2,401 matches
-
verbale, lingviștii nu dispun numai de termenul "discurs", ci recurg de asemenea la enunț și la text, care primesc definiții diverse. Noțiunii de "enunț" i se pot atribui astfel diferite valori, în funcție de opozițiile în care este inclusă: - poate fi opusă enunțării, ca produs al actului de producere; în această perspectivă, enunțul reprezintă urma verbală a evenimentului care este enunțarea. Aici mărimea enunțului nu are nici o importanță: poate fi vorba de cîteva cuvinte sau de o carte întreagă. Această definiție a enunțului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
primesc definiții diverse. Noțiunii de "enunț" i se pot atribui astfel diferite valori, în funcție de opozițiile în care este inclusă: - poate fi opusă enunțării, ca produs al actului de producere; în această perspectivă, enunțul reprezintă urma verbală a evenimentului care este enunțarea. Aici mărimea enunțului nu are nici o importanță: poate fi vorba de cîteva cuvinte sau de o carte întreagă. Această definiție a enunțului este universal acceptată; - unii lingviști definesc enunțul ca unitatea elementară a comunicării verbale, o înșiruire dotată cu sens
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
baza lui se află opoziția stabilită de lingvistul francez Emile Benveniste între "discurs" și "istorie" (sau "povestire") asupra căreia vom reveni în capitolul 10. Pentru a da un exemplu caricatural, această împărțire permite să opunem un proverb unei conversații familiare: enunțarea proverbului implică un fel de ruptură între enunț și situația de enunțare (absența cuplului EU-TU, nici o referință la momentul enunțării), în timp ce o conversație se organizează în jurul cuplului EU-TU și al unui prezent ce coincide cu momentul enunțării. Tipologii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discurs" și "istorie" (sau "povestire") asupra căreia vom reveni în capitolul 10. Pentru a da un exemplu caricatural, această împărțire permite să opunem un proverb unei conversații familiare: enunțarea proverbului implică un fel de ruptură între enunț și situația de enunțare (absența cuplului EU-TU, nici o referință la momentul enunțării), în timp ce o conversație se organizează în jurul cuplului EU-TU și al unui prezent ce coincide cu momentul enunțării. Tipologii discursive Tipologiile enunțiative sînt foarte îndepărtate de înscrierea socială a enunțurilor. Pe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în capitolul 10. Pentru a da un exemplu caricatural, această împărțire permite să opunem un proverb unei conversații familiare: enunțarea proverbului implică un fel de ruptură între enunț și situația de enunțare (absența cuplului EU-TU, nici o referință la momentul enunțării), în timp ce o conversație se organizează în jurul cuplului EU-TU și al unui prezent ce coincide cu momentul enunțării. Tipologii discursive Tipologiile enunțiative sînt foarte îndepărtate de înscrierea socială a enunțurilor. Pe de altă parte, tipologiile comunicaționale sau situaționale sînt străine
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
familiare: enunțarea proverbului implică un fel de ruptură între enunț și situația de enunțare (absența cuplului EU-TU, nici o referință la momentul enunțării), în timp ce o conversație se organizează în jurul cuplului EU-TU și al unui prezent ce coincide cu momentul enunțării. Tipologii discursive Tipologiile enunțiative sînt foarte îndepărtate de înscrierea socială a enunțurilor. Pe de altă parte, tipologiile comunicaționale sau situaționale sînt străine funcționării lingvistice variate a textelor. În cazul analizei discursului, ideal ar fi să putem să ne bazăm și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
exemplu, poate fi vorba de legitimarea unui spațiu nelegitim (care arată că Biserica trebuie să se deschidă lumii); în al doilea poate fi vorba de un protest față de lipsa de spații de predare. Noțiunile de "moment" și de "loc" de enunțare cerute de către un gen discursiv nu sînt întotdeauna clare. Un afiș publicitar situat pe un zid lîngă calea ferată este fix și conceput pentru a fi văzut puțin timp, în timp ce o publicitate într-o revistă este itinerantă (o putem citi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și enunțiatorul; în al doilea caz, enunțurile sînt decalate, adică sînt concepute în funcție de un destinatar care se găsește într-un alt mediu. Enunțuri dependente de mediu Vorbirea enunțiatorului este amenințată constant de co-enunțiator, care poate interveni în orice moment în enunțare. El poate confirma statutul enunțiatorului exprimîndu-și aprobarea (prin atitudinea sa, prin "a!", "ia te uită!" etc.) În cazul în care coenunțiatorii împart același mediu și se văd unul pe celălalt, asistăm la apariția: - unor indicatori non-verbali (mimică, gesturi) care însoțesc
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
unul pe celălalt, asistăm la apariția: - unor indicatori non-verbali (mimică, gesturi) care însoțesc vorbirea; - unor elipse atunci cînd un obiect este prezent în mediu ("ai văzut...?"); - a numeroase deictice (vezi cap. 9) al căror referent este identificat în raport cu situația de enunțare (eu, aici, mîine etc.). Dat fiind că locutorul nu poate șterge ceea ce a spus deja și este purtat de dinamica propriei vorbiri, el recurge la modalizări care îi comentează vorbirea pentru a o corecta, pentru a anticipa reacțiile co-enunțiatorului etc.
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
independente de mediu Acestea tind să-și fie auto-suficiente, să construiască un sistem de reperaje intratextuale (în interiorul textului). Ele nu se bazează pe un mediu comun cu cel al co-enunțiatorului, despre care se presupune că nu are nici o influență asupra enunțării. Pentru exemplificare, să comparăm textele 1 și 2. Text 1 A: Ia te uită, ai văzut chestia aia? B: (figură de dezgust) A: Haide, haide! B: Te asigur Text 2 Inspector de finanțe, Michel Rocard, secretarul studenților socialiști între 1953
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Aici nu există schimb între un "eu" și un "tu", nici formule fatice sau elipse etc. Referința textului este structurată doar de nume proprii și de reluări cu ajutorul pronumelor ("el", "care", "al cărui"), elemente care nu depind de situația de enunțare. Cu siguranță, un asemenea tip de enunț presupune anumite cunoștințe enciclopedice din partea cititorului, în special în materie de istorie politică, dar aceasta este altceva decît mediul spațio-temporal imediat. Enunțuri aparținînd stilului scris și stilului vorbit Locutorul poate jongla cu distincția
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de slăbit... o gurmandă"). Al doilea caz, cel al "stilului scris", ar putea fi ilustrat, de exemplu, de către o comunicare în cadrul unui congres care se prezintă ca independentă de mediu, în timp ce ea este expusă oral. În cele două tipuri de enunțare prezentate, efectul căutat rezultă tocmai din tensiunea care se stabilește între mediu și enunțul care îi este asociat. În exemplul nostru de stil vorbit, cititoarei i se dă impresia că accede imediat la experiența unei femei cu care este îndemnată
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
situația particulară în care este enunțat. 3. Specificul formei scrise și imprimate Scrisul este altceva decît o simplă reprezentare a oralului și tipărirea este mai mult decît o simplă multiplicare a scrierii. Forma orală, scrisă și tipărită reprezintă regimuri de enunțare distincte, care implică civilizații foarte diferite. Cîteva proprietăți ale formei scrise Un text scris are cîteva proprietăți foarte importante: - poate circula departe de sursă și poate întîlni diferite tipuri de public fără a suferi vreo modificare. Dat fiind că scriptorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
invizibili pentru auditori, ei înșiși invizibili unii față de alții. La fel, posibilitatea enunțiatorului de a-și vedea sau nu co-enunțiatorul opune teleconferința telefonică telefonului tradițional sau radioului; - numărul nelimitat de destinatari reprezintă o consecință a absenței contactului fizic. În locul unei enunțări între două persoane sau cu un public mai larg grupat în același loc (curs, conferință, spectacol), radioul sau televiziunea pun în relație, într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un auditoriu a cărui extindere și identitate sînt dificil de determinat
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
uităm, însă, că pînă și enunțurile aparent tradiționale sînt cel mai adesea fabricate cu ajutorul unor tehnologii complexe (rețele informatice, fax, telefon prin satelit etc.), iar textul însuși nu este decît proiecția unei imagini elaborate pe ecranul unui calculator. 7 SCENA ENUNȚĂRII 1. Cele trei scene O triplă interpelare Un text nu este un ansamblu de semne inerte, este urma unui discurs în care vorbirea este pusă în scenă. Să reluăm publicitatea noastră pentru produse de slăbit (vezi cap. 6). Ea este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mine. Practice, aceste plicuri care pot fi luate peste tot! Cu gust de vanilie sau de legume, excesele mele sînt repede șterse. Pauzele de slăbit WEEK-END, meniurile sale echilibrate, toate acestea contează în programul unei gurmande. Care este scena de enunțare a acestui text? La această întrebare putem da trei răspunsuri, în funcție de punctul de vedere în care ne plasăm: - scena de enunțare este cea a unei publicități (tip de discurs); - scena de enunțare este cea a unei publicități pentru produse de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
șterse. Pauzele de slăbit WEEK-END, meniurile sale echilibrate, toate acestea contează în programul unei gurmande. Care este scena de enunțare a acestui text? La această întrebare putem da trei răspunsuri, în funcție de punctul de vedere în care ne plasăm: - scena de enunțare este cea a unei publicități (tip de discurs); - scena de enunțare este cea a unei publicități pentru produse de slăbit într-o revistă pentru femei (gen discursiv); - scena de enunțare este cea a unei conversații telefonice în care, din biroul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în programul unei gurmande. Care este scena de enunțare a acestui text? La această întrebare putem da trei răspunsuri, în funcție de punctul de vedere în care ne plasăm: - scena de enunțare este cea a unei publicități (tip de discurs); - scena de enunțare este cea a unei publicități pentru produse de slăbit într-o revistă pentru femei (gen discursiv); - scena de enunțare este cea a unei conversații telefonice în care, din biroul său, o tînără în costum sună o persoană cunoscută. Cititoarea revistei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în funcție de punctul de vedere în care ne plasăm: - scena de enunțare este cea a unei publicități (tip de discurs); - scena de enunțare este cea a unei publicități pentru produse de slăbit într-o revistă pentru femei (gen discursiv); - scena de enunțare este cea a unei conversații telefonice în care, din biroul său, o tînără în costum sună o persoană cunoscută. Cititoarea revistei în care figurează textul de mai sus se găsește prinsă simultan în aceste trei scene. Ea este interpelată simultan
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
trebuie să fim capabili să determinăm dacă aparține discursului religios, politic, publicitar, altfel spus pe ce scenă înglobantă trebuie să ne plasăm pentru a-l interpreta, în ce calitate îl interpelează pe cititor și în funcție de ce finalitate este organizat. O enunțare politică, de exemplu, implică un "cetățean" care se adresează unor "cetățeni". O caracterizare sumară, bineînțeles, dar care nu are nimic atemporal: ea definește statutul partenerilor și un anumit cadru spațio-temporal. În numeroase societăți din trecut nu exista scena înglobantă specific
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
statutul partenerilor și un anumit cadru spațio-temporal. În numeroase societăți din trecut nu exista scena înglobantă specific politică. La fel, nu putem vorbi de scenă administrativă, publicitară, religioasă, literară etc. pentru orice societate din orice epocă. Afirmația că scena de enunțare a unui enunț politic este scena înglobantă politică, cea a unui enunț filosofic, scena înglobantă filosofică nu este suficientă: un co-enunțiator nu se raportează la o politică sau filosofie generală, ci la niște genuri discursive particulare. Fiecare gen discursiv își
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
prinsă într-un fel de capcană, pentru că ea receptează textul mai întîi ca o conversație telefonică și nu ca un discurs publicitar aparținînd unui gen precis. Orice discurs, prin însăși desfășurarea sa, vrea să convingă prin instituirea unei scene de enunțare care îl legitimează. Marca ce dă cuvîntul unei funcționare la telefon impune această scenografie chiar de la început; pe de altă parte, enunțarea însăși poate legitima scenografia impusă dacă ea își atinge publicul și reușește să determine cititoarea să accepte locul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
aparținînd unui gen precis. Orice discurs, prin însăși desfășurarea sa, vrea să convingă prin instituirea unei scene de enunțare care îl legitimează. Marca ce dă cuvîntul unei funcționare la telefon impune această scenografie chiar de la început; pe de altă parte, enunțarea însăși poate legitima scenografia impusă dacă ea își atinge publicul și reușește să determine cititoarea să accepte locul pe care pretinde că i-l acordă scenografia în cauză. Orice luare de cuvînt este, într-adevăr, asumarea unui risc; scenografia nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu apare în interiorul unui spațiu deja construit și independent de el, ci, dezvoltîndu-se, se străduiește să-și construiască propriul dispozitiv de vorbire. Scenografia implică astfel un proces în buclă paradoxală. Chiar de la apariția sa, vorbirea presupune o anumită situație de enunțare validată progresiv cu ajutorul enunțării. Scenografia este simultan ceva de unde își are originea discursul și ceea ce produce discursul respectiv; ea legitimează un enunț care, în schimb, trebuie să stabilească faptul că scenografia din care provine vorbirea este chiar scenografia cerută pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
spațiu deja construit și independent de el, ci, dezvoltîndu-se, se străduiește să-și construiască propriul dispozitiv de vorbire. Scenografia implică astfel un proces în buclă paradoxală. Chiar de la apariția sa, vorbirea presupune o anumită situație de enunțare validată progresiv cu ajutorul enunțării. Scenografia este simultan ceva de unde își are originea discursul și ceea ce produce discursul respectiv; ea legitimează un enunț care, în schimb, trebuie să stabilească faptul că scenografia din care provine vorbirea este chiar scenografia cerută pentru a enunța, așa cum se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]