5,061 matches
-
doar În legătură cu procesul În care era implicat - sau ca pe un indiciu al decăderii sale, Își ținti privirea În ceafa șefului escortei, așezat comod pe scaunul din față. Din spatele acela masiv, strâns În uniformă, și din ceafa aceea groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În peisajul străzilor, care se desfășura cenușiu și dezordonat, dincolo de ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nostimă, și dură în același timp. Părul negru îi dădea un aer grav, iar ochii jucăuși și strălucitori îi accentuau atitudinea copilărească, dar acestea n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi fost impresia de familiaritate pe care o emana și mai ales mesajul pe care îl trimitea către lume și care era numai pentru Zogru ori trimis în căutarea lui. Când se gândește la Giulia, chiar și în acest moment grețos în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp, însă pentru Zogru fusese ca o lovitură de bici. Omul emana o teroare care îi cuprinsese tot corpul. Fâlfâia deasupra mărului, tremurând ușor ca o piftie. Își dădea seama că e un bărbat oarecare, că ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin îngheț?”. Din activitățile desfășurate, eu trag concluzia că niciodată nu v-ați gândit și la ceilalți, ci doar la binele propriu. Și care sunt acele activități negative pentru planetă? Tăierea milioanelor de arbori, construirea unei multitudini de fabrici care emană gaze extrem de dăunătoare mediului înconjurător, aruncarea tonelor de deșeuri în ape, pe lângă casele proprii sau pe drum, sau oriunde, și multe alte cauze care îi provoacă o mare suferință pământului, suferință pe care, din punctul meu de vedere, numai noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gunoaie. De exemplu: o persoană, care își face curățenie în curte, adună o anumită cantitate de frunze pe care le arde, degajând în atmosferă CO2, un gaz care cauzează efectul de seră, sau CO. În cazul în care este emanat CO2, e oarecum bine, pentru că acesta este folosit de către plante în procesul de fotosinteză, dar dacă în urma arderii rezultă CO, este destul de grav, fiindcă acesta nu mai este utilizat de nimeni, ci rămâne în atmosferă, distrugând stratul de ozon care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta. Până când nu ești tu femeia care stă pe cărămizi, nu ai nici o idee despre cum moartea stă după colț, gata să-și joace rolul. Până când nu ești tu femeia care stă pe cărămizi, nu știi nimic despre puterea care emană din celelalte femei - chiar și străine, care vorbesc într-o limbă necunoscută, invocând numele unor zeițe ciudate. Re-nefer stătea în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi devină complice. Mâna mea dreaptă s-a Îndreptat Înspre a ei, dar n-am avut puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care nu arată ca stors, nici măcar obosit. E ca un motor gata să intre în funcțiune în orice clipă, și are o ținută la fel de impecabilă ca azi dimineață. Când se înfurie, nu i se deranjează nici un fir de păr. Doar emană o furie tăcută, tăioasă ca oțelul. — Va trebui să ne oprim aici. Poftim ? Ridic ușor capul. S-au ridicat și alte capete ; văd în ochii celor de la masă înmugurind speranța. Suntem ca niște copii de școală care simt o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sînt pregătită. Ba da, sînt. Hai. Emană Încredere prin toți porii. SÎnt o femeie care va ajunge undeva. Și, deodată, Îmi aduc aminte de Kerry și de mersul ei „sînt o femeie de afaceri de succes“. Știu că e o vacă nesimțită și Înfumurată, dar adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sfârșit, și‑a dat duhul. El gândea - ba chiar vedea - că fiecare suflet Își caută perechea, tânjind după Întregire. N‑am de gând să vă descriu Eros, etcetera, așa cum Îl concepea el. Am speculat destul În legătură cu subiectul ăsta; care, totuși, emană o splendoare ireductibilă, fără de care nu am fi complet umani. Dragostea este funcțiunea cea mai Înaltă a speciei noastre - vocația ei. Și acest lucru nu poate fi lăsat deoparte când discutăm despre Ravelstein. Era o convingere care nu‑l părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
individul ăla care‑și spune Evel Knievel și care sare cu motocicleta Honda peste șaisprezece butoaie cu bere. Destul de curios, Îl Înțelegeam, pentru că la vremea respectivă eram tratat de o terapistă care‑mi spunea că organele importante din sistemul nostru emană efluvii de energie și că ea se găsea În clipa aceea În contact cu vezica mea biliară. - Dar eu nu mai am vezică biliară, am protestat. Mi‑a fost extirpată. - Da, dar efluviile de energie rămân - și vor fi active
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
biroul lui Patta, Întrebându-se ce sfori fuseseră trase și de către cine. În cazul lui Viscardi era destul de ușor de ghicit: armamente, suficienți bani să cumpere și să renoveze un palazzo de pe Marele Canal - izurile amestecate de bani și putere emanaseră din fiecare frază rostită de Patta. În cazul americanului, izurile erau mai puțin ușor de urmărit până la sursă, dar această dificultate nu le făcea mai puțin detectabile decât celelalte. Dar era clar că i se dăduse o comandă lui Patta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aruncată la dreapta În vreme ce trecea pe lângă oricare dintre străzile secundare În drum spre Rialto era o dovadă suficientă a acestui fapt. Ajungând la intersecția principală, coti la stânga și se Îndreptă jos spre piața de pește, Închisă acum, duminica, dar Încă emanând un vag iz de la peștele ce se vindea acolo de sute de ani. Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe un ton confidențial. De ce să stăm triști? Și, privindu-i pe toți, adăugă ironică: Oh, voi, intelectualilor... E absurd, șușoti Odette. Irațional și ilogic: copilării, o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
pat pe care Jake îl obținuse scoțând capacul unei canapele vechi pe care o găsise - unde altundeva? - la groapa de gunoi. Alice frecase cutia respectivă de mai multe ori, dar continua să i se pară, când o mirosea îngrijorată, că emana un iz mucegăit. Totuși Rosa părea fericită, așa că Alice s-a dus în baie să-și spele niște piure de legume de pe haine. A încercat să nu se uite la capacul canapelei. Acesta, cu suprafața lui hidoasă, căptușită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coapte, nasul mic, puțin cârn, buze frumoase, bărbia energică, iar fruntea albă, înaltă și boltită. Părul, de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică. Nu numai că era foarte frumoasă, dar avea și un mare farmec, care atrăgea privirile, deși nu făcea nimic pentru asta. Foarte simplu îmbrăcată, cu un aer delicat, ferindu- se de a atrage atenția, în mod
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Întîmplării, ci că vei pofti la mine abia pe 24 Decembrie (din acest an, bănuiesc), În Ajunul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Sau poate că nici atunci, ci la sfîntul Așteaptă. Călcându-ți vorba doar ai cunoștință că El, Cuvîntul, emană de la Dumnezeu, care este Însuși Cuvântul n-aveai cum să afli că și Tași a renunțat la intenția-i lăudabilă de a veni la mine. Or, el voia să treacă pragul casei mele numai din dorința de a căsca din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nici răi, nu Încap În nici un timp. Rămîn pe dinafară, deși trăiesc Înăuntru. Nicăieri. Nu se poate spune sigur dacă aceștia consumă timp sau ei sînt consumați de timp; Thomas credea că mai sînt și unii, numărați pe degete, care emană timp, aceștia erau nemuritori, Isus ar fi fost unul. Nemulțumirile lui Jesper erau atît de multe, de la revenire, Încît nu mai era loc să mai adauge și Thomas vreuna de-a sa, atunci cînd se Întîlneau. De aceea, Thomas sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tăcere, ridicându-se în picioare. După câteva clipe, a intrat Laura. El o simțise că se apropie de dincolo de ușă. Luminița din spatele retinei lui îl atenționa întotdeauna bine. Acum era mai strălucitoare ca oricând, semn că anunța apropierea persoanei ce emana multă căldură, multă iubire pentru el. Îl „alarmase” și când era el aici cu asistentele și a intrat Laura prima oară, dar atunci a presupus că se semnalează apropierea Iulianei cu Eugen. Era absurd să fi putut intui că este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mă simt spionat de gardian, dar nici nu mă simt total relaxat în prezența lui. oare îi par suspect acestui om atît de blajin și de serviabil ? sau poate din mine, de pe fața mea, din modul meu de a fi emană niște semnale de alarmă ? — Pot să vă ajut cu ceva ? mă întreabă din cînd în cînd domnul Busbib. eu îi mulțumesc, îi surîd și îi spun „nu, merci” dar întrebarea sa mi se pare total ambiguă. să mă ajute la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
chipul, își dă seama că de fapt tăcerea l-a trezit. niciodată nu i s-a mai întîmplat lui X să fi fost înconjurat de o astfel de tăcere. este o tăcere care îi explodează în auz. o tăcere care emană din obiecte, din pereți, care vine din exterior, din univers. este o tăcere a străzilor, a orașului, a dimineții, a spațiului. o tăcere care îl învăluie ieșind din propriul său creier. o tăcere aproape materială care n-ar putea avea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de unde domină tot orașul. Acest palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă ne revine meritul de a-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]