2,295 matches
-
Teatrul Național din București, apoi, luându-și doctoratul în drept la Paris, se angajează din 1906 în politică. Va fi ales de mai multe ori deputat și senator, iar din 1938 este primar general al capitalei. B. debutează cu o epigramă, iscălită Costache Aristol, în „Lumea veche” (1896). Ulterior, colaborează cu proză și versuri umoristice, cronici, note de drum și publicistică diversă, sub nume propriu ori sub pseudonime, la „Moș Teacă”, „Propaganda”, „Evenimentul”, „România jună”, „Dreptatea”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Litere și
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
Furnica”, „Flacăra”, „Vestala”, „Greierul”, „Dușmanul” ș.a. Tipărește broșura Arta și școala dramatică (1901) și își vede reprezentate piesele Între studenți (1901, scrisă în colaborare cu C. Xeni), Din surprizele gazetăriei (1902), Ultimul sacrificiu (1902), Îndrăgostiții! (1903). În 1913, editează placheta Epigrame, iar în 1918, poemul dramatic în versuri Mircea. Prin o bună parte din scrierile sale, B. se integrează pleiadei de umoriști ivite în umbra lui I. L. Caragiale și a lui Anton Bacalbașa. Epigramele au adesea defecte de versificație, poante fără
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
1902), Îndrăgostiții! (1903). În 1913, editează placheta Epigrame, iar în 1918, poemul dramatic în versuri Mircea. Prin o bună parte din scrierile sale, B. se integrează pleiadei de umoriști ivite în umbra lui I. L. Caragiale și a lui Anton Bacalbașa. Epigramele au adesea defecte de versificație, poante fără haz și unele licențiozități. Mai izbutite sunt „idilele” în decor casnic moldovenesc și unele versuri umoristico-sentimentale, ce prevestesc pe A. Mirea și G. Topîrceanu. Dintre piese, Ultimul sacrificiu ambiționa să dea „o felie
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
are o anumită tensiune, la care se adaugă verva marivaudescă a replicilor și un aer de prospețime adolescentină. Poemul dramatic Mircea, evocând moartea fiului Reginei Maria și refugiul în Moldova, suferă de grandilocvență. SCRIERI: Arta și școala dramatică, București, 1901; Epigrame, pref. Dr. Urechiă, f.l., 1913; Mircea, Iași, 1918. Repere bibliografice: Viața și opera unui om, f.l., [1928]; Predescu, Encicl., 122; Ciorănescu, Teatr. rom., 170. V.D.
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
opera poetică. Sub titlul Brises d’Orient, cu o prefață de Philarète Chasles, volumul vede lumina tiparului în 1866, la Paris. Tot în 1866, a scos „Eumenide sau satire politice”, jurnal satiric în versuri, iar în 1869 IeIele, „grame și epigrame politice”. Publică, în 1867, poemul Conrad și, cu titlul schimbat, a doua ediție din jurnalul drumeției la Ierusalim și în Egipt, drame istorice: Mihai Viteazul condamnat la moarte (1867), Ștefan Vodă cel berbant (1867), apoi Alexandru Lăpușneanu (1868), Ștefan Gheorghe
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
din România, se arată că revista va fi menită să deschidă orizontul tinerilor. Se publică articole de popularizare (medicină, premilitărie, cercetași, străjeri), evocări (a răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, a nașterii lui Ion Creangă), cronici teatrale, note de drum, epigrame, glume, șarade etc. Beletristica, susținută de puține nume notorii, e prezentă prin poezii semnate de Gheorghe Stroescu, G. Marinescu-Fulga, Decebal Ghițescu, Gh. T. Dâmboianu, Fany Ștefănescu-Moldovan, prin pagini de proză (C. Delamovilă, Mariana Ștefănescu, Rozalina Melinescu, Virgil Ștefănescu, Al. Gr.
BUCIUMUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285892_a_287221]
-
Alături de Ion Minulescu, mai colaborează cu publicistică Radu D. Rosetti, Mircea Damian, Ion Muntean, Ion Panait, C. Pajură ș.a. Cotidianul cuprinde și o cronică dramatică, semnată de Claudia Millian, o cronică școlară și una juridică, documente oficiale, anunțuri, știri sportive, epigrame, ilustrații, caricaturi. Alți colaboratori: Paul Bărbulescu, Tini Dumitrescu, Elisabetha Mănescu. M.W.
BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285905_a_287234]
-
a contribui la o „cultivare a minților tuturor acelora cari lâncezesc în bezna satelor”, adică la „luminarea și deșteptarea țăranului român”. B. se caracterizează printr-un conținut divers și accesibil. Se publică poezii populare sau în stil popular, povestiri, anecdote, epigrame, amintiri, evocări istorice, cugetări, scurte reportaje, articole pe teme sociale și economice, note culturale. În afara directorului N. Thomescu-Baciu, care semnează frecvent versuri ocazionale, proză memorialistică și editoriale social-politice, la B. mai colaborează, între alții, T. Sandiny, Dinu Credință, Vintilă Petrescu-Vrancea
BARAGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285617_a_286946]
-
român. Murind la Budapesta, a fost reînhumat, în 1936, în satul natal. Savantul Victor Babeș este fiul lui. Activitatea literară restrânsă a lui B. este legată mai mult de anii de tinerețe. Încă student, colabora din 1843 cu poezii și epigrame la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1848 publica în „Amicul poporului” modeste versuri de critică socială și satire. Și colaborările literare la „Muza română” (1865) aparțin tot anilor studenției. Primele sale încercări poetice au fost criticate cu asprime
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
Ar fi făcut, de asemenea, studii de literatură și filosofie la Viena. Debutează cu un sonet, în 1898, în „Tribuna literară”, unde va continua să publice până la dispariția acesteia, în 1902. În interval, îi apar la Sibiu mai multe plachete: Epigrame (1898, semnată Iulian Devale), Pe sub arini (1901), Mortua est (1902), Cântece (1902) și Poeți germani (1902), aceasta din urmă cuprinzând tălmăciri din Goethe și Heine. Între 1908 și 1910, e redactor la revista sebeșană „Munca”, în al cărei supliment intitulat
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
dau valoare și publicisticii lui B. de după 1919, situată în mare parte la granița dintre istoriografie și memorialistică. Episoadele istoriei ardelenești dintre 1890 și 1914 sunt relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine, Sibiu, 1902. Repere
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu pronunțat iz anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Gănescu, Damian Ureche, iar proza semnează Ion Borșan, Horia Ungureanu, Vitalie Munteanu. Revista mai găzduiește un fragment din piesă de teatru Redutele de Ion Văran (1977), articole cu caracter politic, istoric, economic, agricol, artistic, filosofic, pedagogic, sportiv, recenzii, interviuri, aforisme, epigrame. Alți colaboratori: Filip Manoliu, Lucian Emandi, Valeriu Râpeanu, Dan Lăzărescu, Cătălin Ionuțaș, Ioan Biriș, D. Zăvoianu, Vasile Dan. A.P.
CARIATIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286109_a_287438]
-
un umorist de vocație, înzestrat cu un acut simț al observației. Îmbină lirismul sentimental (scrie și lirică propriu-zisă) cu notația ironică și satirică, maliția cu poanta umoristică, particularități evidente și în următoarele volume: Stele verzi (1967), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
Parodii, Chișinău, 1965; Stele verzi, Chișinău, 1967; Ce culoare are vântul, Chișinău, 1968; Versuri, Chișinău, 1970; Zodia musafirului, Chișinău, 1970; Umbrela, Chișinău, 1970; Săgeți, Chișinău, 1972; Broscuța cea isteață, Chișinău, 1974; Oglinzi, Chișinău, 1974; Micul ștrengar, Chișinău, 1975; Parodii și epigrame, Chișinău, 1976; Ionică Tropoțel, Chișinău, 1978; Urzicuțe, Chișinău, 1979; Între patru ochi, Chișinău, 1979; Vacanța lui Tropoțel, Chișinău, 1980; Vatra, Chișinău, 1980; Luminișuri, Chișinău, 1983; Drum deschis - Put’otcrât, Chișinău, 1984; Rezonanțe, Chișinău, 1985; Tropoțel ajunge primul, Chișinău, 1985; Zurgălăi
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
ale sale, Simfonia la Psaltire (probabil după modelul lui Ivan I. Iliinski, care dăduse o Simfonie asupra Evangheliei), datează din 1726. A scris, în versuri silabice (un vers slav prin excelență, dar desuet), fabule și satire, ode filosofice și ocazionale, epigrame, epopeea (neterminată) Petreida (1730), consacrată faptelor lui Petru cel Mare. Traduce din Anacreon, o parte din epistolele lui Horațiu, lucrarea lui Fontenelle Entretiens sur la pluralité des mondes (1730), Discours au Roi de Boileau. În scrierile redactate în Rusia (Satirele
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
Horațiu, lucrarea lui Fontenelle Entretiens sur la pluralité des mondes (1730), Discours au Roi de Boileau. În scrierile redactate în Rusia (Satirele I-V, primele trei fabule: Focul și idolul de ceară, Matca albinelor și șarpele, Cămila și vulpea, șapte epigrame, Petreida), toate în limba rusă, este vădit influențat de autorii antici și scriitorii clasici francezi. Mediul cultural din Londra și Paris îl determină să revină asupra versurilor de imitație, de aici nota de originalitate a poeziilor mai târzii, care „au
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
asupra versurilor de imitație, de aici nota de originalitate a poeziilor mai târzii, care „au independență și originalitate, imită mai puțin și interpretează mai mult, poetul este tentat de a-și formula precepte morale proprii” (Cornelia Cârstea). În satire și epigrame a fost un precursor în literatura rusă (istorici importanți ai literaturii ruse îl socotesc un întemeietor al poeziei rusești moderne), dovedindu-se un subtil observator al moravurilor, ridiculizând vicii umane, individuale sau colective, elogiind fapte de spirit sau moralizatoare. Inspirate
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
PREFAȚĂ Drumul lui Gheorghe Bălăceanu spre proza scurtă Gheorghe Bălăceanu a luat cu certitudine umorul în serios! Este drept că pînă la aceste pagini de proză a trecut prin vămile umorului în pictură și epigramă. L-am cunoscut ca exponent avizat al unui desant de pictori care insistă în continuare să ne facă să credem că ar fi „naivi”! A d’autres, vorba frîncului! Mai toți s-au școlit sub ochiul vigilent al unui guru
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
naivilor”. De ce am luat-o pe la periferie ca să ajung la „cestiunea arzătoare” a prezentei cărți de proză? Pentru că bag seamă că năravul povestitului plastic și al humorului, de acolo i se trag. I s-a părut lui Gheorghe Bălăceanu că epigrama este specia care i se potrivește ca o mănușă (chirurgicală, aș adăuga pentru o potrivită asociere), dar se pare că proza scurtă este mai pe măsura suflului lui de alergător prin curtea humorului. Așa cum am afirmat și la prima sa
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care i se potrivește ca o mănușă (chirurgicală, aș adăuga pentru o potrivită asociere), dar se pare că proza scurtă este mai pe măsura suflului lui de alergător prin curtea humorului. Așa cum am afirmat și la prima sa carte de epigrame și la cea de a doua, evoluția este evidentă iar spiritul de responsabilitate semantică, acela care ne face să tăiem cu mînie proletară din lexicul nărăvaș care ne mai duce și prin zonele redundante, tautologice ori ale banalului morbid, este
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ori ale banalului morbid, este din ce în ce mai eficient. în umor nu ai voie să dai rasol! Fie că este vorba despre suportul liric sau prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum bunăstarea contemporană, iar eșecul la fel de previzibil ca încălzirea globală! Epigramele lui Gheorghe Bălăceanu au dat din coate și s-au așezat, trufașe, în primul rînd, lîngă un Deutsch, Vajoga, Frențescu, Larco, Iurașcu - Tataia, ori cel mai bun dintre cei buni, Petrone. Și aceasta pe fondul apariției unor nume pe care
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mai și face paradă de prostia sa, scoțând-o la iveală când ții lumea mai dragă, dând drumul porumbelului și poluând cele mai sprințare idei ale celor întregi la minte. Înseamnă că știa el ce știa, cel care a scris epigrama prostului care sună așa: „Cu prostul neșcolarizat/ Te cerți un pic și ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
noștri parlamentari, să promoveze o lege, prin care toți cei care sunt lipsiți de simțul umorului, să fie luați în evidența persoanelor cu dizabilități (acum nu se mai zice, handicapați) pentru a putea fi tratați zilnic în mod gratuit cu epigrame, schițe umoristice, cu câte un pamflet mai piperat, etc, deși am două temeri: una, că printre parlamentari sunt destui, care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala cu pricina și, doi, mă tem că tratamentul să nu dea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]