4,870 matches
-
P. Kielholz propune o clasificare a stărilor depresive, utilizând două criterii incriminate în geneza acestora, și anume: criteriul somatogen și criteriul psihogen. În cazul acesta, se va ține seama, din punct de vedere psihopatologic, de „simptomele cheie”, și anume: inhibiția elanului vital, dispoziția fundamentală depresivă, angoasa. În sensul acesta P. Kielholz distinge trei clase de depresii: 1) Depresiile somatogene: depresiile organice, depresiile simptomatice. 2) Depresiile endogene: depresiile schizofrenice, depresiile ciclice, depresiile periodice, depresiile tardive. 3) Depresiile psihogene: depresiile nevrotice, depresiile de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihiatrii, în grija cărora sunt plasați cei care comit tentative de suicid, sunt, în majoritatea lor înclinați să considere orice act suicidal, într-o manieră medicală, reducționist-diagnostică, asemenea unui act patologic, legat, de regulă, de o stare depresivă care „scade elanul vital” sau chiar îl anulează. Acest punct de vedere îngustează semnificația suicidului, obligându-l să fie considerat la fel cu oricare altă boală psihică. Este o atitudine absolut greșită. Sinuciderea este o decizie umană deliberată. Un act ce reunește conștiința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
invizibililor”. Când academicienii s-au burzuluit din nou, John Heydon le-a râs în nas: „Francis Bacon al vostru era rozicrucian!”18. În 1668, a fost publicată la Amsterdam cartea lui Comenius Via Lucis. O scrisese în Anglia, în plin elan de reformă pansofică, în urmă cu 26 de ani. Prefața entuziastă era dedicată Societății Regale. Comenius era acum bătrân și nu știa ce schimbări avuseseră loc în Anglia. El mai credea că acolo lucrează „iluminați pansofici” și li s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
afectivă, pentru că postmodernismul poate fi considerat un fel de enfant terrible al modernismului. Se confruntă două exagerări pe motivul etern al îngerului și diavolului. Fiul își demonizează tatăl atribuindu-i porniri malefice de tiran care îi limitează libertatea, îi înăbușă elanurile, îi încorsetează eresurile și îi „ucide” viitorul. Tatăl își satanizează fiul atribuindu-i porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o crimă în această frumoasă și eternă poveste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lucrurile intră pe făgașul lor. Cei doi combatanți își recunosc reciproc greșelile și meritele și se împacă. Fiul recunoaște că tatăl exercitase asupra sa numai blânda autoritate parentală și își manifestase îngrijorarea cu privire la viitorul și fericirea sa. Tatăl recunoaște că elanurile și eresurile tinerești ale fiului erau menite să răspundă la superlativ așteptărilor părintești cu privire la viitorul amândurora. Totul se sfârșește într-o romantică îmbrățișare ce îi transformă pe cei doi diavoli în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o structură instituțională este constituită, ea își consolidează scheletul și articulațiile, face tot ce poate pentru idealul de durabilitate și continuitate, direcționând în acest sens atitudinile și comportamentele actorilor organizaționali, recurgând chiar la constrângeri. Dorința de stabilitate, convertită într-un elan inerțial, le solicită participanților orientarea spre efortul de recunoaștere și menținere. Richard Scott (2004), un specialist în studiul instituțiilor și organizațiilor, crede că problema durabilității și menținerii este cheia mobilizării subiecților instituționali. Organizația își creează un suport teoretic cultural-cognitiv inspirat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideologizarea totală a conținutului lor. Nu cred că un copil le putea citi, pentru că știu că doar ultima pagină a revistei putea mobiliza interesul infantil și trezi curiozitatea, ea reprezentând un serial ilustrat al vitejiei dacice, din care se trăgea elanul revoluționar. Lupte, haine de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce descria imaginarul fantastic atribuit copiilor: exemple
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce descria imaginarul fantastic atribuit copiilor: exemple grăitoare, hărnicie pionierească, elan revoluționar, atașament patriotic, cutezanță tinerească, idealuri cutezătoare etc. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, fiul meu, venit acasă de la școală, mi-a spus că are de scris o compunere despre un comunist pe care îl cunoaște, pe care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
euforia oralității explică, în opinia lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan, ele erau spațiul cenzurii; oralitatea însemna libertate, creativitate, neconvenționalism, spontaneitate și, mai presus de toate, emoție. și, cu toate că funcționa suspiciunea, în cârciumi vedeai oameni absorbiți de conversații, degustând cu satisfacție imperfecțiunile răului, avantajele arbitrarului, limitele factorului uman, având adesea în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu „+” reușita cu ambele mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână (se notează care). Nu se reia proba. 3. Subiectul sare cu picioarele înainte, deasupra unei corzi întinse la o înălțime de 20 cm de pământ, fără elan, cu gambele îndoite la nivelul genunchiului. Un capăt al corzii este fixat, iar celălalt este ținut de o greutate pentru a cădea ușor dacă este atinsă. Subiectul sare de trei ori și se observă dacă acesta cade pe călcâie sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dominanța mâinii stângi). Nu se admite reluarea probei. 3. Băieți - Subiectul execută sărituri fără avânt deasupra unei corzi orizontale situate la 40 cm de sol (la fel ca în proba a treia de la 6 ani). Fete - Subiectul execută săritură fără elan, pe loc, cât mai sus, bătând de trei ori din palme; trebuie să cadă pe vârfuri. Proba nu este reușită dacă bate de mai puțin de trei ori din palme și dacă nu cade pe vârfuri. Se permit trei încercări
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vârfuri nu se consideră eșec). Se permit trei încercări. 2. Băieți - decuparea unui cerc (ca la proba a doua fete de la 9 ani). Fete - lovirea unei ținte (ca la proba a doua băieți de la 9 ani). 3. Băieți - săritura fără elan (ca la proba a treia fete de la 9 ani). Fete - săritura peste coardă (ca la proba a treia de la 6 ani). 4. Subiectul, așezat la o masă, are în față o cutie de 15/15 cm care conține 40 de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
contrar, aruncarea se repetă. Se notează cu „+” reușita cu ambele mâini și cu 1/2 „+” reușita cu o singură mână (se notează care). 3. Băieți - Subiectul execută o săritură de la sol pe un scaun înalt de 45‑50 cm, cu elan de la distanța de 1 m. Evaluatorul susține scaunul pentru a nu pune în pericol subiectul. Proba nu este reușită dacă subiectul își pierde echilibrul și coboară imediat sau se sprijină de spătarul scaunului. Se permit trei încercări. Fete - Subiectul execută
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fie Zburătorul, dar construcția e melodramatică, la fel ca și aceea din Lizi sau din Judecată și osândă. În chestiunile sociale, dramaturgul, urmărit de nebuloase, utopice idealuri „socialiste” (Spre ideal, 1920), rămâne confuz, fiind însuflețit mai mult de simțăminte și elanuri generoase. De aici, accesele retorice sau unele pasaje inundate de un lirism abundent, dar factice. În afara unei expresii de o anume mlădiere și acuratețe, meritul lui P.-M. este acela de a fi încercat să elaboreze un teatru de factură
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
la lume este aceeași, dar eul se încarcă de o apăsare nouă, căci și lumea a devenit alta. Cosmosul nu mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care absoarbe elanul titanic de idealitate. Poetul percepe universul în forme degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul e obosit, valurile oceanului sunt moarte, copacii epuizați, cosmosul întreg pare bolnav. Sufletul însuși este atins de o maladie necunoscută și macerantă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
cosmice, pe când la P. sufletul se dezmărginește înspre pustiu și epuizare. O translație similară cunoaște și motivul călătoriei. Zborul cosmic eminescian avea o destinație certă: absolutul, al cărui spațiu era plasticizat în imagini de o mare consistență, în timp ce la P. elanul își păstrează substanța și energia, dar, în lipsa unor modalități ontologice adecvate, rămâne irealizabil, iar sensul manifestării lui e și el ipotetic: „Pânză rămasă fără catarg,/ Desfășură-ți aripile mai larg,/ Desfă din lanțurile-i ruginite/ Bătrânul și hodorogitul vânt,/ Îndeamnă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
-se asupra liricii românești, de la Mihai Eminescu la generația ’80. Perceput adesea ca un discipol al lui Marin Mincu, P. a scris despre modelul său autohton o monografie - Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii (2000). În ciuda mizei riscante și a elanului empatic care îl străbate, textul se susține printr-o cercetare laborioasă, ca și prin pertinența unor formulări de sinteză, Marin Mincu fiind așezat „între Dracula și Ovidiu”. SCRIERI: Desprinderea de brumă, Craiova, 1984; Știința veselă, Constanța, 1993; Tensiunea esențială. Metaforă
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
mai târziu, în 1855 descinde la Paris, pentru a urma dreptul. Își ia licența în 1859, iar în 1861 își trece, tot la Paris, și doctoratul. Întors în țară, avea să fie consilier la Înalta Curte de Casație. Într-un elan de tinerețe, P. scrie în franțuzește un roman, Le Comte de Walneg (1862), a cărui teză e supremația spiritului asupra materiei, a idealului asupra realului. Totul, de la personaje la stil, este de împrumut în această carte care, altminteri, vădește aptitudinile
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
Norman Mailer, Truman Capote, John Updike, Edgar Lee Masters, Robert Frost ș.a.). P. debutase însă ca poet, iar versurile lui afirmau familiaritatea cu lirica americană, respirau un aer proaspăt, un individualism juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
la lumea în care se pregătea să intre îl face capabil de reticențe care îi vor marca radical destinul. De pildă, trăind acut complexul de a fi fost salvat de plecarea pe front de viitorul său socru, într-un sincer elan patriotic merge voluntar în linia întâi, de unde se întoarce mutilat trupește și sufletește. Dar lumea de după război, deși cu mari elanuri naționale, ambiții și realizări, nu mai are pentru Radu Comșa nici un preț, mai ales pe fundalul înstrăinării iubitei și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
trăind acut complexul de a fi fost salvat de plecarea pe front de viitorul său socru, într-un sincer elan patriotic merge voluntar în linia întâi, de unde se întoarce mutilat trupește și sufletește. Dar lumea de după război, deși cu mari elanuri naționale, ambiții și realizări, nu mai are pentru Radu Comșa nici un preț, mai ales pe fundalul înstrăinării iubitei și al incomunicării erotice, ceea ce culminează cu sinuciderea protagonistului. De altfel, Întunecare a sedus cu deosebire ca roman al acestei ratări sentimentale
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
chip, îi apare în 1978. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața armatei” ș.a. Alcătuire de chip conține cu preponderență pasteluri, scrise de P. într-o tonalitate minoră, blândă, în tradiția expresionismului blagian. Sunt poeme elegiace sau animate de un elan vitalist, unele decorative, altele tinzând către viziune, în care se celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn, blând, lună, vis etc. Cuvintele-metafore trimit adesea la un simbolism panteist-național: „Dar într-o
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de complexul spiritual sud-est european”. Fenomenul transilvan e urmărit și în prelungirile lui din secolul al XIX-lea, când exagerările latiniștilor „atrag prăbușirea curentului care inspirase literaturii române elanul novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și obiectul cercetării Doctrina literară a „Țiganiadei”, apărută în „Studii literare”, 1948), a cărui epopee este analizată sub raportul izvoarelor, ideologiei subiacente, temelor
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul, preocuparea obsesivă pentru exterioritate, femeia ca „obiect” prețios, asemenea artei. Poezia capătă uneori vagi, retorice elanuri constructiviste, R. fiind sedus mai degrabă de aspectul pictural, pitoresc al agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
care fac parte Eugen Constant, Sina Dănciulescu, Petre Dragu, Ilarie Hinoveanu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Un cuvânt de deschidere afirmă, în spiritul ideologiei oficiale, că R. „își trage sevele din izvorul învățăturii marxist-leniniste, din tradițiile progresiste ale culturii noastre și din marile elanuri ale contemporaneității”. Era un protocol obligatoriu, în realitate R. dovedindu-se, în timp, un spațiu de manifestare pentru creatorii din Oltenia, dar și din întreaga țară. Tot în numărul 1/1964 Tudor Arghezi semnează o tabletă de salut. Pe prima
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]