6,495 matches
-
San Leone Magno, ediție îngrijită de T. Mariucci, UTET, Torino, 1969; CTP 109, 1993 (Lettere dogmatiche: G. Trettel). Epistolarul lui Leon cel Mare este, așa cum am arătat, cea mai însemnată mostră de proză folosită în documentele oficiale întocmite în cancelaria episcopiei din Roma; firește, și alți papi au trimis epistole dogmatice, însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii, și nu istoria literaturii în sens restrîns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii, și nu istoria literaturii în sens restrîns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al V-lea), Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvînt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna, în secolul al IX-lea. Născut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său, Pelagius. Ne face
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol, pentru că i se părea că devenise prea independent, și mai ales pe cei patru frați (porecliți și „frații cei lungi” din cauza staturii lor), Ammonius, Dioscoros, Eftimie și Eusebiu, reprezentanți de seamă ai monahismului origenist. Alungați din Egipt, respinși de episcopii din Asia Mică și din Siria, care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de Ioan, urît de Eudoxia din cauza criticilor pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorie (din vara lui 429), iar a doua la „epistola dogmatică” de la începutul lui 430 (cf. p. 000); există și o altă scrisoare trimisă de Nestorie și de episcopii din tabăra sa în iulie 431, de la Efes, împăratului Theodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor. O epistolă către Teodoret al Cyrului a fost extrasă din Actele conciliului și publicată de E. Schwartz. Alte două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrierilor lui Teodoret al Cyrului și ale lui Iba din Edesa (cf. p. 000), însă împotrivirea papei a dus la întîrzierea deschiderii lucrărilor pînă la 5 mai 553. Probabil, în primele luni ale acelui an, Iustinian i-a adunat pe episcopii care așteptau începerea conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon, la care a anexat o scrisoare unde cerea anatemizarea lui Origen (cf. p. 000), și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în documentele sinodale nu se găsește o mențiune în acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. în ce privește conciliul de la Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cale de împăcare. Eutherius reacționează la protestele lui Chiril, nemulțumit că adversarii săi îl comparau cu Apolinarie, confirmă faptul că Chiril răspîndește teze apolinariste și se opune cu îndîrjire oricărei înțelegeri cu el, propunînd să fie mobilizați contra lui și episcopii din Occident. Acest proiect este pus în practică de Eutherius și Helladius din Tars prin scrisoarea trimisă la Roma lui Sixt, în care se expun din nou fazele controversei nestoriene și se deplînge schimbarea de atitudine a lui Ioan de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă, pe care a vrut s-o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei, tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă), conține reflecții despre Treime, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei a fost negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
565-864). Despre Irineu cf. G. Bareille, „Irénée, évêque de Tyr”, în DTC VII, 1922, col. 2533-2536. 17. Antipater de Bostra Devenit episcop de Bostra, în Arabia, după 451 (la Calcedon, funcția era deținută de altcineva), Antipater apare în 457 printre episcopii pe care împăratul Leon I îi chestionează în privința valabilității definițiilor de la Calcedon și a legitimității pretențiilor emise de Timotei Eluros asupra episcopatului Alexandriei (cf. Mansi VII, 785-792). Deși al doilea conciliu de la Niceea, din 787, îl menționa pe Antipater printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Iustin, succesorul acestuia și simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lîngă Alexandria, a păstrat legătura cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe opere în care a polemizat în special cu Iulian de Halicarnassus (cf. pp. 000-000) și cu Ioan de Cezareea (cf. pp. 000-000). După moartea lui Iustin, în 527, soția lui Iustinian, Teodora
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sufletul lui Cristos preexista și era unit cu Logosul înainte de a se întrupa; astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. împăratul îi poruncea lui Mena să-i adune pe episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul-verbal al acestei adunări urma să fie semnat și de ceilalți episcopi și stareți. Florilegiul alcătuit din douăzeci și patru de extrase din tratatul lui Origen despre Principii, anexat documentului, este important
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Foticeea, în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Foticeea se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop mai tîrziu. Oricum, în 457 apare printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (cf. pp. 000-000). Diodoh trebuie să se fi născut așadar prin 400; murise în 486, cînd Victor din Vita îl laudă în Istoria persecuțiilor vandalilor. Cum opera sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de diavol. Conform unei alte anecdote, Avva Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea a fi Domnul, care spunea: „Episcopii m-au răstignit din nou și au hotărît să mă lipsească de slava mea” (14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Eluros, este, firește, unul dintre eroii culegerii, în timp ce Iuvenal din Ierusalim este considerat un Iuda și asociat cu tot soiul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are revelația divinității. Tipărind cartea, S. împărtășea gustul epocii pentru romanul baroc, alegoric și satiric, ce relua tema inițierii unui ingenuu de către un înțelept. Repere bibliografice: Melchisedec, Chronica Hușilor și a Episcopiei de Roman, București, I, 1874, 342-371; M. Mihăileanu, Viața și activitatea mitropolitului Moldaviei și Sucevei Iacob II Stamate, București, 1895; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 311-314; Al. I. Ciurea, Iacov Stamati (1749-1803), Iași, 1946; Duțu, Coordonate, 219-220, 244-253; Dicț. lit.
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
În acest fel, profeții sirieni își revendică indirect privilegiul de a fi asistat la însăși taina întrupării. O atare poziție, pregnostică, prin care este anulată istoricitatea și corporalitatea întrupării, ar fi dus la o „privatizare” extrem de primejdioasă a mesajului creștin. Episcopii, a căror autoritate începe să se facă simțită în epocă din ce în ce mai mult, au denunțat cu siguranță caracterul neconform cu doctrina creștină al acestei teologii. Cristologia docetistă face obiectul capitolelor 6-11 ale Urcării la cer... Grupul se revendică de la o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și minunile lui, și va ridica statui cu chipul său în toate orașele. El va stăpâni trei ani, șapte luni și douăzeci și șapte de zile” (4, 4‑12). Autorul Urcării la cer... sugerează că majoritatea credincioșilor, în frunte cu episcopii, au trădat deja creștinismul autentic pe care îl mai păstrează doar o mică parte a credincioșilor - în speță, mișcarea profetică din care acesta face parte. Cea mai mare parte a Bisericii, devenind lumească, instituțională, se înscrie așadar într‑o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hipolit, a doua, în ordine cronologică, ne este oferită de Ieronim (Vir. Ill., 61). El adaugă listei lui Eusebiu alte câteva titluri: comentarii la Geneză, Exod, Psalmi, Isaia, Daniel, Apocalipsă; precum și două tratate: De Antichristo și De resurrectione. Dacă localizarea episcopiei în fruntea căreia se afla Hipolit rămâne un mister, autorul Vulgatei îmbogățește totuși lista transmisă de Eusebiu, cu douăsprezece titluri noi. Mențiuni din perioada antică despre opera autorului în discuție mai găsim la Theodoret al Cyrului și la Fotie, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
călugăr - de episcopul Maxim, între 343‑345. Catehezele sale datează din 348, așadar, din perioada preoției sale, cu toate că o astfel de misiune revenea în mod obișnuit episcopului. Doi ani mai târziu, a fost ales episcop al Ierusalimului în locul lui Maxim. Episcopia Ierusalimului se afla, la aceea vreme, sub jurisdicția mitropoliei Cezareii. Potrivit mărturiei lui Theodoret, alegerea s‑a petrecut în condiții pașnice și legale. Socrate, Sozomen și Theodoret vorbesc totuși de unele manevre mai puțin „ortodoxe” întreprinse de mitropolitul Cezareii, Acachie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu o întrerupere de un an, până în iunie 1872. Mitropolitul Andrei Șaguna afirmă că revista „lețește cunoștințele temeinice, din care [...] cărturarii noștri pot înavuți științele [...] școlare și cele istorice”. Din august 1872 până în iunie 1875 se va edita, sub egida Episcopiei Ortodoxe din Arad, o nouă publicație, „Lumina”, unde chestiunile școlare au un loc privilegiat. Ca urmare a unificării, în 1880, a Preparandiei cu Institutul Teologic, se creează Societatea de Lectură de la Institutul Pedagogic-Teologic Greco-Ortodox, care va activa până în 1908-1909. Nou-înființata
SOCIETATEA DE LECTURA A TEOLOGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289752_a_291081]
-
au trimis la boiarii carii erau pribegi în țara Ungurească, de i-au chemat, făcând mare jurământ [...]. Iar când au fost la martie 3 deni, cu meșteșug mare au chemat pre Stănilă vornicul, și pre toți boiarii, și pre amândoi episcopii și toți egumenii cu mulțime de călugări, în cetate la București. Și așa fără véste au năpustit într-înșii pre beșlii lui și pre mulți turci, de i-au tăiat pre toți, vărsându-se mult sânge nevinovat. Da-va seama
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica Sfinții Arhangheli de pe dealul Cetățuia, sub privirea înspăimântată a preotului (complotiștii nu au dat înapoi în fața sacrilegiului; Mihnea cel Rău a fost ucis pe treptele unei biserici [catolice, e drept] din Sibiu, când ieșea de la liturghie și era în preajma Episcopiei din Râmnicu-Vâlcea80 (sau în oraș81). Rămasă văduvă, Ruxandra se va recăsători, peste câțiva ani, cu Radu Paisie. Nici circumstanțele uciderii lui Vlad Vintilă (1532-1535), nepot al lui Vlad Călugărul, nu sunt prea bine cunoscute. Cel ce își zicea fiu al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Scenariul „spectacolului” funebru era, însă, valabil și pentru înhumările celor cărora li se întâmpla să moară în scaun” și aveau și soții în preajma lor. Dimitrie Cantemir spune că așteptarea de după expiere durează „până ce se adună la Iași, toți dregătorii, boierii, episcopii, arhimandriții și stareții tuturor mănăstirilor, călugării chiar, măcar aceia care sunt vestiți prin sfinția vieții lor, și preoții cei mai de frunte” (poate mai mult de trei zile), precizând că trupul neânsuflețit (după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat) „este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Mănăstirea Snagov - de sfârșit. Divanul cel mare (a cărui componență o descrie un hrisov dat de Antonie Vodă din Popești: „înaintea Domniei mele și a fiului Domniei mele, Io[an] Neagul Voievod [...] cinstitul preasfințitul părinte Teodosie mitropolitul, și amândoi episcopii, și toți egumenii, și toți boiarii țărăi, din mare și pănă la cel mic...”) consultase pravila și găsise că Stroe Leurdeanul trebuie, pentru culpa morală și pentru celelalte învinuiri cu caracter material, „să ia plată precum au făcut”, adică „să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
săraci și muiarea lui văduo...”) cu o lungă existență. Găsim acest formular în actul (Blăstăm sobornicesc i-au zis editorii moderni) dat, în 1752, de soborul Moldovei în frunte cu mitropolitul Iacov „pentru neprimirea străinilor la tronurile Mitropoliei și a Episcopiilor Moldovei”: Să fie blăstămați de Dumnezeu Domnul Atotputernicul și de a sa Preacurată Maică și pururea Fecioară Mariea, de slăviții 12 Apostoli și de acele a toată lumea sfinte șepte soboare și de toți sfinții. Ferul, petrele și toată firea neputrezitoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]