci. 2.1.6. Hibernarea În regiunile temperate, liliecii depind de un de un tip de hrană efemer, care dispare pe parcursul iernii. În aceste condiții, liliecii au două alternative: să migreze într-un loc în care există hrană sau să hiberneze. Datorită distanțelor enorme pe care le-ar avea de străbătut până în zonele calde, lilecii din regiunea palearctică
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
perioade, oricît de scurte, istorice. Diversitatea nîzuințelor din Occident pune adesea sigiliu de nemurire oricărei treceri, oricît de nesimțite, a timpului, pe cînd unicitatea preocupării indiene contopește diferitele etape istorice în una și aceeași clipă veșnic prezentă, care proiectează constant efemerul în etern. Și care ar putea fi, pentru indian, nota distinctivă a diferitelor clipe, cînd toate participă deopotrivă la una și aceeași integrală, indivizibilă eternitate, esențial identică în orice punct al ei? Omul se străduiește, așadar, coerent, să trăiască acest
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
participă deopotrivă la una și aceeași integrală, indivizibilă eternitate, esențial identică în orice punct al ei? Omul se străduiește, așadar, coerent, să trăiască acest prezent etern, să se integreze acestei atemporalități, smulgîndu-se din preocupările care l-ar putea fixa în efemer. Aici, firește, intervin diferențe de amănunt (în comparație cu amintita fundamentală notă comună) între feluritele sisteme metafizico-religioase, și anume fie în calea urmată, pentru a atinge țelul fixat, același dintru început: unele sisteme acordă mai mare importanță sacrificiului, altele cunoașterii, altele unor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mîine", ci din clipa prezentă, primul aspect al speranței nu putea avea nici o atracție, poate nici o semnificație. Tinzînd mereu către absolutul existenței, indianul caută să descopere, cum am spus, în clipa prezentă elementul permanent, străduindu-se să o dezbare de efemer, de temporar, de provizoriu, pentru a da de veșnicia ce se află în spatele fiecăreia. Clipa prezentă, așadar, trebuie luată în realul ei total, nu în ceea ce îi este accesoriu, legat de scurgere, de fenomen. Ori, tocmai speranța este elementul care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
copilului într-un alt timp: „mă gândesc la ei proiectându-i într-un alt Timp, fie un anumit moment din trecut, fie un Timp imaginar “. Derivată din celelalte idei asupra timpului, apare aceea a relativității și a tot ceea ce este efemer, credința că totul este o iluzie: „Crezi că tot ce se întâmplă în in Timp și în Istorie nu e decât o imensă iluzie cosmică, creația absurdă a unui Demiurg căruia puțin îi pasă de credințele, de pasiunile și suferințele
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acest gest pornește din inconștient, din prea marea dorință de a avea o altă identitate, gând obsedant al copilăriei. În această cameră el este liber să se contrazică, liber să creadă ce-i place, chiar dacă acele credințe și opinii sunt efemere. Imaginea femeii are cu totul altă semnificație. Ea apare din necunoscut, adică din mit, unde se și întoarce. Asemenea Dragonului ori camerei Sambô, întâlnirea reală sau imaginară cu fata, pe care o întâlnise întâmplător pe stradă pe când avea doar patru
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
într-o reprezentare a destinului colectiv, economic, social, național. Kogălniceanu creează mai multe reviste destinate unui public popular Foaia sătească a Principatului Moldovei și Foaie pentru agricultură, industrie și negoț (1840), Foaia de învățătură folositoare (1844) care au o existență efemeră. Marea realizare la care participă Alecsandri este crearea, în 1844, a revistei Propășirea. Lansarea se produce după constituirea unui cerc de animație culturală Dacia literară. În 1844, ziarul Propășirea este interzis de cenzură. Într-o scrisoare adresată lui Ion Ghica
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dovedesc prezența amprentei herderiene. Cînd publică, în septembrie 1850, Mersul revoluției în istoria românilor, Bălcescu se exprimă ca un participant la evenimentele de la 1848, dar și ca filosof al istoriei: "Revoluția română de la 1848 n-a fost un fenomen greșit, efemer, fără trecut și fără viitor, fără altă cauzalitate decît voința conjuncturală a unei minorități sau a unei mișcări generale europene. Revoluția generală fu ocazia iar nu cauza revoluției române. Cauza se pierde în negura timpurilor". Această apropiere a istoriei naționale
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
stradă Calea Victoriei afirmă pretenția de eleganță, cu circulația sa intensă și cu însemnele unei lumi pestrițe care frecventează de la cafenele vieneze, la care cîntă tarafuri de țigani, la patiseriile turcești și buticurile lui Niculescu Dragomir care vinde tartine cu caviar. Efemerul rezidă într-un tapaj ce se pretinde a fi lux. La un hotel de renume, Athénée Palace, străinilor le place imensul salon de marmură, fotoliile de piele, restaurantele elegante de la parter. Aici descoperă Morand, în 1935, "micul Paris". Tot aici
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însă atunci este absurd de a imputa partidului conservator relele guvernelor trecute. Domniile absolute, fie pământene, fie străine, fie prin conspirații interne, fie prin intrigi și tocmeli la Constantinopol, dar toate despotice în sine-le, la cari în durata lor efemeră toți căutau să se supuie, - iată trecutul țării noastre în liniile sale generale de la Radu Negru până la Convenția de la Paris, care a stabilit la noi pentru prima oară regimul parlamentar, sistemul reprezentativ, cu supremația maiorităților, cu miniștri responsabili, cu organizarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o națiune ce urmărește scopuri ascunse, de un popor perturbator al liniștei vecinilor săi. Duplicitatea este un sistem periculos chiar pentru cele mai puternice naționalități; și fructele ce uneori ea ni procură sânt mai mult aparente și în toate cazurile efemere. Umanismul (recte umanitarismul) este un ideal filozofic respectabil pe care-l poate urmări o individualitate privată în domeniul abstracțiunii; însă omului de stat care conduce afacerile practice ale țării sale nu-i este dat să încerce esperimentațiunea ficțiunilor cosmopolite cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se deschide prăpastia; pentru tron, pentru țară, pentru toți. Prin adoptarea unanimă a monarhiei occidentale am gândit la acea măreață continuitate de dezvoltare care caracterizează dinastiile vechi ale Europei, ce au trecut neprimejduite prin secole întregi. Visul rău al domniei efemere, visul și mai rău al arendășiei fanariote am voit să-l depărtăm de la căminele pustiite ale patriei noastre; nu am voit însă ca, sub un nume schimbat, să se perpetue acelaș sistem, ba unul și mai rău, prin lipsa absolută
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se-ntîmplă în centru. Atunci filozoful, uitîndu-se dintre vrafurile sale de cărți, din adunarea sa de prieteni seculari, cu atât mai buni cu cât nu-l supără întru nimic, ar râde de comedia aceasta a vieții omenești, de lupta acestor ființi efemere, care-și despută însemnătatea într-o picătură de timp, precum miile de infuzorii [î]și dispută existența de câteva secunde într-o picătură de apă. Când statul e puternic organizat, întemeiat pe însuși natura poporului și a societății, pe un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
laudele adresate acestui din urmă domn mai cu seamă. Noi reproducem din ziare străine tot ce se atinge de țară și ne vine sub mână, bine fie sau rău fie; nu doar pentru că am recunoaște vreo valoare intrinsecă acestor producțiuni efemere, ci pentru că știm că în apusul Europei opinia publică e o putere cu care trebuie să socotim, de care avem a ne teme uneori. {EminescuOpXI 146} Ca "Războiul" să ne atribuie nouă cuprinsul unor reproducțiuni din foi europene e poate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
politice fără viitor este esclusivismul.... Un om de valoare intră într-o partidă, o părăsește, daca-și schimbă ideile, spre a intra în altă partidă, clar niciodată nu intră într-o coterie, mai totdeuna personală și de un caracter esențialmente efemer. Toți oamenii de principie știu în fine că o partidă trebuie să aibă totdeuna ușele deșchise pentru orice om onorabil voiește să-i dea concursul său... etc. Ei bine, roșii sânt cu atâta naivitate esclusiviști încît nici nu știu ce va să zică esclusivism
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M. Eminescu, printr-o interogație a unui eveniment care, deși situat cu precădere în trecut, prefigurează viitorul (chiar efemer): "Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale unui și aceleiași identități: adevărul ... Pentru câteștrei există un sacrificiu pentru un lucru care nu sunt ei înșiși și care se răsfrânge asupra semenilor lor" (ms. 2275, f. 75). În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vreme, scrie la fel: Teza platoniciană care afirmă că toate au fost văzute de noi într-o lume anterioară, astfel încât a cunoaște înseamnă a recunoaște" (Noaptea darurilor); sau în Scriptura zeului: Pe fața pământului există forme străvechi, forme incoruptibile și efemere...". Putem recunoaște cu ușurință principiul schopenhauerian (eadem sed aliter) din Sărmanul Dionis în aceste pagini: Credea în infinite serii de timpuri, într-o rețea crescătoare și vertiginoasă de timpuri divergente, convergente și paralele. Această urzeală de timpuri care se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]