2,305 matches
-
raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al juvenilei profanări a altarului, un preot tânăr cu surâs enigmatic, care nu aducea nici măcar pe departe cu Sfinția Sa părintele Wiehnke, m-a rugat să-i dau un autograf pe un exemplar din ediția poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți și a lectorului său, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orare demne de confundat. El ne scutește de orice poticneli intermediare. Nou vlăstar al tradiției inaugurate de pateticul Edgar Poe, de princiarul M.P. Shiel și de baroneasa de Orczy, el se oprește numai la momentele capitale ale problemelor sale: formularea enigmatică și soluția iluminatoare. Simplă marionetă a curiozității, atunci când poliția nu face presiuni asupra sa, turma pitorească a personajelor se Înfățișează la ușa celulei 273, de-acum proverbială. La prima Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a scrumierei, care se reiterează cu aproape aceleași vorbe, cu excepția unor referiri la penar și gumă. Unii critici superficiali au crezut că descoperiseră o confuzie... Bonavena s-a ridicat În picioare. — În opera mea nu există confuzii, a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lecție. Lada dulgherului, cartea unui așa-zis discipol, nu face altceva decât să enumere, În zbor galinaceu, scalpelul, ciocanul, bomfaerul etc. Mult mai primejdioasă e secta așa-numiților cabaliști, care amalgamează cele șase vorbe ale maestrului Într-o singură expresie enigmatică, tulbure de perplexități și simboluri. Discutabilă, dar bine intenționată, ni se pare munca lui Eduardo L. Planes, autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În lumea asta Întru apărarea acestui crez.“ Dar să fim atenți: nu ne putem juca mereu cu gluma. Așa demonstrează, dincolo de hazul nebun și chiar de hohotele de râs pe care le poate trezi marginalul narator fără nume din poate enigmaticul, pentru un român, monolog Sărbătoarea Monstrului. Despre ce sărbătoare poate fi vorba și despre ce Monstru cu majusculă? Monstrul argentinian e un prieten al monstrului român căruia nu de mult Încercam să-i luăm majusculele de la numele propriu Nicolae Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
degrabă cu o trapă de avion. Al doilea ecran prezenta o imagine mai detaliată a ușii, luată de camera video montată chiar pe robot. — Seamănă destul de mult cu o ușă de avion, remarcă Ted. Norman privi la Harry, care zâmbea enigmatic. Apoi se uită la Barnes. Acesta nu părea deloc surprins și-și dădu seama că știa deja de ușă. — Mă Întreb cum s-ar putea explica un asemenea paralelism În aspectul ușilor, spuse Ted. Probabilitatea apariției sale prin hazard este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ce naiba citea în secunda aia și literalmente, literalmente a mai avut nevoie și de o a doua privire ca să mă recunoască. —Ăăăă, Claire, a zis el tulburat, ăăăă, arăți minunat. I-am aruncat un zâmbet pe care-l voiam misterios, enigmatic și sofisticat. —Mulțumesc, am răspuns torcând ca o pisică. Asta să-ți fie lecție fiindcă m-ai părăsit, ticălosule, m-am gândit în timp ce mă așezam pe scaun, oferindu-i lui James o perspectivă asupra pulpelor mele învăluite în ciorapii transparenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu”. Iată ce scria pe alte bilețele: „Erudiție Trebuie disprețuită. E dovada unui spirit mărginit.” „Introducere Cuvînt obscen.” „Gumilastic E făcut din scrot de cal.” „Muie lui Fochistu.” (Tot Flaubert.) „Autor E obligatoriu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai 54 de ani, vezi celebrul portret făcut cu puțin timp Înainte de-a muri. Chamberlain are strict două Însușiri: o figură stranie și studii de muzică. CÎtă vreme nu e obligat de vreun regizor să-și iasă din prezența enigmatică, dintr-un calm distins, vecin cu opacitatea, este suportabil, ba chiar, uneori, interesant. Însă Russell l-a pus În ’71 să joace de-adevăratelea, să se descurce În scene complicate, să se zvîrcolească de oroare, de boală, lucru ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
balconul, privirea lacomă de necrofil, cunoștințele de fizică atomică, liftul spre o viață mai bună. Jurnalul se Încheie cu explicarea modului În care se face „excitarea organelor masculine de către femei”. Ea se face ca de obicei, exceptînd un pasaj mai enigmatic: „Pentru a produce plăceri partenerului cu ajutorul gurii, femeia o face cu gingășie fără Însă să ia În gură penisul, ci doar sugîndu-l”. Îți vine-n minte un pai, mai citești o dată, te gîndești la o sucțiune la distanță, deschizi dicționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se vede sexul la duș, joc impecabil, prin acoperire) În loc să te-nfiori, Îți vine, și nu cred că asta a fost intenția regizorului, să Încremenești În fotoliu, pe masă, mă rog, unde te prinde scena. Tipurile astea de finaluri au ceva enigmatic. Ipu moare. Ar mai trebui să amintesc secvențele erotice, cu Cecilia Bârbora care-l Încalecă pe Răzvan, Însă imaginea asta am mai văzut-o, sînt sîni de-atunci, te ia cu melancolie, cu o notă specială a juriului, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au redus cu aproape două milioane de capete”. Dacă s-ar fi redus toate, trăiam și noi mai decent. Dintr-o altă hîrtie poroasă sîntem surprinși de-o ilustrație oficială făcută la Congresul Culturii din 1977, din care ne surîd enigmatic domnii Iliescu și Iozefini. În interviul lămuritor, magicianul zice c-a votat cu PRM-ul, că l-a lovit o pareză, dar, cînd a citit ceva scris de Vadim, a-nceput să i se miște mîna paralizată. Și a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iasă-un x enorm. Nici n-o să știe unde să-l pună. Poate chiar pe comitetul de reorganizare. Deoarece ultima oară cînd a rezolvat o ecuație exponențială, a căzut privata peste el. Din Europa nu mai remarc decît o caricatură, enigmatică precum o conductă. Constituția e desenată ca un dreptunghi cu raze. Un grup de cetățeni cu cefe expresive de oameni de bine o aplaudă. Un alt grup e supărat. Un om, de la PNL, Își duce mîna la ochi și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale Dandei, cum avea să-i rămână numele în familie), cred că n-am citit niciun volum cap-coadă, cuvânt cu cuvânt, dar să mai și scriu! De fapt, citeam pe sărite și, uneori, scriam pe sărite. Se crea mereu ceva enigmatic, erau mici străluminări, legate de tot și de toate. Deschideam la întâmplare, cum voi face chiar acum, întinzând mâna după o cărțulie cu copertă verde pe care o am pe masă și pe care scrie Li-Tai-Pe : „O, preafrumoasă clipă,/ Și
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
și până la urmă renunțând toate, Radu Dascălu coborând des să schimbe sticlele la cârciuma de peste drum, unde era atât de cunoscut, încât îl serveau chiar dacă închiseseră și făcuseră monetarul. Uneori apărea Meme, înalt, subțire, cu privirea ușor superioară și ușor enigmatică, atrăgând ca un magnet femeile care poate chiar i se dăruiau în secret sau noi bănuiam că i se dăruiau în secret, iar Radu Dascălu abia își reținea nemulțumirea și invidia sub o mască de indiferență față de cele mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tale de investigație. Sper însă că, având în vedere această prăpastie dintre capacitățile noastre, să nu mă consideri cu totul nevrednic de încrederea ta. Cu alte cuvinte, poate că a sosit în sfârșit momentul să-mi împărtășești conținutul acestei note enigmatice. Dar nu v-ați terminat povestea. Mai târziu, în noaptea aceea... — Răbdare, Michael. Puțină răbdare, te rog. Ți-am satisfăcut curiozitatea în câteva privințe: am dreptul, în schimb, la satisfacții similare - sau echivalente? Am confirmat dând încet din cap. — Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
momentul să faci cunoștință cu Tabitha? În fond, s-ar putea să n-o mai avem mult timp printre noi. — Da, am amânat mereu momentul. Și, în plus, am avut întotdeauna impresia că editorii nu doreau această înâlnire. — O, da, enigmaticii tăi editori! Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din ziar. — A fost o excursie plăcută, nu-i așa? întrebă el fără să-și ridice privirea. Foarte plăcută, mulțumesc. — V-ați întors la timp. Acuși se pornește pișătoarea. — Așa se pare. — Tocmai ți-am citit articolul. — Zău? — E foarte enigmatic. Am stat întins pe patul lui Joan vreo douăzeci de minute, întrebându-mă ce naiba voise să spună. Enigmatic? Ceea ce scrisesem eu nu era deloc enigmatic. Ba chiar mă căznisem să-mi exprim clar părerea. Engimatic era el. Știam articolul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plăcută, mulțumesc. — V-ați întors la timp. Acuși se pornește pișătoarea. — Așa se pare. — Tocmai ți-am citit articolul. — Zău? — E foarte enigmatic. Am stat întins pe patul lui Joan vreo douăzeci de minute, întrebându-mă ce naiba voise să spună. Enigmatic? Ceea ce scrisesem eu nu era deloc enigmatic. Ba chiar mă căznisem să-mi exprim clar părerea. Engimatic era el. Știam articolul pe de rost și l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Acuși se pornește pișătoarea. — Așa se pare. — Tocmai ți-am citit articolul. — Zău? — E foarte enigmatic. Am stat întins pe patul lui Joan vreo douăzeci de minute, întrebându-mă ce naiba voise să spună. Enigmatic? Ceea ce scrisesem eu nu era deloc enigmatic. Ba chiar mă căznisem să-mi exprim clar părerea. Engimatic era el. Știam articolul pe de rost și l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva care să-l nedumerească. N-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la programul de știri locale la televizorul lui Joan. Am luat ziarul aruncat pe jos și m-am uitat la cronică, încântat să constat că era la loc de frunte, în partea de sus a paginii. — Nu văd ce e enigmatic aici, am spus, citind în gând primul paragraf și admirând nota discret sarcastică pe care reușisem s-o strecor într-un simplu rezumat al intrigii romanului. — Ascultă, de ce te agiți atât? spuse Graham. În fond, e doar o cronică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâmplat. Voiam să-i spun, aste era ciudat. Doream cu disperare să-i spun. Dar trebuia să mi se smulgă cu cleștele vorbele din gură și procesul abia începea. Nu voiam să fiu necooperant: nu voiam să par capricios de enigmatic. Pur și simplu așa a ieșit. Am spus: — Oamenii nu mor o singură dată. Fiona m-a privit și a spus: — Hai să lăsăm puddingul și să plecăm. A fost un fel de ceartă, chiar dacă nici unul din noi nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fie cea „mai accesibilă și hazlie ofertă ieșită din pana unui autor acum recunoscut la nivel internațional ca o autoritate în domeniu“. Iar cea de-a treia carte părea a fi un nou volum de memorii de război, purtând enigmaticul titlu Am fost „Țelină“. Înainte de a apuca să înțeleg ce vrea să spună, a sunat telefonul. Am aruncat cartea și m-am dus să răspund. O conectau pe Fiona la un aparat respirator și dacă voiam să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avusese - premoniția, s-ar putea spune - când descoperise că personajul lui, profesorul Plum era criminalul și nu mai era posibil să-l considere un personaj detașat, dezinteresat.... Să te afli dintr-odată în miezul lucrurilor. Apoi își aminti ultimele cuvinte enigmatice ale Tabithei și se lumină. Credeam că eu trebuia să scriu povestea asta, spuse el, dar constat că n-o scriu. Cel puțin, n-o mai scriu. Fac parte din ea. Phoebe îl privi îngrozită. — Ce?! Michael sări în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aranjamentele pentru cauțiune - pot să ofer orice garanții cere instanța. Señor Danvila...? Cu un efort, avocatul Își desprinse privirea de la cine știe ce detaliu de pe fața mea care părea să-i distragă atenția, amintindu-i poate de vreuna dintre expresiile mult mai enigmatice ale lui Frank. Văzînd un grup de fotografi spanioli pe treptele judecătoriei, Îmi făcu semn să mă Îndrept spre o nișă retrasă. — Fratele dumneavoastră e aici pînă diseară, cînd o să-l trimită Înapoi la Închisoarea Zarzuella din Malaga. Poliția e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]