1,857 matches
-
după acad. Ștefan Nădășan) căreia Politehnica din Timișoara i-a decernat titlul de doctor inginer, iar subiectul tratat a făcut obiectul unui brevet de invenție. După obținerea diplomei este reținut în corpul profesoral al Școlii ca asistent la Catedra de Electrotehnică (1928-1930) și Catedra de Mașini Hidraulice (1929-1930). În 1936 devine conferențiar, iar în 1941 profesor. În 1947 devine șeful Catedrei de Mașini Hidraulice, funcție pe care o va deține până în ultima zi a vieții. A fost de asemenea profesor la
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
Facultății de Energetică a Politehnicii din București și fondatorul școlii românești de centrale electrice. A efectuat cercetări în domeniul electro-energeticii și a adus importante contribuții în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice și aplicațiilor acesteia în electrotehnică; a soluționat probleme de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea modului de transmitere la mare distanță în
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
Această inventivitate nativă a dus la obținerea unor brevete de invenție cum este cel numit "Releu de distanță de mare selectivitate pentru linii de înaltă tensiune". Începând cu anul 1950 a fost angajat pe postul de asistent la catedră de Electrotehnica condusă de profesorul Remus Răduleț. Pe langă activitatea didactica, a continuat să desfășoare o bogată activitate și pe plan practic lucrând la serviciul de automatizări al Institutului de Studii și Proiectări Energetice din București. Această activitate practică avea să ducă
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
(n. 28 februarie 1886, Buzău - d. 27 februarie 1959, București) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române. În 1903 este admis la Școala Națională de Poduri și Șosele obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii și în străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în 1916 profesor de Măsurări Electrice și Electrotehnică în catedra de
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
A studiat domeniul electrotehnicii și în străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în 1916 profesor de Măsurări Electrice și Electrotehnică în catedra de Electricitate și Electrotehnică a Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. A fost asistentul lui Nicolae Vasilescu-Karpen din 1 octombrie 1916. În 1926 devine profesor titular la cursurile Măsuri și Tracțiune electrică. A fost membru în
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în 1916 profesor de Măsurări Electrice și Electrotehnică în catedra de Electricitate și Electrotehnică a Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. A fost asistentul lui Nicolae Vasilescu-Karpen din 1 octombrie 1916. În 1926 devine profesor titular la cursurile Măsuri și Tracțiune electrică. A fost membru în primul birou de conducere al Comitetul
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
a predat (Aparate Electronice de Măsură și Control, Dispozitive și Circuite Electronice), Prof. Silard a introdus 3 noi discipline: "Dispozitive Semiconductoare de Putere", "Dispozitive Optoelectronice de Putere" (la Faculatea de Electronică) și "Dispozitive Optoelectronice și de Putere" (la Facultatea de Electrotehnică); aceste cursuri au fost bazate în mare măsură pe rezultatele sale originale. Între 1974—1992 Prof. Silard a condus un mare număr de Lucrări de Diplomă în inginerie; din 1990 a condus Teze de Doctorat în specialitățile: Dispozitive și Circuite
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
la Institutul de Căi Ferate. Începând cu anul universitar 1951-1952 se transferă la București și devine profesor titular. Predă cursurile de Electromagnetism și Teoria relativității la Universitatea din București și, în paralel, la departamentul de Inginerie electrică al Facultății de Electrotehnică a Institutului Politehnic din București. Acest departament fusese înființat în 1948, prin reorganizarea departamentului de măsurări electrice, fiind condus la început de profesorul Constantin Budeanu și apoi de profesorul Ion S. Antoniu. Ulterior, pentru o perioadă îndelungată, acesta a fost
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
condus la început de profesorul Constantin Budeanu și apoi de profesorul Ion S. Antoniu. Ulterior, pentru o perioadă îndelungată, acesta a fost condus de profesorul Remus Răduleț, devenit între timp academician. Aici a predat, până la pensionare (1974), cursul de "Bazele electrotehnicii" căruia i-a dat o structură axiomatică. Remus Răduleț a fost creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii. La 2 iulie 1955 este primit membru corespondent al Academiei RPR iar din 21 martie 1963 a devenit membru titular. Timp de 3
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
perioadă îndelungată, acesta a fost condus de profesorul Remus Răduleț, devenit între timp academician. Aici a predat, până la pensionare (1974), cursul de "Bazele electrotehnicii" căruia i-a dat o structură axiomatică. Remus Răduleț a fost creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii. La 2 iulie 1955 este primit membru corespondent al Academiei RPR iar din 21 martie 1963 a devenit membru titular. Timp de 3 ani (1963-1966) a fost Președinte al Secției de științe a Academiei RPR, iar apoi timp de 8
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
vicepreședinte al Academiei. Unul dintre domeniile în care și-a adus o contribuție remarcabilă a fost cel al terminologiei electrotehnice. Pregătirea sa enciclopedică i-a permis să imprime lucrărilor din acest domeniu un caracter interdisciplinar prin stabilirea unor relații între electrotehnică și diferite domenii ale fizicii, chimiei, logicii sau informaticii. În 1947 apare sub coordonarea sa traducerea în limba română a "Manualului Inginerului - Hütte", elaborat cât încă se afla la Timișoara. Nu a fost numai o traducere, deoarece în fiecare capitol
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
în care a fost membru și funcții deținute: Convins de necesitatea educării publicului larg în domeniul științelor, este fondatorul și Rectorul Universității Populare din București. A fost prieten cu Ilie Murgulescu, colaborând cu acesta în chestiuni aflate la intersecția dintre electrotehnică și chimie. În data de 6 februarie 1984 s-a stins din viață.
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
Aerodynamics and Jet Propulsion, vol. 10/1964. Întors în țară în anul 1933, își începe în același timp activitatea didactica și de cercetare. În anul 1933 a fost numit prin concurs asistent la Catedră de organe de mașini din Secția Electrotehnica a școlii Politehnice București. Pentru cunoașterea industriei românești, a inițiat excursiile tehnice cu studenții la marile uzine din țară. Decanul facultății l-a caracterizat astfel: " este unul dintre cele mai valoroase elemente de care școala noastră dispune și pe care
Gheorghe Manea () [Corola-website/Science/307193_a_308522]
-
1955. Cariera didactică și-a desfășurat-o între anii 1939 - 1963 la Universitatea Politehnica Timișoara, În 1939 ca șef de lucrări, în 1940 ca profesor suplinitor, iar din 1942 ca profesor titular. În 1949 a fost decan al Facultății de Electrotehnică, iar între anii 1953 - 1961 șef al Catedrei de Utilajul și Tehnologia Sudării din Facultatea de Mecanică.
Corneliu Micloși () [Corola-website/Science/307208_a_308537]
-
România, care își desfășoară activitatea pe platforma Universității Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iași. Facultatea a fost înființată în anul 1990, însă primul curs de "automatică", și mai apoi de "calculatoare", au fost introduse în cadrul programului de învățământ al Facultății de Electrotehnică în 1959 și, respectiv, 1963. Mai târziu, în 1977, ca rezultat al dezvoltării acestor ramuri noi ale științei și al acumulării experienței în aceste domenii de către personalul didactic, prin studii de specialitate în Europa și S.U.A., în cadrul unor proiecte de
Facultatea de Automatică și Calculatoare din Iași () [Corola-website/Science/308028_a_309357]
-
specialitate în Europa și S.U.A., în cadrul unor proiecte de cercetare pe termen lung, s-a putut organiza un întreg program academic în domeniul automaticii și calculatoarelor. În 1990, grupul de profesori specializați în domeniile de mai sus din cadrul Facultații de Electrotehnică, s-au separat de aceasta, înființându-se astfel Facultatea de Automatică și Calculatoare. La conducerea facultății s-au aflat, în calitate de decani, profesorii Corneliu Huțanu, Mihail Voicu, Dan Gâlea și Vasile Manta. Actualul decan este prof. Corneliu Lazăr. Din septembrie 1998
Facultatea de Automatică și Calculatoare din Iași () [Corola-website/Science/308028_a_309357]
-
initial cu Facultatea de Agricultură și, pentru o perioadă, cu Facultatea de Mașini Agricole, iar mai târziu, și cu Facultatea de Horticultură). În paralel, în perioada 1951-1958, în Craiova a funcționat Institutul de Mașini și Aparate Electrice (cu Facultatea de Electrotehnică și, pentru scurt timp, Facultatea de Electrificare a Industriei, Agriculturii și Transporturilor). În 1959, se înființează Institutul Pedagogic de 3 ani(cu Facultățile de Filologie, Fizică-Chimie, Matematică și de Științe Naturale). Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 894 din 27
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
Consiliului de Miniștri nr. 894 din 27 august 1965 ia naștere Universitatea din Craiova. În hotărârea menționată se stabilea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Științe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură și Facultatea de Horticultură. Hotărârea prevedea că, odată cu înființarea Universității, Institutul Agronomic își încetează activitatea, facultățile lui trecând în cadrul acesteia, iar Institutul Pedagogic de 3 ani va continua să funcționeze cu Facultatea de Istorie-Geografie și Facultatea de
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
El a primit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 2000 și Premiul Kyoto în anul 2001. a cercetat în domeniul diodei laser. scannerele, compact disc playerele și imprimantele laser folosesc de exemplu această metodă. Alfiorov a studiat la Institutul de Electrotehnică din Leningrad (astăzi Sankt Petersburg) și a fost oaspete științific în SUA. Din 1987 este director la "Institutul de Fizică Tehnică A. F. Joffe" din Sankt Petersburg, iar din 1989 vicepreședinte al Academiei de științe din Rusia. Membru PCUS din
Jores Ivanovici Alfiorov () [Corola-website/Science/307551_a_308880]
-
a dat examenul de bacalaureat la Deva. Imediat după bacalaureat, a efectuat serviciul militar și după aceea a plecat în Franța, unde dorea să studieze matematica și fizica. Din cauza mijloacelor financiare reduse, a trebuit să urmeze însă cursurile Facultății de Electrotehnică și Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Grénoble (Franța) între anii 1938-1940. Și-a susținut teza de doctorat la același Institut în anul 1941, fără a mai primi titlul. A activat în mișcarea de rezistență franceză, iar în 1942 a intrat
Gheorghe Gaston-Marin () [Corola-website/Science/306585_a_307914]
-
întrerupt cursurile în martie 1944, din cauza războiului ce se apropia de oraș și-a continuat studiile la Liceul Mihail Kogălniceanu din Vaslui până în toamna anului 1948, când a revenit la Liceul Național. Între anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Iași. După examenul de stat din februarie 1955, a fost repartizat ca inginer la Ministerul Energiei Electrice, dar spre stupoarea profesorului Cristofor Simionescu, rectorul de atunci al Institutului Politehnic din Iași, a refuzat repartiția și s-
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
Buletinul de comunicări ICPE; Revista de Energetică a Academiei Române; Revista Electrotehnică; Electronică și Telecomunicații; Revista Electrotehnică-Electronică-Automatică; Revista Calitatea etc.; culegeri de comunicări ale unor congrese și conferințe de specialitate (NATO etc.) Mașini electrice; Componente electronice; Aparatură electronică; Tehnologia fabricației în electrotehnică, electronică și automatică; Fiabilitatea și calitatea componentelor și sistemelor, inclusiv a sistemelor de calcul; Teoria sistemelor automate. Dintre acestea, 2 cări au fost traduse de edituri din străinătate, în formă completată: una la Berlin - Verlag Technik, 1976 (Elektrische Maschinen kleiner
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
(n. 10 decembrie 1893, Zürich - d. 4 noiembrie 1975, Timișoara) a fost un inginer electrotehnician român, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor. A absolvit Școala Politehnică Federală din Zürich în 1918, iar între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent în aceași instituție. În 1923
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
vizită în țară, a fost abordat de profesorul Dimitrie Leonida, care îi cunoștea și aprecia munca și care tocmai punea pe picioare studiile tehnice la nou-înființata Școală Politehnică din Timișoara. La invitația doctorului Leonida, acceptă să primească șefia catedrei de electrotehnică și electricitate, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici înființează și primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A făcut parte din primul birou de conducere a Comitetului Electrotehnic Român. A fost și
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
prin nota Guvernului României din 4 ianuarie 1991 și "Ordinul Ministrului Învățământului și Științei" nr. 4894 din 22 martie același an, devine "Universitatea „Transilvania” din Brașov". Începând cu anul universitar 1990/1991, facultăților constituite li se mai adaugă "Facultatea de Electrotehnică", "Facultatea de Muzică", "Facultatea de Științe" și "Facultatea de Științe Economice", pentru ca în următorul an universitar să-și deschidă porțile "Facultatea de Medicină" și două colegii universitare: "Colegiul Universitar Tehnic" și "Colegiul Universitar Forestier, Economic și de Informatică". În anul
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]